Azil politic

[Ioan_Ciobota]

Azil politic

Cand eram in liceu, clasa noastra era foarte unita. Se intampla foarte rar ca cineva sa chiuleasca de la ore de unul singur. De obicei chiuleam toti odata. De fapt, aproape toate boacanele le faceam impreuna. Dirigintele nostru era un om deosebit. Facea orice sa ne scoata din belelele in care ne bagam. Cu o conditie insa: trebuia ca noi sa ii spunem ce am facut inainte de a afla de la altcineva. In caz contrar ne batea de ne rupea. Recordul il detinea un coleg de-al meu de camera care a primit o jumatate de ora de palme pana cand obrajii au ajuns de culoarea buzelor.

Asa ca, parca ma vad stand in fata liceului si asteptand sa vina dirigintele, dimineata inainte de ora 7, dupa ce noaptea am sarbatorit o onomastica in sediul PCR din liceu si am fost prinsi de pedagogi.
Dar ce era sa facem ? asta era modul in care puteam scapa de pedeapsa, era ‘cetatea noastra de scapare’. trebuia sa marturisim, sa ne cerem iertare si sa suportam torentul de apostrofari mai putin placute.

Mi-am amintit de aceste patanii din liceu cand am citit in Biblie despre cetatile de scapare. Dumnezeu spusese poporului evreu ca dupa ce vor cuceri tara, sa declare 6 dintre cetatile levitilor ca fiind cetati de scapare. Se numeau cetati de scapare deoarece acolo putea sa ceara ‘azil politic’ oricine a omorat din nebagare de seama o alta persoana. Daca nu se refugia acolo atunci ucigasul risca sa fie omorat de razbunatorul sangelui. Ucigasul trebuia sa spuna intamplarea batranilor cetatii si apoi sa locuiasca acolo pana la moartea marelui preot. Daca ucigasul iesea din hotarul cetatii de scapare inainte de moartea marelui preot, iar razbunatorul singelui il ucidea pe ucigas, razbunatorul sangelui nu era vinovat de omor.

Asa cum ne asteptam cu totii, Dumnezeu il iarta pe cel care a gresit, cu atat mai mult pe cel care a gresit fara voie. Totusi, cel care a gresit suporta niste consecinte. Noua ne este greu sa suportam consecintele actiunilor noastre chiar daca le-am facut cu voie, cu atat mai mult daca ‘nu am vrut’. De obicei aruncam in fuga un ‘imi pare rau’ si in secunda urmatoare uitam ce s-a intamplat. Uneori insa, in loc sa ne justificam in toate partile si sa incercam cu disperare sa ne curatim reputatia, este nevoie sa ne refugiem in cetatea de scapare, sa tacem si sa meditam la ceea ce am facut. (‘Daca esti in hazna pana la gat macar nu deschide gura.’)

Dar este interesant ca Dumnezeu nu condamna nici pe cel care a suferit o pierdere, care a fost pagubit si care in mod legitim simte nevoia sa se razbune. Daca am fost raniti, daca am avut de suferit din partea cuiva este normal sa fim suparati si sa simtim ‘gustul sangelui’ in cerul gurii. Nu este pacat. Insa poate fi pacat daca nu reusim sa ne stapanim primul impuls, daca nu reusim sa respectam zona de protectie a celui vinovat, daca nu reusim sa iertam. Nu ar trebui sa uitam ca si noi suntem intr-un ‘Azil politic’ - in Hristos - si ca pacatul si moartea abia asteapta sa iesim din zona de protectie.

Mitica Irimia, Timisoara

[theodor]

Din momentul cand am respirat pentru prima oara suntem predispusi pacatului, prin insasi natura noastra, iar in decursul vietii putem ajunge chiar sclavi ai slabiciunilor, putem zice chiar ai viciilor noastre. Ceva se intampla la un moment dat, mai devreme, mai tarziu, chiar intr-al 11-lea ceas, ceva iti spune ca totusi exista si o alta cale, ca te poti refugia si apoi ulterior te poti lepada de toate aceste slabiciuni. Cei mai fericiti dintre noi au gasit acea cale, respectiv au cerut "azil politic" si continua sa-l ceara pana la ultima suflare, pentru a nu cadea in sfera a pacatului.

Din punctul meu de vedere razbunarea este opusul iertarii, iar din experienta personala am tras concluzia ca daca cineva ti-a facut vreun rau in orice fel si apoi l-ai iertat, mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca de fapt "ai fost razbunat", sau cum se spune: i se va intoarce fapta. Nu comentez cine face acest lucru sau de ce, tot ce vreau sa zic e ca acest lucru se intampla. Iar pentru acele momente cand simtim gustul sangelui in cerul gurii, ar fi bine daca am citi Fericirile si ne-am muta gandul la viata si faptele Lui Hristos de pe pamant.

[BotosRemusEmilian]

Frate Ioan, veniti la Ortodoxie, caci daca nu, nu va veti mantui. Iti va aminti Domnul poate de clipa cand ati citit aceste cuvinte.

[Ioan_Ciobota]

În prealabil postat de BotosRemusEmilian

Frate Ioan, veniti la Ortodoxie, caci daca nu, nu va veti mantui. Iti va aminti Domnul poate de clipa cand ati citit aceste cuvinte.

Va multumesc din suflet pentru acest mesaj. A fost unul dintre cele mai pline de dragose mesaje pe care le-am primit vreodata.

Incerc si eu si ma silesc sa-L iubesc pe Domnul si Mantuitorul nostru si pe Dumnezeu Tatal cu toata inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul si cu toata fiinta mea.

Cu multa dragoste in Domnul Isus Cristos,
Nelu C.

[Iustin44]

Insusi faptul ca trebuia sa spui dirigintelui tot ce ati facut rau inainte sa afle de la altcineva, ar trebui sa-ti aduca aminte de faptul ca si Mantuitorul Hristos a dat Apostolilor puterea de a ierta pacatele in numele Lui, lucru pe care voi, neoprotestantii, nu-l aveti. De ce treceti cu vederea cuvintele Lui:
,,19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.'(Ioan, 20,19-23)
Tu zici ca te spovedesti direct lui Dumnezeu ca si cum Dumnezeu nu ar sti pacatele tale, dar Hristos a delegat pe Apostoli sa faca acest lucru, iar Apostolii au dat prin punerea mainilor aceasta putere ucenicilor lor cum sunt Tit si Timotei. Citeste istoria Bisericii si vei vedea ca aberatia indulgentelor la spovedanie instituite de Papa, l-au facut pe Luther sa faca Reforma Protestanta. In Ortodoxie nu avem asemenea inovatii, de aceea ne-am rupt de catolici.

[7th_Brigade_TzHL]

Pilda cetatilor de scapare ne indeamna la:
- statornicie, adica odata ce am ajuns in aceste cetati sa ramanem acolo
- nadejde, pentru ca paradoxal moartea marelui preot este cea care aduce eliberarea. Aceasta e o asemanare a ceea ce va face mai tarziu Domnul Iisus pe cruce.

Isaia 4:3 Rămăsita Sionului si cei ce vor fi scăpat cu viată din Ierusalim se vor chema sfinti si [color=red]oricine va fi inscris să trăiască in Ierusalim.[/color]

Eu cred ca Domnul a intentionat ca fiecare sa isi faca datoria acolo unde a fost pus. Parasirea postului este un lucru care nu place lui Dumnezeu.