Cazul descoperirii unei vrajitoare si revenirea ei la Dumnezeu- la Posaga

[poster_26102007]

Cazul descoperirii unei vrajitoare si revenirea ei la Dumnezeu- la Posaga
Intr-o vara s-a intamplat ca acolo la Posaga sa asist la un lucru care pare de-a dreptul imposibil: intr-o seara, cineva, a aruncat un biletel in curtea unde stateau in chirie cateva fete aflate sub ascultare ca de manastire fata de parintele Ioan, un biletel in care, persoana respectiva marturisea ca a ucis cu vrajile ei 4 barbati. Acest fapt a agitat foarte mult spiritele ca sa zicem asa, in randul celor care venisera pentru rugaciuni in Posaga, in toata comunitatea formata acolo, din fete si baieti, femei si barbati, cu totii foarte seriosi, bine intentionati si in majoritate cu studii superioare, s-a indus o anume panica si dezgust. Era prima oara cand, dupa stiinta mea, se intampla asa ceva de asemenea amplitudine si gravitate. Situatia era destul de incordata pentru ca inducea si o puternica nesiguranta, intrucat se stie ca vrajitori de o asemenea natura fac foarte mult rau si mai mult, se crease o stare de suspiciune in randul tuturor, toata lumea incepuse parca sa suspecteze pe cel de langa sine. I s-a adus la cunostiinta destul de repede parintelui, caci toti ne incredeam in dansul ca intr-un foarte bun prieten si sprijin spiritual si s-a asteptat o reactie din partea lui. Trebuie inteles ca au existat si reactii de a spune politiei din vecinatate despre acest lucru insa cea mai probabila reactive a cuiva de acolo ar fi fost sa rada fata de asemenea “absurditati” sau nebunii, caci a ucide prin vraja pe cineva multor oameni ni se par pure fantasmagorii! A fost o perioada de timp de nesiguranta acolo in Posaga printre pelerinii de acolo si cred ca si printre unii locuitori care frecventau biserica…cine nu ar fi fost…, mult dezgust, asta am simtit cu totii la adresa celui sau celei ce a facut cele scrise in biletel. Cu totii ne-am rugat Domnului sa descopere acea persoana. Un cumul de evenimente avea sa descopere acea persoana si Dumnezeu a lucrat foarte ingenios pentru aceasta, caci El adesea prin oamenii Sai intoarce pe altii la credinta, desi cu mari eforturi. Astfel, s-a intamplat ca un baiat, student fiind si aflat in vacanta, venind acolo la Posaga ca sa fie aproape de parintele Ioan, nu a mai gasit disponibilitate ca sa locuiasca la cineva in sat si fiind seara, a intrebat pe cineva din sat daca poate sa stea in podul constructiei de peste drum de biserica- care era, probabil, o fosta utilitate de CAP, o cojocarie cred-, caci el vazuse ca era fan acolo in pod si locul parea primitor, caci afara era foarte cald si i s-a spus ca poate sa stea acolo o vreme daca doreste, dar sa aiba grija ca e cam subred pe alocuri acel pod. Si dup ace s-a instalat acolo cu lucrurile personale, un rucsac si niste haine, a plecat in treaba lui. Dupa o buna bucata de timp, intorcandu-se, a vazut ca aproape de locul unde si-a pus hainele cineva, si-a pus si el lucrurile si hainutele unui copil undeva aproape si mai mult. Cautandu-si rucsacul intre lucrurile sale baiatul a observant ca acesta disparuse. Suparat si foarte nelinistit de acea disparitie, s-a dus si a anuntat pe cineva cunoscut dintre pelerinii ucenici care erau cazati prin Posaga, iar acea persoana a anuntat mai departe si vestea a ajuns se pare, la preot. Asa s-a aflat si cine era persoana care s-a “cazat” acolo in podul constructiei respective in afara acelui baiat. Era o mama tanara, de vreo 35 de ani, cu un copil de vreo 5 sau 6 ani. Initial s-a crezut ca a fost furat rucscul, dar mai apoi, acea femeie cu copil a adus inapoi acel rucsac si la pus la locul de unde la luat. Ce era ciudat la acea femeie era ca avea un fel ciudat de a fi si parca de a rade chiar si de acest lucru ca a luat ce nu era al ei. Dupa cautatura privirii si dupa comportament parea putin schizovrenica sau cel putin isterica . Agitatia se marise si mai mult si pentru ca aceasta femeie era suspectata de unele pelerine de la Posaga ca umbla cu “necuratu” si cum ca ea a fost, cea care, in trecut, a facut vraji la WC-ul parintelui Ioan, vraji prin care vroia sa-l faca barbatul ei…acele vraji, cel putin asa se barfea, i-au cauzat atunci parintelui stare de rau foarte mare- acesta a fost si motivul principal probabil pentru care, ulterior, parintele a facut un al 2-lea WC separat de primul si inchis cu lacatul si accesibil doar pentru cei ai casei sale, iar cel vechi l-a lasat de acces pelerinilor calatori care veneau in Posaga la casa parohiala ca sa vorbeasca cu preotul.
Revenim la relatare:
In ziua urmatoare avea sa fie o mare sarbatoare inchinata Macii Domnului si intrucat urmau sa vina foarte multi pelerini, s-a propus sa se curate putin locul din curtea bisericii si sa fie pregatit bine pentru marele eveniment, caci urma sa fie facuta slujba si afara in curte la foisorul bisericii. Ca din senin si dintr-o dorinta uriasa de multumire Maicii Domnului, acel baiat despre care povestim, a cerut voie ca sa curate gardul curtii bisericii pe exterior caci era plin de tufe si de maracini. El a cerut cuiva un topor si unelte de lucru si a inceput sa curate mai intai doar usor, mai apoi s-a hotarat sa rada toti maracinii si tufele de langa gard. Locul era anevoios de lucrat, caci gardul se inalta destul de mult la un moment dat pe un zid de beton, dar baiatul fiind mai subtirel si atletic a reusit sa curate tot acel gard de toti maracinii si tufitele si sa adune ce a gasit intr-un morman mare si iata ce a gasit in gard, pe solul sau si printe tufe: pe langa maracinii si crengile de tufari taiate, a adunat o gramada mare cu: ciorapi cu pietre in ei, carpe de tot felul patate, altele cu par si tot felul de alte scarbosenii nedescifrabile si care erau puturoase, si toti care vedeau asa ceva se ingrozeau pentru cele ce vedeau, caci toate erau spurcaciuni cu care lucreaza vrajitorii si care deci erau aruncate in gardul bisericii cu scop vadit de a face rau celor care intrau pe portile ei si slujitorilor ei. Da, asa sunt un gen de asa zisi oameni, rai si munciti de rau ca sa faca rau la altii: vrajitorii. Toti pelerinii care venisera acolo, pentru a 2-a zi cand urma sa fie sarbatoare, cum vedeau acea gramada uriasa de necuratii isi faceau cruce. Sentimentul care te apuca cand te apropiai de acea gramada era de greata intensa si lumea simtind mizeria se departa degrab spunand ca i se face rau, asa ca locul era liber pe o distanta buna. Acelor lucruri spurcate li s-au dat foc si maracinii si crengile au fost carate de acolo. Si acum ma intreb, oare biserica de la Posaga a ars tot datorita unor asemenea “binevoitori necurati” care doreau “binele” bisericii si celor de la biserica parintelui asemeni celor care au aruncat acele necuratii printre tufele gardului bisericii din Posaga de Jos, atunci cand Ioan era preot acolo?
Revenind la acel baiat trebuie spus ca el era inca foarte suparat pe acea femeie cu copil care i-a luat rucsacul cu lucruri si acest gand se lupta in el cu gandul de a fi un bun crestin iertator.

-Continuare-