Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 05.06.2015, 03:01:56
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit Din nou, tema veche a mândriei... Și a smereniei!

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne oferă cu obișnuita claritate cuvintele Părinților (și ale propriei experiențe de viață îmbunătățită în isihie) prin scrisorile sale. Iată o nouă mostră de cugetare filocalică ("Viața lăuntrică", pag. 69):

"Ucenicul nu are nimic al său.
Asemenea apostolilor, care I-au spus dumnezeiescului lor Învățător: pe toate le lăsăm, la fel spune și simte și el:
Nu sunt al meu, pentru că nici gândurile, nici dorințele, nici cuvintele, nici faptele nu trebuie să fie ale mele. Chiar de aș avea ceva bun, pentru mine nu este bun, de vreme ce fac acel lucru din voia și după mintea mea proprie.
Printr-o astfel de dispoziție și lucrare, el lovește în permanență drept în cap
pe șarpele cuibărit în inima noastră: mândria,
a cărei principală însușire este să facă totul după voia sa și în beneficiul ei.
Și deoarece de mândrie atârnă toate patimile, înseamnă că pe măsura stârpirii mândriei se sting și celelalte patimi, sufletul se luminează, se apropie de curățenie și nepătimire.
Prin faptul că nu se dă frâu liber ieșirii din inimă a vreunui lucru făcut sau început din proprie inițiativă, se înăbușă orice lucrare a mândriei; prin descoperirea oricărui gând nelegiuit, mândria este slăbită; căci prin expulzarea urmașilor ei este privată de hrană; prin faptul că nimic nu se face din voie proprie, este lovită în inimă.
Renunțarea la voia proprie este mântuitoare chiar pentru cel care, neavînd un părinte duhovnicesc, se încredințează altuia, chiar unui neînțelept, cu singurul țel de a trăi desprins de judecata și de voia sa.
Rezultatul este rapid și la înălțime."

P.S. Care sunt "urmașii mândriei"? Nu, oare, în primul rând gândurile nelegiuite? Apoi simțămintele, voia ș.a.m.d. Și de ce sunt acești urmași "hrană"? Și cui sunt aliment (dincolo de mândrie)...

Last edited by Ioan_Cezar; 05.06.2015 at 03:08:15.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 10.06.2015, 22:05:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.906
Implicit Mândria și egoismul

Toate patimile sunt periculoase și afectează negativ viața noastră spirituală. Dar există două patimi care nu numai că sunt periculoase, dar atunci când s-au manifestat pentru primele dăți au schimbat configurația ierarhiei cerești și a ordinii zidite de Dumnezeu pe pământ. Patimile despre care este vorba sunt mândria și egoismul. Datorită lor, macrocosmosul spiritual și material și-au modificat funcționarea prin căderea îngerilor și prin căderea lui Adam. Dacă în planul spiritual, datorită purității ontologice a îngerilor, mândria și egoismul îngerilor răi au luat cote maxime și cu neputință de convertit, în planul fizico-spiritual din care face parte omul, cele două patimi au alunecat în zona microcosmosului, afectându-ne pe fiecare în parte. A devenit o problemă personală a fiecărui om cum va rezista în fața acestor patimi și cum se va salva de căderea definitivă alături de îngerii răi.
Cugetul smerit și iubirea, semnele apartenenței unui om la ucenicia în Hristos
Dumnezeu nu l-a lăsat pe om singur, ci l-a însoțit la început prin revelație naturală și mai apoi prin profeți. Dar Calea, Adevărul și Viața s-a întrupat prin Iisus Hristos. El este Cel ce ne-a descoperit desăvârșit cele două virtuți care ucid mândria și egoismul: smerenia și iubirea. Cele două sunt legate una de cealaltă ca și patimile asupra cărora au putere și au fost trăite de Mântuitor spre a ne fi învățătură: Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om, a dat oamenilor cea mai mare pildă de smerenie din iubire, arătând că iubirea e atenție la altul, până la uitarea deplină a importanței proprii. Smerenia din iubire este singura și cea mai directă cale spre ordonarea microcosmosului nostru sufletesc spre Dumnezeu. Mântuitorul Hristos a fost atât de clar! El a vorbit puțin despre smerenie dar ne-a arătat-o prin viața Lui. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte (Filipeni 2, 8). Cugetul smerit și iubirea devin semnele apartenenței unui om la ucenicia în Hristos. A fi creștin înseamnă a-ți ordona viața spirituală fără mândrie și egoism și a ți-o îndrepta total spre Dumnezeu. Smerenia ne așază dintr-o dată în starea firească a existenței noastre. Ea nu este o virtute oarecare. Ea a refăcut ordinea distrusă de mândria și egoismul lui Adam și fără ea noi nu putem beneficia de darul ce ni l-a dat Hristos: Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară. (Matei 11, 29-30) (Liviu Petcu, Gabriel Herea „Lumina din inimi. Spiritualitatea isihastă în traducerea și tâlcuirea Părintelui Stăniloae”. Antologie de texte filocalice)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #13  
Vechi 01.07.2015, 22:23:55
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit Nu doar cuvinte. Chiar și întâmplări...

Nu doar cuvintele, nu doar discursurile ne pot tămădui și reînsufleți. Ci și întâmplările vieții altora, povestite, ce-i drept, prin cuvinte...
Iată una bucată de posibil leac!

Auzind zgomot, s-a ridicat, a ascultat... Și, ca un iepure speriat, s-a repezit în pădure
și culcîndu-se în iarbă, s-a făcut nevăzut.
"Părinte Serafim, părinte Serafim!"
La auzul glasurilor noastre copilărești, n-a putut rămâne în ascunzătoare. Capul i s-a ivit deasupra ierburilor, cu degetul pe buze, pentru a cere tăcere. Micuța Liza, încă un bebeluș, s-a repezit prima și,
aruncîndu-i-se în brațe,
și-a lipit obrăjorul fraged de umărul părintelui.
"Comorilor! Comorilor!", șoptea el,
strângîndu-ne pe fiecare la pieptul lui firav...
Niciodată în întreaga sa viață Nadejda Aksakov n-a întâlnit o privire de o puritate copilărească asemenea privirii părintelui Serafim, niciodată n-a văzut un surâs asemenea surâsului său.
"Așa surâde un prunc când se joacă
în somn cu îngerii..."



("Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Serafim de Sarov", pag. 28-29)
Reply With Quote
  #14  
Vechi 02.07.2015, 01:13:31
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Nu doar cuvintele, nu doar discursurile ne pot tămădui și reînsufleți. Ci și întâmplările vieții altora, povestite, ce-i drept, prin cuvinte...
Iată una bucată de posibil leac!

Auzind zgomot, s-a ridicat, a ascultat... Și, ca un iepure speriat, s-a repezit în pădure
și culcîndu-se în iarbă, s-a făcut nevăzut.
"Părinte Serafim, părinte Serafim!"
La auzul glasurilor noastre copilărești, n-a putut rămâne în ascunzătoare. Capul i s-a ivit deasupra ierburilor, cu degetul pe buze, pentru a cere tăcere. Micuța Liza, încă un bebeluș, s-a repezit prima și,
aruncîndu-i-se în brațe,
și-a lipit obrăjorul fraged de umărul părintelui.
"Comorilor! Comorilor!", șoptea el,
strângîndu-ne pe fiecare la pieptul lui firav...
Niciodată în întreaga sa viață Nadejda Aksakov n-a întâlnit o privire de o puritate copilărească asemenea privirii părintelui Serafim, niciodată n-a văzut un surâs asemenea surâsului său.
"Așa surâde un prunc când se joacă
în somn cu îngerii..."



("Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Serafim de Sarov", pag. 28-29)
Iata "seminte" in pamant reavan! Frate Cezar, ca si alti cativa, tu esti un licurici in intuneric. Iarta-ma, nu indraznesc mai mult sa nu te smintesc. Postul tau de mai sus, ma copleseste si nici nu stiu cum sa vorbesc de el sa nu fiu inteles gresit. Mi-s tare dragi copiii. Oricat as fi de necajit, la vederea unui singur gaga mic, ma luminez dintr-o data. Dar la vederea mai multora, sentimentul e multiplu.
Astazi mai mult ca in alte zile (pentru ca trebuie sa recunosc faptul ca fiecare zi imi aduce bucurii inedite), am iesit cu colegul de munca, la pauza de pranz, sa servim ca de obicei in jurul orei 13.00 o cafea intr-un loc racoros si unde de multe ori simt nevoia rugaciunii mintii, fiindca in aceasta perioada, goliciunea feminina trupeasca, este in elementul ei. Si recunosc, pacatos cum sunt, multe picioare lungi imi trec prin fata ochilor, cand stau sa-mi savurez cafeaua, iar eu le contemplu de multe ori!!!
Ideea era alta. Iesind din site, o multime de prichindei, insotiti de cativa asistenti, mergeau in sir indian pe trotuar, catre muzeul din apropiere, Sa fi fost vreo suta, o suta cincizeci de baietei si fetite. Si ca de obicei, aceasta imagine ma tulbura si ma hipnotizeaza. Imi vine sa-i pup pe fiecare in parte si pe toti laolalta. Colegul a trecut printre ei, cu gandurile lui oarecum ascunse, dar eu n-am putut. O data ca nu am indraznit sa "obturez" fie si pentru o clipa, curgerea acelor ingeri, dar mai ales fiindca aveam marele privilegiu de a-i privi atat de aproape si de a accepta cu toata bunavointa bucuria pe care mi-o face Dumnezeu. Nu am eu, razvratit pacatos, cum sa ma compar cu Sfantul Serafim de Sarov, pe care il am undeva acolo, nu ca un "licurici" ci ca un far, dar asa cum spunea el, asa simteam si eu: "comori nepretuite", inocenta si curatenie sufleteasca in sens absolut!!!
Inca o data, mare bucurie mi-ai facut cu povestea de mai sus. Asa zic eu ca ne putem mantui unul pe altul!!!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)

Last edited by Mosh-Neagu; 02.07.2015 at 01:22:34.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 02.07.2015, 01:56:52
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Nu există carieră în viața duhovnicească.

Într-o societate unde fiecare se imaginează fiind primul, nimeni nu progresează. În schimb, dacă se consideră întotdeauna ultimul, întâlnirea cu aproapele devine de fiecare dată prilejul unui folos și a unui spor duhovnicesc. Astfel, e preferabil să fii ultimul. Dacă sunt primul, e o plictiseală groaznică. Dacă sunt ultimul, e o bucurie continuă, pentru că învăț mereu ceva util."

(„Din viață și din Duh”, Arhimandritul Sofronie, pag. 58)
Reply With Quote
  #16  
Vechi 02.07.2015, 02:07:29
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Nu lăsați ca lucrurile acestei lumi să vă împrăștie mintea. Concentrați-vă toată atenția, dedicați-vă toată puterea unei vieți care să corespundă duhului poruncilor Evangheliei."

("Din Viață și din Duh", Arhimandritul Sofronie)
Reply With Quote
  #17  
Vechi 02.07.2015, 02:25:56
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Definiția iertării: Parfumul unei flori pe pantoful celui ce a călcat-o." (autor necunoscut)

"Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să meargă el însuși." (autor necunoscut)

"Oamenii cu pumnii strânși nu-și pot da mâna." (autor necunoscut)

"A ierta înseamnă a elibera un prizonier și a descoperi că prizonierul erai chiar tu." (Lewis Smedes)
Reply With Quote
  #18  
Vechi 03.07.2015, 22:29:16
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.906
Implicit

Parintele Serafim de Sarov ne indemna sa ne rugam zilnic asa:
„Sculându-se din somn, orice creștin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci și stând în genunchi în fața icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care însuși Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinților Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârșit și în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinței – „Cred întru Unul Dumnezeu…„ (o dată).
Săvârșind această rânduială de dimineață, fiecare creștin, de orice neam și stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale, sau te ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă lume care-ți tulbură liniștea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât: „Doamne miluiește”, continuând așa până la vremea prânzului. Iar înaintea prânzului să mai săvârșești o dată aceeași rânduială de dimineață, cum s-a arătat mai sus.
După prânz, îndeplinind iarăși lucrul tău, zi de asemenea încet: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, continuând așa până la vremea somnului. Iar când se va întâmpla cuiva să petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă liniște, atunci poate să zică așa: „Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Și apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeți încă o dată aceeași rânduială de dimineață, cum s-a arătat mai sus, după care poți să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci”.
Preacuviosul Serafim spunea că orice creștin, ținând această mică rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale lumii și îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura desăvârșirii creștine și a dragostei dumnezeiești, deoarece aceste trei rugăciuni formează temelia Creștinătății. Prima, Tatăl nostru, conține însăși cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului, este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Și, în sfârșit, a treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinței creștine.
Dacă bunul creștin, care cunoaște și îndeplinește această ușoară pravilă de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate, după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge și alte rugăciuni și citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinților Apostoli și ale Sfinților Părinți ș.a.m.d, mulțumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea jertfe curate.
Prin aceasta omul se poate înălța încetul cu încetul deasupra faptei bune a creștinului de rând. Și dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupații însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învățând pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului și chiar dacă ne aflăm în pat, încredințându-se, după cuvântul Scripturii, că tot cel ce cheamă numele Domnului se va mântui(Fapte 2, 21).
Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăța pe toți să săvârșească rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, povățuind și el acum pe alții – cum îl povățuise și pe el oarecând Cuviosul Dositei de la Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ți fie toată strigarea și învățătura ta. Mergând ori șezând, lucrând sau fiind în biserică, acest strigăt să fie necontenit în gura și în inima ta. Cu dânsul vei afla liniștea lăuntrică, vei dobândi curăția sufletească și trupească și se va sălășlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăților, care va călăuzi pașii vieții tale spre sfințenie și spre toată evlavia și curăția…”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #19  
Vechi 03.07.2015, 23:36:20
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

• Cine-i îngust la minte n-are leac nicăieri.

• Cu cât vei cunoaște mai mult și mai bine, cu atât vei fi judecat mai aspru, de nu vei trăi cu sfințenie.

• Fără îndoială, la ziua judecății nu vom fi întrebați ce-am citit, ci ce-am făcut, nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.

• Meritul omului în fața lui Dumnezeu nu stă în ceea ce știe, ci în ceea ce face.

• Dorința de a ști a pierdut pe omul dintâi, el căuta cunoașterea, care hrănește trufia, și a găsit moartea.

• Trufia l-a pierdut pe om, însă smerenia îl ridică și-l așează din nou în împăcarea cu Dumnezeu.

• O, Adevăr, care Dumnezeu ești, fă să fiu una cu Tine într-o dragoste veșnică.

• A nu te crede lucru mare și a cugeta că alții sunt mai de seamă decât tine, e o mare înțelepciune și o mare desăvârșire.

• Placă-ți să trăiești necunoscut și să te socotești drept nimica. Știința cea mai înaltă și folositoare iat-o: să te cunoști deplin – și să te disprețuiești pe tine însuți.


(Din scrierile părintelui Arsenie Boca)
Reply With Quote
  #20  
Vechi 03.07.2015, 23:49:04
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Am văzut de multe ori în viață cum Dumnezeu ne lasă să fim ispitiți, să ne muncim cu tot felul de lucruri dar, în aceste ispite, nu trebuie să ne pierdem cumpătul, să deznădăjduim, fiindcă nu numai eu sufăr de păcat, nu este numai suferința mea, pe care câteodată nu pot să o mai duc, ci este suferința lumii întregi. Și eu, poticnindu-mă de păcatul meu, fie că l-am biruit, fie că am căzut în el, trecând prin multe suferințe și nedreptăți, devin în stare să înțeleg pe aproapele. Și așa începe să se închege cea de a doua poruncă a Domnului: << Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți>>. Aproapele tău, fie bun, fie rău, fie păcătos sau sfânt, oricum ar fi el, este un alt eu însumi; tu ești un eu, tu mă cunoști până la urmă. Și eu te cunosc, esențial; nu e nevoie să ne întâlnim ca să ne cunoaștem.

Odată, când am fost la Muntele Athos, acum mulți ani, am fost entuziasmat de căldura cu care am fost primiți de călugări. Ce primitori erau! Ce înțelegători! Și i-am spus unui călugăr: << Oriunde aș intra aici, în mănăstire și schituri, pe oricine aș vedea, parcă l-am cunoscut din copilărie>>. Ce mi-a răspuns călugărul? Zice: << Noi, ortodocșii, ne iubim înainte să ne cunoaștem>>. Și am înțeles că este adevărat cuvântul lui. Esențial ne cunoaștem, mai ales cei care trăim cu rugăciunea."

(Celălalt Noica - mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, pag. 54-55)

Last edited by ovidiu b.; 04.07.2015 at 00:16:13.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare