Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Istoria bisericii
 
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 31.07.2013, 02:59:24
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit Biserica lui Dumnezeu în perioada comunismului

Doamne ajută!
Adesea discutăm, studiem sau, pur și simplu, medităm la prigonirile suferite de către creștinii primelor trei veacuri, la suferințele lor pentru Hristos, la rezistența lor martirică.
Ne referim la acea epocă a persecuțiilor ca la un timp foarte îndepărtat, legendar parcă, o vreme plină de evenimente reale, dar neverosimile care, cu siguranță, nu s-au mai întâmplat și nu se vor mai repeta nicicând, până în veșnicie.
De aceea, vă propun ca, în acest topic, să discutăm despre prigoanele cel puțin la fel de tragice și la fel de reale pe care credincioșii lui Hristos le-au îndurat mult mai recent... în secolul trecut... în epoca noastră de înflorire științifică, culturală.
Acum doar câteva decenii, în anii în care Occidentul își perfecționa legislația democratică privind drepturile cetățenilor (între care libertatea de conștiință/ religioasă ocupa un loc fundamental), în Răsăritul Europei creștine un regim totalitar ateu și antireligios, un regim apărător fanatic al unei ideologii antihristice infernale reușise (nu pentru o lună sau un an, ci pentru ZECI DE ANI) să readucă Biserica lui Dumnezeu în catacombe. De fapt, nu... nu în catacombe, ci într-o stare mult mai jalnică, într-o situație critică în care, probabil, chiar și mulți dintre Sfinții Martiri ai primelor trei secole ar fi căzut, ar fi capitulat: în închisori, centre de "reeducare" prin tortură.
Spre deosebire de Nero, Domitian, Traian, Decius, Diocletian și ceilalți împărați romani persecutori ai creștinismului, ateii comuniști le impuneau creștinilor nu doar să declare că "domn este Cezarul" (negându-L astfel pe Hristos), ci să și creadă aceasta; și nu doar să gândească astfel, ci să fie convinși inclusiv că religia creștină, "opiumiumul popoarelor" (Marx) ar fi cel mai mare obstacol în calea progresului omenirii; nu doar să creadă și aceasta, ci și să-și trădeze semenii, predându-i autorităților, denunțându-i și chiar torturându-i cu sadism (așa cum s-a întâmplat în închisoarea din Pitești), pentru a-și demonstra în mod practic adeziunea la noile convingeri.
Vă propun să prezentăm materiale (originale sau, cei care avem prea puțin timp la dispoziție, preluate din cărți, conferințe, studii, articole de pe internet etc) despre martirii și mărturisitorii lui Hristos din perioada regimului totalitar comunist.
Părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele Nicolae Steinhardt, pr. Sofian Boghiu, pr. Arsenie Papacioc, pr. Arsenie Boca, pr. Benedict Ghiuș, pr. Ilarion Felea, Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Alexandru Mironescu, Teodor M. Popescu (profesor de IBU arestat de către comuniști și ulterior ucis în bătaie, în anul 1973), pr. Constantin Sârbu, pr. prof. Ioan G. Savin, pr. Mina Dobzeu (cel care l-a botezat pe părintele Steinhardt), Richard Wurbrand, pr. Gheorghe Calciu - iată doar câteva nume de mărturisitori și mucenici ai lui Hristos din acei ani, părinți duhovnicești cunoscuți și mult îndrăgiți pentru sfințenia lor, teologi renumiți, dar și simplii credincioși care, împreună, în același gând, L-au mărturisit pe Domnul prin suferințele lor martirice, I s-au dăruit Lui pe ei înșiși, răspunzând astfel dragostei Sale jertfelnice supreme.
Despre ei vă propun să ne relatăm unii altora, să ne documentăm, cinstindu-le astfel amintirea.
Dacă în mod oficial sfințenia lor nu este încă recunoscută, Dumnezeu... nu Se-mpiedică nicicum de formalitățile noastre. El nu consultă calendarele, nici sinaxarele, ci inimile și viețile acestor martiri, mărturia despre El, pe care ei au trăit-o până la capăt, pecetluind-o cu însuși sângele lor.
Aș vrea să-i cinstim astfel atât pe creștinii ortodocși persecutați în comunism, cât și pe coreligionarii lor din alte confesiuni, căci toți au suferit împreună. Și chiar nu mi-aș dori o polemică pe această temă aici, pe acest topic. Putem polemiza despre ecumenism și astfel de idei pe alte muulte thread-uri, dar aici m-aș bucura tare mult să rămână un spațiu dedicat în exclusivitate memoriei acestor martiri ai credinței și eroi ai națiunii noastre, un spațiu de reculegere, meditație și întărire a credinței. Cei care și-au sacrificat libertatea, integritatea fizică și psihică, chiar și viața pentru dragostea lui Hristos sunt vrednici ca întreaga noastră viață să le păstrăm memoria în suflete, să ni-i facem contemporani urmându-le exemplul și să cultivăm în inimile generațiilor următoare același respect și aceeași evlavie profundă față de puterea de sacrificiu pentru Dumnezeu, pe care acești creștini au scris-o... nu în cărți, ci în istorie.
Încep prin a recomanda un site excepțional dedicat creștinilor persecutați în comunism, un site realizat de către Asociația Ortodoxia Tinerilor: www.fericiticeiprigoniti.net.
Veșnica lor pomenire!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
 

Thread Tools
Moduri de afișare