cuvinte de folos

[cristiboss56]

Aşa cum amintirea focului nu încălzeşte trupul , la fel şi credinţa fără iubire nu luminează sufletul cu cunoaşterea lui Dumnezeu ".

[cristiboss56]

" Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor . El este acela despre care a zis proorocul Isaia : Glasul celui ce striga in pustie : Pregatiti calea Domnului , drepte faceti cararile Lui ! " ( Matei )

[cristiboss56]

" Nu iubiti lumea , nici cele ce sunt in lume . Daca cineva iubeste lumea , iubirea Tatalui nu este intru el . Pentru ca tot ce este in lume , adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii , nu sunt de la Tatal , ci sunt din lume " ( Sf. Apostol Ioan )

[cristiboss56]

http://biserica.org/Publicatii/2004/NoX/11_index.html

" Da cu grija din tezaurul tau si ia seama la ce dai! Cui vrea scump, da-i snopi de aur, cui vrea ieftin da-i un pai!
Costache Ioanid

[tigerAvalo9]

123. Cum se cuvine sa se pregateasca tinerii pentru casatorie ?

Cea mai buna pregatire a tinerilor pentru viata si casatorie este cresterea lor " in frica si certarea Domnului " , precum ne invata pe noi vasul alegerii si gura lui Hristos, marele Apostol Pavel. Mai intai se cere tinerilor sa cunoasca pe scurt invatatura de credinta ortodoxa. Sa stie Crezul pe de rost si alte rugaciuni de nevoie, sa aiba duhovnici buni, sa citeasca Sfanta Scriptura si mai ales Noul Testament, Catehismul Ortodox si alte carti de folos sufletesc. De asemenea, sunt datori sa traiasca in feciorie pana la cununia religioasa si sa se sileasca a lucra dupa putere toate faptele bune, mai ales rugaciunea, mergerea regulata la Biserica, postul, milostenia, viata curata, ascultarea de parinti si spovedania in cele patru posturi.

Iata cum se cuvine sa se pregateasca orice tanar pentru a pasi in viata si pentru casatorie. Sa ne gandim ca nunta este cea mai veche Taina a Bisericii, intemeiata de Dumnezeu inca din rai. Ea sta la temelia familiei, a lumii intregi. Taria familiei depinde si de respectarea principiilor morale ale Bisericii noastre. Tinerii trebuie pregatiti pentru viata de familie inca din copilarie. Preotul, nasul de botez si parintii au in viata tinerilor cel mai mare rol si raspundere.

124. Care sunt regulile canonice ale nuntii crestine ?

Regulile canonice pe care sunt datori a le implini tinerii la nunta crestina ortodoxa sunt unsprezece la numar si anume :

1. Cei doi tineri care vor sa se cunune unul cu altul, sa nu fie intre ei nici un fel de rudenie trupeasca sau duhovniceasca, adica din Sfantul Botez. Cununia intre rude este oprita cu desavarsire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
2. Parintii celor doi tineri trebuie sa se invoiasca si sa se uneasca la casatoria copiilor lor. Nuntile facute fara voia parintilor nu aduc bucurie copiilor si sunt canonisite de Sfantul Vasile cel Mare in canoanele 38, 40 si 42 ca si desfranarea, cu trei ani oprire de la Sfanta Impartasanie pana la impacarea celor doi tineri cu parintii lor.
3. Cei doi tineri trebuie sa se iubeasca si sa se invoiasca a se casatori unul cu altul; caci de se casatoresc fara voia lor, la indemnul parintilor sau pentru castiguri materiale, aceasta nunta nu poate dainui.
4. Logodirea celor doi tineri sa se faca cu preot, dupa randuiala Bisericii, cu cercetarea canonica cuvenita.
5. Tinerii logoditi sunt datori sa traiasca la parintii lor pana la cununia religioasa si sa-si pazeasca cu sfintenie fecioria, ca de vor gresi mai inainte sunt canonisiti de Biserica ca niste desfranati si opriti sapte ani de la Sfanta Impartasanie.
6. Mai inainte cu o saptamana sau doua de cununia religioasa cei doi tineri sunt datori sa se spovedeasca la duhovnicul lor din copilarie sau la preotul satului, cu post si rugaciuni si, daca au voie, sa se pregateasca pastru Sfanta Impartasanie.
7. Cununia religioasa se cuvine, dupa traditie, a se face dimineata, de obicei Duminica, mai inainte de inceperea Sfintei Liturghii, iar nasii mirilor sa fie crestini buni, capabili sa invete si sa povatuiasca pe calea cea buna pe finii lor.
8. Dupa slujba cununiei, cei doi tineri stau cu cununiile pe cap in mijlocul bisericii, inconjurati de credinciosi pana la sfarsitul slujbei, iar preotul da binecuvantare de Sfanta Liturghie si se roaga impreuna cu toti cei de fata pentru ajutorul celor incununati. Crezul si Tatal nostru este dator sa le zica mirele.
9. Cand preotul zice : " Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati " , atunci cei doi miri se apropie de Sfantul Potir si se impartasesc cu Trupul si Sangele lui Hristos, daca au voie de la duhovnicul lor.
10. Dupa terminarea Sfintei Liturghii cei doi miri sunt condusi la casa mirelui de nuntasi dupa vechea traditie ortodoxa, unde se aseaza la masa, mananca si se veselesc cu cucernicie si buna randuiala, intru slava lui Dumnezeu, precum se cuvine crestinilor.
11. Daca cei doi tineri s-au impartasit, se cuvine sa fie in curatenie pana in seara zilei urmatoare, pentru cinstea Sfintelor Taine.

[cristiboss56]

" Credinta noastra nu este o credinta care ne pune in legatura cu niste reguli , niste reguli date de Domnul Hristos , niste porunci date de Domnul Hristos , niste indemnuri ale Domnului Hristos . Da , ne pune in legatura si cu asta , pentru ca nu poti sa ti seama de Domnul Hristos , daca nu ti seama si de cuvantul Lui . Sfantul Marcu Ascetul , avand in vedere cuvintele Domnului Hristos : <<Cel ce va primeste pe voi , pe Mine ma primeste , iar cel ce se leapada de voi , de Mine se leapada >> ( Luca 10 , 16 ), spune in scrierile sale din Filocalie : << Cel ce primeste cuvintele Cuvantului lui Dumnezeu Il primeste pe Dumnezeul Cuvantul >>. Nu poti sa ai legatura cu Domnul Hristos , daca nu tii seama de cuvintele Lui . Dar noi trebuie sa ne gandim mult mai mult la raportarea noastra la Domnul Hristos , adica nu numai la niste reguli date de Domnul Hristos , ci la Domnul Hristos Insusi . << Cati in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si imbracat >> - citim in Epistola catre Galateni ( 3 , 27 ). Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre o traire a lui Hristos in om . Toate acestea trebuie avute in vedere si , avand niste randuieli date de Domnul Hristos , noi trebuie sa ne facem randuiala in suflet , ca sa putem ajunge a inmulti iubirea . Daca avem iubire , avem si iertare ; daca n-avem iertare , inseamna ca n-avem iubire si atunci trebuie sa mergem pe calea aratata de cei buni , de cei sfinti , de cei odihnitori de oameni " (Arhimandrit Teofil Paraian - " Cum putem sa devenim mai buni "- colectia << Din Ospatul Credintei >> pag . : 14-15 )

[tigerAvalo9]

Părintele Paisie se străduia să se ascundă pe sine într-un con de umbră. Nu căuta gloria personală, nici nu aspira să-si atragă discipoli si ucenici. Pentru cei care se apropiau de el făcea tot ce-i stătea în puteri ca să-i călăuzească spre Hristos. Evita însă alipirea excesivă a ucenicilor de.persoana lui, accentuând mereu că Hristos este Dumnezeu, că Hristos este Totul, si că el nu e decât un simplu ucenic al lui Hristos. Stăruinta bătrânului asupra acestui aspect mi-a fost de mare folos la început, când încă mă aflam sub influenta hinduismului. Este de notorietate faptul că fiecare gura se propovăduieste pe sine ca fiind Dumnezeu, pretinzându-se încarnarea „Zeului Suprem“, sau cel putin a unei alte zeităti din panteonul hindus.

A existat si o perioadă în care mă frământam intens, întrebându-mă: „Bine, părintele Paisie este sfânt si le poate face altora daruri duhovnicesti, dar orice popă gras de parohie are putere duhovnicească? Este el în stare să transmită daruri duhovnicesti? Ce legătură au astfel de preoti cu Hristos?“. Aveam tendinta de a-i privi pe multi dintre preoti cu îndoială si suspiciune.

Asadar, odată, în timpul Sfintei Liturghii, mergând să mă împărtăsesc cu Dumnezeiestile Taine, mi s-a întâmplat un lucra dincolo de orice asteptare. îndată ce am primit Sfânta împărtăsanie în gură, L-am simtit pe Hristos Insusi înlăuntrul meu. Mi-a cuprins în întregime trupul, sufletul, toată fiinta. S-a unit cu mine mai strâns si mai intim decât orice comuniune posibilă între doi oameni. Sângele Lui a devenit una cu sângele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii rămân totdeauna despărtiti cel putin la nivel de epidermă; până si mamele însărcinate au trup distinct de cel al embrionului. însă Hristos S-a unit cu trupul meu în sensul propriu al cuvântului. Până si mâinile, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Mă umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revărsa întru mine. Sufletul meu, profund miscat si fericit de prezenta Lui, tresaltă de uimire: cum este cu putintă să se întâmple acest lucru? După atâtea veacuri! După atâtea păcate! Ce fel de bunăvointă dumnezeiască era aceasta? îndrăznesc să afirm că, pentru scurt timp, devenisem cu adevărat teofor. îl purtam înlăuntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se sălăsluise în mintea mea, în sufletul meu, până si în trupul meu, în chip real, intens, ca o prezentă extrem de vie.

Cum s-a întâmplat aceasta? Numai Dumnezeu stie. Ceea ce am ajuns să cunosc din proprie experientă este că lucrul acesta a fost, este, si va fi cu putintă totdeauna, prin harul lui Dumnezeu. A spus-o Hristos în urmă cu 2000 de ani: Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu rămâne întru Mine si Eu întru el (Ioan 6, 56). Si iarăsi: Amin, amin zic vouă, dacă nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viată întru voi. Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu are viată vesnică si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 53-54).

Acolo tinteste Hristos, în ceea ce ne priveste - la ziua cea de apoi, la viata vesnică. Ne iubeste atât de mult, încât vrea să trăim împreună cu El vesnic ca dumnezei după har. Ne numeste prietenii Săi, fratii Săi, si ni Se oferă pe Sine în dar la fiecare Dumnezeiască Liturghie.

Acest eveniment duhovnicesc m-a făcut să constientizez adânc ceea ce ne învată de secole Biserica Ortodoxă.

Prin învierea Sa, Hristos a redeschis pentru totdeauna calea îndumnezeirii tuturor generatiilor care au fost, care sunt astăzi si care vor fi în viitor până la sfârsitul lumii. Biserica, pe care a întemeiat-o Hristos în ziua Cincizecimii si care rămâne vie până la sfârsitul veacurilor, păstrează deschis acest drum către viata vesnică. Hristos este capul Bisericii, izvorul vietii Bisericii, centrul slujirii si al Tainelor Bisericii.

Hristos a lăsat în urma Sa oameni sfintiti - pe apostoli, care au constituit Biserica în ziua Cincizecimii prin pogorârea Duhului Sfânt.

Slujitori ai Tainelor Domnului Iisus Hristos sunt oamenii care au primit o consacrare specială pentru aceasta, prin hirotonie. Acestia sunt preotii Bisericii. Harul preotiei se transmite prin hirotonie din generatie în generatie, neîntrerupt, de la sfintii apostoli până astăzi.

Un preot poate sluji Tainele Bisericii fără să fie si sfânt. însă cineva care nu a primit consacrarea preotiei nu poate săvârsi aceste slujbe, chiar si sfânt de ar fi. Părintele Paisie, spre exemplu, nu putea săvârsi Tainele lui Hristos, desi îi stătea în putere să facă mii de minuni. îsi pleca si el sfântul său cap sub epitrahilul duhovnicului în Taina Spovedaniei, si îl astepta apoi cu dor pe preotul care urma să săvârsească Dumnezeiasca Liturghie, pentru a-1 împărtăsi.

Bătrânul avea permanentă nevoie să se adape cu har dumnezeiesc din Tainele Bisericii, pentru a putea înainta în viata duhovnicească si a se împărtăsi de darurile si binecuvântările lui Dumnezeu. Era unul dintre fiii cei mai ascultători ai Bisericii, fapt pentru care Hristos Si-a vădit în el lucrarea si puterea, înzestrându-1 cu virtutile sfinteniei.

Minunat este Dumnezeu întru sfintii Săi (Ps. 67, 36).

“Daca omul nu se pune in situatia celuilalt, chiar si a animalelor si a insectelor, nu devine ‘om‘ “. (Cuv. Paisie)

[calator prin ploaie]

"Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale." (Psalm 41, 9)

"Oare ar fi cu putinta ca cel pacatos sa il vada pasind spre sfintenie pe cel cu viata curata? Nu cred ca ar fi cu putinta acest lucru, deoarece pacatosul il va vedea pe cel curat, fie ca si el, pacatos, fie prost sau fricos, ori intr-alt fel asemanator. Tot asa, nici hotul nu va putea avea incredere intr-alt om, afara de el insusi, deoarece patima ce il tine il face sa creada ca toti sunt asemenea lui.

Pana ce nu va fi in noi harul Duhului Sfant, nu vom putea vedea si simti harul aceluiasi Duh Sfant, salasluit in cei pe langa care trecem, ori langa care vietuim zilnic. Pacatul intuneca vederea omului, iar viata curata ii da omului puterea de a vedea lucrurile precum sunt.

Pacatul nu poate sta la un loc cu virtutea. Tot asa, nu pot sta la un loc doi oameni cu duhuri diferite. De asemenea, omul nu poate fi inteles de un alt om, atata timp cat cel din urma nu simte si nu intelege nevoile si miscarile inimii celui dintai. Cei asemenea se aduna in jurul altora asemenea lor, spre odihna intru aceia si spre intarire.

Vorba romaneasca este vrednica de duhul Scripturii, atunci cand zice: "Spune-mi cu cine esti prieten, ca sa-ti spun cine esti", caci "cine se aseamana, se aduna". Drept aceea, fa-te prieten cu omul cel ce se teme de Domnul, ca sa te temi si tu de Domnul.

Cauta cu rugaciune si smerenie pe cel cu viata aleasa, iar ochiul tau se va curata si il va vedea. Mi-a fost dat sa traiesc langa un om, aparent, foarte plictisitor. Abia dupa mai multa vreme, mi s-au deschis ochii, si mi-am dat seama de puternica rugaciune a aceluia, cat si de smerenia deosebita pe care o ascundea atat de firesc sub mantia cotidianului.

Sfintenia naste sfintenie, iar curatenia gaseste curatenie.

Potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi, care zic "adanc pe adanc cheama", din parinte in ucenic, sfintenia urca pana in zilele noastre si coboara in adancul istoriei neamului omenesc pana intru inceputuri.

Viata parintilor cu traire sfanta a schimbat intotdeauna oamenii pe langa care acestia au trecut. Tot timpul au existat parinti cu viata aleasa, duhovnici care au schimbat coltul in care i-a randuit Domnul sa locuiasca. Cu toate acestea, mult prea putini din jurul lor "i-au vazut" si "i-au simtit". Ba erau ignorati, ba erau vazuti ca invechiti si impotriva timpului actual, ba ca sunt asa si asa, etc.

Fiecare om tinde sa arunce asupra celui de langa el patimile sale, oricat de curat ar fi acela. Si tocmai aceia care ii trec pe parintii cei alesi cu vederea, fara sa vada si fara sa simta nimic langa ei, sunt cei care se plang ca nu gasesc un parinte duhovnic cu viata sfanta, etc.

In ziua in care rugaciunea ne va umple ziua, ori straduinta spre rugaciune si viata curata ne va preocupa mintea, atunci vom vedea toate lucrurile si pe toti oamenii cu alti ochi, cu niste ochi curati si intariti de harul lui Dumnezeu spre a vedea "adancurile" de langa noi."

Teodor Danalache