Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

[sophia]

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?
In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

Ori ramai acasa si te rogi singur si esti numai tu cu Dumnezeu.
Ori te duci la biserica mai departe si iti faci pacate si iti farami sufletul tot mai mult.
Ori…te duci la altii (alte confesiuni).
Este o raspantie.
S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?

La rastimpuri ajung in fata acestei raspantii si nu stiu ce drum sa aleg. Vreau sa raman la Dumnezeu, asa cum am fost botezata.
Dar cu ce pret? Cum?
Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.
Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?
La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).

Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?

În prealabil postat de sophia

Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).

Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă. Fiecare creştin care doreşte mântuirea sufletului este dator să fie gata a suferi cu dragoste şi cu răbdare toate necazurile şi durerile vieţii, îngăduite de Dumnezeu pentru mântuirea lui „Precum focul curăţă arama de rugină, aşa boala curăţă păcatul omului”.

[CelMandru]

Iertaţi-mă, dacă vorbele mele au să vă mâhnească şi mai mult. Nu asta îmi doresc, ci dimpotrivă, să vă aduc o rază de nădejde. Nu sunt demn şi nici nu ştiu cum să dau sfaturi, dar nădăjduiesc că poate veţi trage un mic folos din spusele mele. Iertaţi-mi îndrăzneala, vreau şi eu păcătosul să ajut, şi mă întristez când văd un frate/soră în necaz.

Eu nu vă cunosc, dar din câte am înţeles nu locuiţi în România. Păi, în primul rând, aveţi liberul arbitru, care, ca toate celelalte, este un dar de la Dumnezeu. Ce faceţi cu un dar primit de la o persoană dragă? Bănuiesc că tendinţa ar fi să-l preţuiţi. În orice caz v-aţi gândi de două ori înainte să-l aruncaţi, dacă nu vă place. Şi în mod sigur nu v-aţi bate joc de el. Este cu totul altceva când Dumnezeu Tatăl îţi oferă în dar atâtea lucruri minunate, pentru care noi oamenii nu-I vom putea niciodată mulţumi îndeajuns. Nu vom putea niciodată cuprinde, cu mintea, măreţia lor. Este greu, foarte greu, să înţelegem cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. Dar măcar să ne păstrăm credinţa. Aşa cum e ea, mică, poate muta munţii din loc. Aşa mică, poate să se prindă de un firicel de nădejde. Dar asta presupune zdrobirea inimii, prin pocăinţă (nu deznădejde), smerenie (prin slujirea aproapelui, prin abdicarea de la tronul "împărătesc" al satisfacerii ego-ului, prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti) şi prin rugăciune.

Prin liberul arbitru puteţi lua decizia de a rămâne peste hotare, sau a vă întoare în ţară. Însă orice aţi face, mântuirea dumneavoastră depinde în primul rând de curăţia sufletului, prin omorârea patimilor (şi cea mai grea dintre ele este deznădejdea, căci un om fără nădejde este lipsit de busolă, şi se îndreaptă singur spre calea pierzaniei, uitând de Dumnezeu, de Mila Lui şi de scopul acestei scurte vieţi). Totul trebuie făcut cu discernământ duhovnicesc, sănătos. Iar fără povăţuitor este imposibil. Aveţi nevoie de un duhovnic care să vă înmâneze busola, pe care, după cum spuneţi, aţi pierdut-o. Hotărârea o luaţi dumneavoastră.

În prealabil postat de sophia

Este o raspantie. S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?

Nu e om care să nu se fi aflat. Asta este părerea mea. Cu credinţă, cu rugăciune şi mărturisire (atenţie mare aici - fără duhovnic orbecăiţi în întuneric) se trece peste această răspântie, prin harul lui Dumnezeu, care aşteaptă pe păcătos să se întoarcă la El şi să fie viu. Acestea ne sunt cu putinţă, căci aşa a lăsat Dumnezeu fiecărui om, după puterea lui. Tot ce trebuie făcut este să credem. Credinţa trebuie mărturisită cu inima. Cum? Prin fapte.

Toate răspântiile, de orice fel, aduc tulburare sufletească şi moarte duhovnicească, dacă sunt însoţite de păcătoasa deznădejde. Feriţi-vă de ea, căci e moarte sigură. Aşa cum Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul grăieşte, toate păcatele, fie şi cele considerate de moarte, se iartă prin pocăinţă curată. "Numai păcatul deznădăjduirii, care stăpâneşte pe om, nu are vindecare, căci deznădăjduirea este însăşi părăsirea pocăinţei şi întoarcerea de către mila lui Dumnezeu.". Aşadar "Să ne înfricoşăm de răutatea aceasta şi să fugim de ea ca de veninul şarpelui, căci ea este lepădarea Darului Sfânt şi defăimarea milostivirii celei nemăsurate a lui Dumnezeu".

Iată un scurt cuvânt plin de har dumnezeiesc, al sfântului, cu referire la deznădejde: http://sfioaniacobhozevitul.wordpres...38_pt_nadejde/

Eu unul, când cad, inevitabil în deznădejde, nu ştiu ce să fac decât să pronunţ numele Maicii Domnului. Nu pot decât să rostesc decât Preasfântul Nume al Născătoarei de Dumnezeu. Mă înec în propiul amar, şi cad disperat, şi cer ajutorul. Îi cer preadulcea-I Milă, la care sper cu ultimele rămăşiţe de nădejde, oricât de nevrednic sunt să o primesc. Căci ştiu că eu nu pot să mă înalţ cu mintea nici un centimetru până la înălţimea nesfârşită a milei Ei. Dar sper şi eu acolo, cum speră copilul care a făcut o boacănă. Pleacă capul şi se apropie de părinte, ruşinat. Riscă şi el, că n-are ce să facă altceva, sărmanul...

În prealabil postat de sophia

Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.

Purtaţi-vă crucea cu nădejde. Luaţi exemplu de la Hristos. Aţi căzut? Vă ridicaţi. Nu staţi în mocirlă. Aprindeţi candela din nou. Drumul mântuiri nu este uşor, dar este posibil, din moment ce încă respiraţi. Respiraţi că a aşa îngăduit Dumnezeu. V-a îngăduit încă o zi să vă îndreptaţi, să vă întoarceţi faţa către El. Nu nesocotiţi acest dar. Suferinţa apropie pe om de Dumnezeu. Nu uitaţi rugăciunea neîncetată la Maica Domnului, căci aşa, acestă mică povară nu va mai părea de necărat.

În prealabil postat de sophia

Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”.

Aşteptaţi ceva în schimb?...Vameşul din Evnaghelie ce aştepta? Decât Preabogata Milă a lui Dumnezeu.

În prealabil postat de sophia

In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu. Si daca nu mai poti?

Răbdarea în Hristos nu se reduce la cifre. Răbdarea adevărată de care tot ne-a vorbit părintele Cleopa, nu are limită. Ştiu că este greu, dar, vă rog nu lăsaţi deznădejdea să vă cotropească sufletul.

Rugaţi-vă neîncetat. Rugaţi-vă să vă dea Dumnezeu răbdare. Rugaţi-vă, căci rugăciunea este viaţa însăşi. Rugăciunea este una cu inima. Inima fără rugăciune este doar un organ, ca şi la animale. Pompează sânge şi atât. Are funcţii trupeşti. Dar rugăciunea, acest mărgăritar inestimabil, hrăneşte sufletul şi-şi face cuib în inimă. Când cele două se contopesc, omul începe să simtă măreţia şi veşnicia lui Hristos. Rugaţi-vă! Neîncetat! În toată clipa şi-n tot locul! Nădăjuiţi la Mila Domnului şi credeţi în ea! Mărturisiţi-vă Domnului cu lacrimi, şi cu hotărâre neclintită, nevoiţi-vă după puteri dvs să nu mai păcătuiţi şi să împliniţi poruncile!

În prealabil postat de sophia

Sa ma duc la catolici?

Mă mâhneşte acestă întrebare. Atât vă spun, căutaţi-vă un duhovnic bun, dacă acesta pe care îl aveţi acum vă nemulţumeşte. La Judecata de Apoi, n-o să meargă pe scuze. Şi în nici un caz, cele de genul "preotul n-a fost bun", "am primit palme, în loc de felicitări", "n-am avut maşină şi bani". Nu vă supăraţi pe mine, vă rog, dar trebuie să vă treziţi. Asta cred că simţiţi şi dumneavoastră. Dar trezirea nu o facem în pat, izolaţi în propria casă, plângând în pumni. Fără duhovnic, fără citirea Sfântei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, fără credinţă CU FAPTE, şi fără rugăciune, se merge din răspântie în răspântie, şi către Dumnezeu cu siguranţă nu ne îndreptăm.

Vă rog, din tot sufletul meu de păcătos, să nu vă supăraţi pe mine. Am încercat, aşa neghiobeşte cum am putut, să vă aprind un beculeţ. Iertaţi-mă, dacă v-am necăjit mai rău! Maica Domnului este cu noi cu toţi. Nu uitaţi asta vă rog. Documentaţi-vă şi vedeţi de la marii noştrii duhovnici români ce înseamnă ortodoxia şi trăirea în Hristos. Puneţi-vă ordine în viaţă, şi încercaţi să daţi prioritate sufletului. Sufletul fără ghidare din partea unui duhovnic iscusit moare încă din viaţa acesta. Să vă ajute Dumnezeu să vă găsiţi liniştea! Maica Domnului să vă ocrotească şi să vă lumineze mintea! Să ne rugăm fraţilor împreună pentru noi toţi! Să ne ajutăm unii pe alţii măcar cu rugăciunea. De ce spun eu măcar, căci sunt sigur că nu cuprind forţa rugăciunii. Să nu lăsăm rugăciunea fraţilor! Să ne rugăm şi pentru frăţiorii noştrii care cer o mână de ajutor. Hai să dăm mână cu mână, fraţilor!

Doamne ajută!

[Erethorn]

Doamnă dragă, dacă, într-adevăr, preotul parohiei dumneavoastră şi ceilalţi enoriaşi sunt atât de răi pe cât ni-i prezentaţi, înseamnă că aveţi şansa şi binecuvântarea incredibilă de a fi cea mai bună creştină din parohia dumneavoastră.

Înseamnă că Dumnezeu v-a aşezat acolo cu un scop, şi anume să îi ajutaţi pe ceilalţi, inclusiv pe preot, prin exemplul, faptele şi credinţa dumneavoastră.

Cred că primul pas în această direcţie ar fi să vă smeriţi şi să realizaţi că, de fapt, nu aveţi mai puţine păcate decât ceilalţi.

Aţi spus că vă rugaţi pentru ei: foarte bine. Nu vă opriţi.

[lore86]

În prealabil postat de sophia

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?
In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

Ori ramai acasa si te rogi singur si esti numai tu cu Dumnezeu.
Ori te duci la biserica mai departe si iti faci pacate si iti farami sufletul tot mai mult.
Ori…te duci la altii (alte confesiuni).
Este o raspantie.
S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?

La rastimpuri ajung in fata acestei raspantii si nu stiu ce drum sa aleg. Vreau sa raman la Dumnezeu, asa cum am fost botezata.
Dar cu ce pret? Cum?
Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.
Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?
La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).

Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?

Sophia,
Raspantia la care te afli e de multe ori, pretul occidentalismului.Pretul confortului.Plecam dintr-o tara ortodoxa intr-o tara neortodoxa, in care avem un preot care e cuprins si el de multe neputinte.
Plecam ptr un trai mai bun, mai comod. incercarea prin care treci este doar inceputul incercarilor prin care vor trece multi.

Avem nevoi, ptr a ne mantui, de preot.De ce? Ptr ca prin el avem acces la sfintele Taine. Far impartasirea periodica cu sfintele Taine ne ofilim.Ne pierdem vlaga sufleteasca si trupeasca. Suntem mai vulnerabili isiptelor.Suntem mai vulnerabili ratacirilor.
Sufletul tau traieste o drama maxima. Drama omului care se instraineaza de Dumnezeu. Aceasta stare nu se va linisti daca vei aprasi Sfanta Biserica Ortodoxa. Din contra, framantarea launtrica se va agrava.
IN afara Bisericii nu este mantuire, spune Sfantul Ciprian al Cartaginei.Asadar, doar acolo e sursa puterii, a vietii vesnice.
Faptul ca preotul te repede e un lucru grav. Mai ales ca nu ai optiuni.

Parerea mea, in situatia de fata nu exista decat 2 situatii: ori iti cauti un preot duhovnic bun, chiar daca la o distanta mare, pe care sa il frecventezi periodic ptr spovedanie Si Sfanta Impartasanie, iar la biserica locala participi regulat, la sfanta Liturhie si slujbele care se fac acolo, fie, si asta e mai grava, vii in Romania , unde , slava Domnului sunt inca preoti buni destui si poti avea o comuniune frumoasa cu Biserica drept-slavitoare.Vino acasa, printre fratii tai. Sufera alaturi de ei, dar mai important alaturi de Hristos.Aici nu esti singura.

Ptr ca e mai de folos sa traiesti greu material dar sa fi impacata spiritual, sa te inviorezi duhovniceste, decat sa-ti pierzi si sufletul si trupul .Si din cate am inteles,nici acolo nu ai o stare materiala foarte buna. Daca tu cauti mai intai cele duhovnicesti, Domnul se va ingriji si de cele necesare traiului zilnic ptr supravietuire. Asta e garantat, si nu ca asa zic eu, ci ca asa fagaduieste insusi DOMNUL.

Sophia, nu neglija rugaciunea. Nu poti zice acatiste, psaltirea, atunci zi"Doamne ajuta-ma, nu ma lasa sa Te parasesc."Zisa din suflet si cu durere face minuni.
Sophia, tu esti un suflet bun. Nu parasi credinta mosilor si stramosilor tai. NU parasi credinta cea adevarata care a daruit atatia sfinti Bisericii. Nu te lepada de Hristos, asta e cea mai grea cadere si ireversibila.

Impaca-te cu Hristos!Adu-ti aminte ca El a murit ca tu sa fi fericita! Ca sa iti dea tie sansa de a fi fericita, de a ajunge in Rai, la bucuria deplina!Acolo unde ne vom intalni cu toate sufletele dragi, care l-au urmat cu rabdare pe El.

Sophia, nu uita:
"Hristos a inviat!"

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?

Rugăciunea nu este niciodată un lucru rău. Dar şi cei care îl venerau pe Baal se rugau. Şi fariseii se rugau. Deci, rugăciunea nu este suficientă pentru mântuire.

Smerenia, atunci când este autentică, ne aşează pe drumul cel bun spre Dumnezeu, dar ea nu ne apropie de Cel Blând şi Smerit cu Inima. Lecturile Bibliei sunt lucruri bune, dar să ne amintim de câţi (neo)protestanţi rătăcesc cu Biblia în mână, deşi spun că Biblia este singura lor sursă de credinţă şi să ne amintim că Domnul nostru a fost chinuit şi omorât de oameni "tari în Scripturi", care aveau în mâinile lor ceea ce pe atunci era Biblia. Iubirea de aproape, în special dacă este un corolar al iubirii de Dumnezeu, este şi ea un lucru foarte bun, dar vă întreb: cum poţi iubi în singurătate ? Cum se poate să-i critici de dimineaţa până seara pe preoţi şi, în acelaşi timp, să spui că nu mai poţi după aproapele ?

În realitate, greu îi este omului să se mântuiască singur, în afara unei vieţi de credinţă comunitare. Chiar şi călugării nu primesc aprobare de a părăsi lavra şi a se face pustnici decât după ani mulţi de practică: superiorii lor ştiu foarte bine cât este de riscantă pustia pentru mântuire.

In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

(...)

La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”.

Cred că aveţi o viziune idealizată asupra a ceea ce se întâmpla când primii creştini L-au urmat pe Isus. Vă propun următorul exerciţiu de meditaţie ignaţiană: Faceţi parte dintre miile de oameni care întârzie pe Munte ca să Îl vadă şi să Îl audă pe Isus. Luaţi loc pe o piatră şi asculta-ţi-L ! El este acolo, vorbind despre Fericiri. Îl vedeţi ? Iată ochii Săi blânzi, cum devin înflăcăraţi când ne spune despre ceea ce ne-ar putea aştepta în viaţa viitoare ! Despre dv vorbeşte acolo. Despre umilinţele pe care le-aţi îndurat, despre nedreptăţile care vi s-au făcut. Acuma, întoarceţi un pic capul şi uitaţi-vă la cei care vă înconjură şi Îl împresoară. Nu toţi tac, ci mulţi sporovăiesc. Sunt printre ei fel de fel de oameni. Sunt transpiraţi. Sunt şi buboşi, semnele leprei se văd pe chipul lor. Mai sunt unii nemulţumiţi cu dieta: iată, se face seară şi organizatorii nu pun la dispoziţie altceva decât bucăţi de pâine şi peşte.

Acuma, aveţi de ales: plecaţi sau Îl ascultaţi pe Domnul în continuare, în mijlocul acestei congregaţii pestriţe şi a oamenilor de adunătură. Ce faceţi ? Mergeţi acasă, ca să citiţi texte în care unii vorbesc despre ceea ce au auzit de la El sau rămâneţi ca să Îl auziţi pe El ? Mergeţi să vă rugaţi Lui în singurătate, în baza faptului că El este omniprezent, sau rămâneţi acolo unde se află prezent în mod fizic şi unde ne vorbeşte în mod direct ? Alegeţi un drum sau altul, nu aveţi nicio altă alternativă.

Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?

Mereu Dumnezeu şi-a ales oamenii Săi. Numai că alegerea Sa a fost adesea surprinzătoare. Poate pentru ca să dovedească măreţia Sa, mereu Dumnezeu a preferat mijloacele umane cele mai carente. Nu Iacob era primul născut, ci Esau. Când omul lui Dumnezeu vine să îl caute pe Iosif, acesta, ultimul născut, era singurul de care se ruşina tatăl său. Pe Iosif îl trimisese să păzească animalele, nesocotind că ar fi bun la altceva. Tot un cioban, unul adus cu pluta, a fost şi Moise. Nici împăratul David nu avea altă ocupaţie, cine ar fi bănuit că fiul lui Iesei va ajunge în fruntea Regatului Unificat, prefigurându-L pe Domnul ? Iată şi din ce fel de oameni nevolnici îşi alege Isus apostolii: din 12, şapte sunt pescari. Unul e de-a dreptul vameş, etc.

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?

Adică, să vă faceţi protestantă ?

Sa raman acasa sa ma rog?

Asta cred că se cheamă "creştin nedominaţional", nu ?

Sa ma duc la catolici?

Eu vă spun ceea ce v-ar spune preotul catolic: o asemenea cerere de convertire se respinge. Motivul convertirii trebuie să fie dorinţa de a fi catolic şi nu oroarea de a fi ortodox. Nu puteţi fi catolică decât atunci când veţi ajunge la concluzia că Isus a întemeiat o singură Biserică vizibilă, care străbate istoria şi o va însoţi secol după secol. Când veţi ajunge la concluzia că singura Biserică ce este în acelaşi timp unică, sfântă, universală, întemeiată de apostoli şi bazată pe învăţătura lor este Biserica Catolică. Motive de trecere la catolicism precum "preotul meu dă rasol la sfinţirea caselor" ori "congregaţia mea bârfeşte şi nu există recunoştinţă pentru aportul meu", în mod hotărât nu sunt valabile, fiindcă nu vin de la Dumnezeu.

[glykys]

Sophia, Sophia, nu iti lepada credinta ORTODOXA in care ai fost botezata!

Uite, eu stau in Bucuresti, daca nu imi place o biserica, ma duc la alta, daca vad ca e aglomeratie mare intr-una, ma duc la cea de peste drum si asa mai departe. Sunt din familie ortodoxa, sunt in tara mea, in orasul meu, e usor pentru mine. Dar chiar si asa, iti spun sincer ca cel mai de pret lucru pe care il am in viata asta e credinta ortodoxa.

Ne trebuie Biserica, ne trebuie Sfintele Taine pentru mantuire, ne trebuie credinta cea adevarata, cea in care ne-am nascut, pentru mantuire, nu doar faptele. Ne trebuie si preot, da, ca prin el se savarsesc Sfintele Taine, el te spovedeste, el te impartaseste, el te boteaza, cu harul ce ii e dat. Uite, ieri citeam intr-o carte despre par. Arsenie Papacioc cum a a venit la el unul in Vinerea Mare sa se spovedeasca si l-a intrebat: ai tinut post? Nu tinuse, dar facuse un lucru mare: timp de 35 de ani se luptase cu cei din familia lui, care erau cu totii adventisti si voiau sa il faca si pe el sa vina la secta lor. Deci omul asta 35 de ani a aparat ortodoxia in fata rudelor sale. Si l-a pus sa tina post in ziua aia si l-a impartasit parintele, considerand ca vrednic de aceasta.


Sa stii ca nici in tara nu sunt comunitati in biserica. Cel putin, in biserica mea, desi vad aceleasi babe in fiecare duminica, nu stiu cum le cheama sau in ce bloc stau. Dar tot ma bucur ca sunt cu ele in biserica, ma bucur ca ne rugam impreuna, fiecare cum putem, ca suntem in comuniune in rugaciune, chiar daca in lumea de afara ele au problemele lor si eu pe ale mele, pe care numai Domnul le stie si le vede. Nu e bine sa ne punem nadejdea in oameni, ci numai in El.

Tu treci prin momente grele, inteleg acum, dar nu iti lasa credinta ortodoxa, Sophia. Tu stii cum se face trecerea la catolici? Nu iti schimbi pur si simplu biserica si preotul si ai statui in loc de icoane, ci trebuie sa te lepezi de credinta ortodoxa pe care ai avut-o pana atunci,sa recunosti ca ai trait in inselare 40-50 de ani, cati ai tu, ca nu aifost pe calea cea buna si sa primesti alt botez.Iti dai seama, Sophia, sa pui in paranteza, sa stergi cu buretele toata existeta ta de pana acum?! Si pentru ce, pentru o vorba buna si pentru putin respect din partea unor oameni mai civilizati? Pentru iluzia unei vieti mai implinite sufleteste? Nu merita, Sophia! Nu merita!

Ramai in Biserica Ortodoxa, orice ar fi! Uite, daca nu iti place preotul, nu te mai spovedi la el, nu ii mai spune necazurile tale, daca vezi ca mai rau iti face! Tu mai vii in tara, in vacante, macar o data, de doua ori pe an? Cand vii in tara mergi si te spovedesti unde vrei tu, ca avem biserici si preoti berechet! Prinzi Trinitas de acolo? Sunt slujbe in direct. Orice, numai lepadare de credinta nu!

Rog colegii forumisti din strainatate care nu au biserica ortodoxa in zona si care se spovedesc in tara, cand ajung, sa intervina! Sunt sigura ca exista. Ii rog pe toti din strainatate sa intervina pe acest topic, caci este vorba despre un suflet care nu mai poate, care e ispitit teribil!

Poate ar trebui sa te gandesti, pe termen mediu, luand in calcul toate aspectele, daca ti-e mai bine in strainatate sau in tara.

[sophia]

Multumesc pentru raspunsuri. V-ati straduit sa ma incurajati, dar mi-este cumva mai rau acum.
Am raspund la cateva probleme ridicate:

1. Nu pot sa ma intorc in tara. Mai au si altii un cuvant de spus.
2. Nu, n-am spus ca sunt cea mai buna din parohie si nici ca sunt nevinovata.
3. Cand spuneam de dus la catolici nu spuneam sa-mi schimb confesiunea, ci merg la ei la biserica. E o diferenta.

Poate ca aveti voi alte solutii, vad ca nu va inspira cele gasite de mine.

Erethorn si Mihnea - am impresia ca va bateti joc de mine prin raspunsurile voastre. Nu de asta am nevoie acum.

Iubirea de oameni are multe forme. Ce legatura are cu preotul?
Nu critic preotii de dimineata pana seara.
Am intalnit si adevarati preoti, care stiu sa se poarte cum trebuie cu oamenii.

Ba da, se poate sa iubesti in singuratate, atunci cand este vorba de Iisus. El este cu tine tot timpul si pretutindeni.
Si macar nu te raneste nimeni si nu iti faci pacate. Macar o vreme poate functiona.

Imaginea descrisa de Mihnea este interesanta, frumoasa.
Am insa doua obiectiuni:
a. Acolo este Iisus, nu un preot care raneste.
Si pe oamenii aceia nu-i cunosc, ei nu ma cunosc. Sunt tot singura. Nu-mi face nimeni nimic. Stau si-l ascult pe Iisus si el ma poate ajuta si vindeca.
Iar Iisus este acolo pentru toti, nu numai pentru unii si nu face discriminari si nu spune la unii da si la unii nu.
Astea sunt diferentele.

Mai este ceva:
Exista totusi si solutii mai aspre (sa scriu la episcopul de care apartinem, sau sa apelez la cineva din cercul (clerical) al preotului).
Dar ma gandesc (deocamdata) la solutii pentru mine.
Poate ca o pauza ar fi buna pentru toti, pana cand o fi mai bine.
Nu vreau sa renunt la El, la biserica si sunt convinsa ca El imi va arata drumul si mie si...poate si preotului meu.
Trebuie sa se schimbe ceva in lumea asta si sa fie mai bine. Inclusiv in Biserica Ortodoxa.
Dar vad ca sunt tot mai multe incercari... (biserici care ard, conflicte in biserici, etc.)
Dumnezeu arata cu degetul ca asa nu se mai poate...

[MariS_]

În prealabil postat de sophia

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.
..................
Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?

Sophia draga,
echilibru, echilibru, echilibru..
stiu ca e greu, dar nici o cruce nu e usoara.
rugaciune, rugaciune, rugaciune ..
roaga-te la Bunul Dumnezeu sa-ti scoata in cale un duhovnic bun, dar sa faci tot posibilul sa-l cauti si tu.
Pe urma e mai simplu: te sfatuiesti cu el si faci ascultare de el.
Domnul sa te ajute sa iesi cu bine din impasul tau!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Noesisaa]

În prealabil postat de glykys

Tu treci prin momente grele, inteleg acum, dar nu iti lasa credinta ortodoxa, Sophia. Tu stii cum se face trecerea la catolici? Nu iti schimbi pur si simplu biserica si preotul si ai statui in loc de icoane, ci trebuie sa te lepezi de credinta ortodoxa pe care ai avut-o pana atunci,sa recunosti ca ai trait in inselare 40-50 de ani, cati ai tu, ca nu aifost pe calea cea buna si sa primesti alt botez.

Nu este adevarat. Nu ti se cere sa lepezi credinta ortodoxa, ci sa o implinesti. Nu exista re-botez.

Un lucru clar stiu: un crestin nu poate trai fara Sfintele Taine. Si nu exista Sf. Taine fara preot si fara biserica.

Solutia este sa nu te implici in nici un fel de activitati in afara de a participa la Sf. Liturghie. Fara a canta in cor sau mai stiu eu ce.