Perspectiva crestin asupra sportului..

[windorin]

În prealabil postat de scrabble

In cazul asta si emisiunile de divertisment sunt patima si putinatate a mintii. Pentru ca sportul la TV nu e sport, e divertisment. Eu ma uit la fotbal, de exemplu, ca sa ma distrez, sa ma simt bine. Asa cum un violonist virtuos imi incanta auzul, tot asa un fotbalist care reuseste un dribling spectaculos urmat de gol imi incanta privirea. Si mai bine ma simt cand acel fotbalist apartine unei echipe pe care o simpatizez. Competitia aduce dupa sine simpatii si afinitati.

Adevarat, fotbalul ca arta este ceva frumos si odihnitor. Dar, din pacate, fotbalul nu prea mai e arta, iar antipatiile - mania, nervii - pe care le genereaza sunt mai multe decat simpatiile si afinitatile. Datorita celor rele pe care le genereaza un meci, am ajuns sa spun ca televizorul este putinatate, in timp ce un fotbal cu prietenii este sanatate.

Nu stiu ce sa zic, divertismentul la televizor.. am o parere mai conservatoare, poate chiar catalogata drept habotnica. Mi se pare de proasta calitate, plin de incultura si aberatii care amuza oameni dintr-o categorie limitata. Nu stiu sa fi auzit vreun om de calitate (intelectuala, culturala, duhovniceasca) care sa urmareasca emisiunile gen: la bloc, tradati in dragoste, animal planet show.. sau ce o mai fi pe acolo.

Totul poate fi bun, daca mintea este buna.. totul poate fi frumos, daca mintea este frumoasa. In divertisment si sport, din ce in ce mai de proasta calitate, nu gasesc odihna. Recunosc.. sporturile de performanta (patinaj, dans, circ) imi atrag foarte tare atentia, insa nu stiu ce sa zic.