Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji

[AlinB]

Pe calea plangerii penale exista mai multe sanse.

Altfel, peste tot, va fi acelasi raspuns: "nu sunt resurse". De ce? Pentru ca nu sunt obligati sa le aiba.

[maria32]

În prealabil postat de AlinB

Pe calea plangerii penale exista mai multe sanse.

Altfel, peste tot, va fi acelasi raspuns: "nu sunt resurse". De ce? Pentru ca nu sunt obligati sa le aiba.

Nu prea inteleg ce anume ma sfatuiesti sa fac? Poti fi putin mai explicit te rog? Ce fel de plangere penala? impotriva cui?

[AlinB]

Impotriva persoanei care va agreseaza.

Eu sunt convins ca nu boala psihica e de vina, ci asta e caracterul ei pentru care boala psihica este scuza ideala.

Legea este aceeasi pentru toti, indiferent ca e vorba de oameni cu discernamant dpdv legal sau fara.

In primul caz se ajunge la inchisoare, in al doilea la internarea psihiatrica.

[maria32]

În prealabil postat de AlinB

Impotriva persoanei care va agreseaza.

Eu sunt convins ca nu boala psihica e de vina, ci asta e caracterul ei pentru care boala psihica este scuza ideala.

Legea este aceeasi pentru toti, indiferent ca e vorba de oameni cu discernamant dpdv legal sau fara.

In primul caz se ajunge la inchisoare, in al doilea la internarea psihiatrica.

Multumesc pentru lamurire Alin. Insa nu am de gand sa-mi dau propria mama in judecata indiferent cat de intolerabil ar fi comportamentul ei. Totusi este mama mea si este bolnava. Ma surprinde faptul ca te incumeti sa faci afirmatii de genul "sunt convins ca nu boala psihica este de vina, ci asta e caracterul ei". Vorbim totusi de mama mea, cred ca pot afirma ca o cunosc si stiu ce fel de caracter are. Mama mea este o persoana f inteligenta, foarte iubitoare, si doar boala o face sa se poarte asa cum se poarta. Nu a fost intotdeauna asa si, desi stiu ca nu sunt sperante sa mai redevina vreodata cum a fost nu as putea niciodata s-o dau in judecata. Imi asum responsabilitatea de a incerca sa am grija de ea, desi e f dificil dupa cum se vede, desi ma afecteaza si pe mine si familia mea, caut cu disperare solutii dar nu vad ce as rezolva cu plangerea penala. Inchisoare nu mi-as dori nici pentru cei mai mari dusmani daramite pentru cea care m-a nascut. Internare psihiatrica e altceva, am mai internat-o si sper sa mai reusesc s-o internez.
Prioritatea mea este gasirea unui loc in care sa poata sa traiasca in conditii decente, unde sa fie sub supraveghere medicala permanenta si sa nu-si faca rau ei insisi sau altora.

[redemptor]

Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva, până și bunicii mei sunt încă în putere, grijă de ei oricum voi avea, cât timp trăiesc asta e de datoria mea, dar nu vreau să mă gândesc că vor ajunge acolo.

[AlinB]

În prealabil postat de maria32

Vorbim totusi de mama mea, cred ca pot afirma ca o cunosc si stiu ce fel de caracter are. Mama mea este o persoana f inteligenta, foarte iubitoare, si doar boala o face sa se poarte asa cum se poarta.

Imi pare rau sa aud asta, dar din ce ai scris pana acum despre ea nu se intrevede deloc vreo latura pozitiva asa cum sustii.
Apropo, cat la suta din timp a manifestat-o in ultimii 3 ani sa zicem?

În prealabil postat de maria32

Prioritatea mea este gasirea unui loc in care sa poata sa traiasca in conditii decente, unde sa fie sub supraveghere medicala permanenta si sa nu-si faca rau ei insisi sau altora.

Mai degraba a unui loc unde va fi sedata cvasi-permanent pentru a nu fi o problema pentru nimeni, inclusiv cei care o "ingrijesc".
Cam asta e realitatea.

[maria32]

În prealabil postat de AlinB

Imi pare rau sa aud asta, dar din ce ai scris pana acum despre ea nu se intrevede deloc vreo latura pozitiva asa cum sustii.
Apropo, cat la suta din timp a manifestat-o in ultimii 3 ani sa zicem?



Mai degraba a unui loc unde va fi sedata cvasi-permanent pentru a nu fi o problema pentru nimeni, inclusiv cei care o "ingrijesc".
Cam asta e realitatea.

Alin, nu se pune problema de manifestarea caracterului cand e vorba de boala. Dar nici nu poti sa faci abstractie de felul de a fi al unui om atunci cand e bolnav. Adica un om bun si iubitor dar care nu se mai manifesta astfel din cauza unei boli trebuie sa fie respins, neiubit si dat in judecata? Scuza-ma ca-ti zic dar asta nu e gandire crestineasca. Hristos ne-a poruncit sa ne iubim si dusmanii si sa le facem bine daramite parintii care ne-au dat viata.

Exista alternativa unui loc unde sa fie supravegheata si sa-si ia tratamentul medicamentos + injectabil zilnic. Si nu mai e nevoie de sedare.

[AlinB]

În prealabil postat de maria32

Alin, nu se pune problema de manifestarea caracterului cand e vorba de boala. Dar nici nu poti sa faci abstractie de felul de a fi al unui om atunci cand e bolnav. Adica un om bun si iubitor dar care nu se mai manifesta astfel din cauza unei boli trebuie sa fie respins, neiubit si dat in judecata? Scuza-ma ca-ti zic dar asta nu e gandire crestineasca. Hristos ne-a poruncit sa ne iubim si dusmanii si sa le facem bine daramite parintii care ne-au dat viata.

Repet intrebarea la care ai ocolit raspunsul: cat timp in ultimii 3 ani (sa zicem) a fost acea persoana buna si iubitoare?

A doua la mana, nu respins si dat in judecata, ci respins si inchis intr-o institutie psihiatrica, nu asta vreti pana la urma?

Datul in judecata (a Statului in special, pentru ca nu ia masuri pentru astfel de cazuri) era doar o metoda prin care puteti obliga Statul sa va acorde dreptul asta, pentru ca altfel se pare ca nu se poate.

Exista alternativa unui loc unde sa fie supravegheata si sa-si ia tratamentul medicamentos + injectabil zilnic. Si nu mai e nevoie de sedare.

Crede-ma ca stiu cel putin cat tine despre cum stau lucrurile cu cazuri de genul asta, nu e nevoie sa te ascunzi dupa deget.

In primul rand, or fi "persoane iubitoare" dar pline de nemultumiri, neimpliniri, frustrari care s-au acumulat si transformat in ura care arat timp cat le permite mentalul e tinuta in frau - nu sublimata prin iertare, ci doar tinuta in frau, clocotind - iar la un moment dat rupe barierele mintii si duce la manifestari care mai pot fi controlate doar medicamentos.

Cei din jur ori sunt indiferenti ori inconstienti (nu stiu cum sa procedeze) vizavi de problemele de ordin sufletesc care le are persoana respectiva, nu le intereseaza prea mult aspectele astea atat timp cat persoana in cauza e cat de cat cooperanta, doar atunci cand nu-si mai poate controla frustrarile si o ia razna devin brusc preocupate, dar nu de celalat ci de disconfortul care il provoaca.

In orice caz, si inainte sa se declanseze crizele, datorita problemelor sufletesti pe care le au (nu le numiti superficial "boala"!!!) sunt persoane cu care foarte greu te intelegi, deci e de inteles oarecum si distanta pe care o iau cei din jur, distanta care le sporeste si mai mult angoasele si ii impinge si mai aproape de crize, si tot asa, intr-un cerc vicios al distrugerii.

In ceea ce priveste "tratamentul" antipsihotic, psihic il transforma pe respectivul intr-o leguma si ii distruge atat sanatatea fizica cat si cea mentala, cel mai des provoaca sindrom extrapiramidal (tremuraturi, spasme, tensiune, agitatie, nervozitate etc) si depresie care impinge la sinucidere.

In mod normal se administreaza strict atunci cand se instaleaza episoadele maniacale, dar pentru asta trebuie o atenta observatie pentru care nimeni nu are timp, e mai usor sa i se administreze cvasi-permanent "tratamentul", cu forta sau pe ascuns.

E drept, de la o institutie privata poti astepta ceva mai multa responsabilitate, dar nu e obligatoriu sa se intample asta.

Pana la urma care e diferenta intre a fi internata cu forta printr-un ordin judecatoresc si internata prin persuasiune de rude de va declarati asa scandalizata?

Si daca tot veni vorba, ce va face sa credeti ca va accepta sa fie internata sau o data internata va fi de acord sa ramana acolo?
Atat timp cat legea e problematica la capitolul asta si nu o obliga sa ramana, poate sa plece oricand din institutia respectiva, sa vina acasa, sa dea chiriasii afara si etc.

[maria32]

În prealabil postat de AlinB

Repet intrebarea la care ai ocolit raspunsul: cat timp in ultimii 3 ani (sa zicem) a fost acea persoana buna si iubitoare?

A doua la mana, nu respins si dat in judecata, ci respins si inchis intr-o institutie psihiatrica, nu asta vreti pana la urma?

Datul in judecata (a Statului in special, pentru ca nu ia masuri pentru astfel de cazuri) era doar o metoda prin care puteti obliga Statul sa va acorde dreptul asta, pentru ca altfel se pare ca nu se poate.



Crede-ma ca stiu cel putin cat tine despre cum stau lucrurile cu cazuri de genul asta, nu e nevoie sa te ascunzi dupa deget.

In primul rand, or fi "persoane iubitoare" dar pline de nemultumiri, neimpliniri, frustrari care s-au acumulat si transformat in ura care arat timp cat le permite mentalul e tinuta in frau - nu sublimata prin iertare, ci doar tinuta in frau, clocotind - iar la un moment dat rupe barierele mintii si duce la manifestari care mai pot fi controlate doar medicamentos.

Cei din jur ori sunt indiferenti ori inconstienti (nu stiu cum sa procedeze) vizavi de problemele de ordin sufletesc care le are persoana respectiva, nu le intereseaza prea mult aspectele astea atat timp cat persoana in cauza e cat de cat cooperanta, doar atunci cand nu-si mai poate controla frustrarile si o ia razna devin brusc preocupate, dar nu de celalat ci de disconfortul care il provoaca.

In orice caz, si inainte sa se declanseze crizele, datorita problemelor sufletesti pe care le au (nu le numiti superficial "boala"!!!) sunt persoane cu care foarte greu te intelegi, deci e de inteles oarecum si distanta pe care o iau cei din jur, distanta care le sporeste si mai mult angoasele si ii impinge si mai aproape de crize, si tot asa, intr-un cerc vicios al distrugerii.

In ceea ce priveste "tratamentul" antipsihotic, psihic il transforma pe respectivul intr-o leguma si ii distruge atat sanatatea fizica cat si cea mentala, cel mai des provoaca sindrom extrapiramidal (tremuraturi, spasme, tensiune, agitatie, nervozitate etc) si depresie care impinge la sinucidere.

In mod normal se administreaza strict atunci cand se instaleaza episoadele maniacale, dar pentru asta trebuie o atenta observatie pentru care nimeni nu are timp, e mai usor sa i se administreze cvasi-permanent "tratamentul", cu forta sau pe ascuns.

E drept, de la o institutie privata poti astepta ceva mai multa responsabilitate, dar nu e obligatoriu sa se intample asta.

Pana la urma care e diferenta intre a fi internata cu forta printr-un ordin judecatoresc si internata prin persuasiune de rude de va declarati asa scandalizata?

Si daca tot veni vorba, ce va face sa credeti ca va accepta sa fie internata sau o data internata va fi de acord sa ramana acolo?
Atat timp cat legea e problematica la capitolul asta si nu o obliga sa ramana, poate sa plece oricand din institutia respectiva, sa vina acasa, sa dea chiriasii afara si etc.

Am sa-ti raspuns la intrebare, niciodata. Totusi asta nu sterge cu buretele fiinta ei interioara si nici faptul ca m-a purtat in pantece 9 luni si m-a nascut (natural nu prin cezariana). Poate ptr altii acest lucru poate parea banal si nu i-ar atribui niciun merit. Eu dupa ce am trecut prin experienta de a fi mama nu pot sa nu apreciez asa ceva. Ar fi avut optiunea de a nu ma naste dar si-a asumat responsabilitatea de a ma naste (chiar daca nu si pe cea de a ma creste ea personal singura).
Despre internarea fortata prin decizie a statului. E vorba de locul in care ar fi internata. Conditiile din acele locuri unde statul trimite bolnavii psihici sunt absolut inumane. Nu as putea face asa ceva mamei mele.
Spre deosebire de asta, intr-un camin decent, unde ar fi tratata omeneste si ingrijita bine (nu doar medicamentele conteaza ci si o vorba buna a celor din jur) sansele sa se mentina pe linia de plutire sunt mult mai mari.
Intr-adevar nu as avea niciodata garantia ca nu va vrea acasa la ea, insa in viata exista f putine garantii, si daca nici nu incerci sa rezolvi ceva ce ne ramane de facut?

[maria32]

În prealabil postat de redemptor

Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva, până și bunicii mei sunt încă în putere, grijă de ei oricum voi avea, cât timp trăiesc asta e de datoria mea, dar nu vreau să mă gândesc că vor ajunge acolo.

Sa stii ca e bine totusi sa te gandesti ce optiuni ai in caz de ceva. Crezi ca vrea cineva sa se gandeasca vreodata ca va ajunge in situatia de a nu putea avea grija de parintii sau bunicii lui?
Iar datoria fata de ei asa este, o ai. Toti o avem. Dar o vom avea si fata de copiii nostri. Si din pacate, uneori trebuie sa prioritizezi ptr ca nu ai incotro.