Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 18.08.2008, 13:07:44
donisaadriana donisaadriana is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 18.08.2008
Mesaje: 6
Implicit

Avva Arsenie avea un ucenic care era total nemultumit de fratii din manastire si a inceput sa carteasca .Atunci Avva Arsenie il cheama la el si il trimite in cimitir la miezul noptii sa laude cu cele mai frumoase cuvinte mortii din cimitir.A doua noapte ii zice sa se duca si sa ii batjocoreasca cat mai rau.Apare ucenicul in fata duhovnicului si duhovnicul il intreaba:Ai facut ascultare? DA am facut asa cum a=ti spus.Ce=au zis mortii cand i=ai laudat? raspunde ucenicul:nimic.Ce=au zis mortii cand i=ai batjocorit si i=ai facut in tot felul?raspunde ucenicul nimic.ASA SA FACI SI TU.NICI CAND TE=OR LAUDA SA NU SPUI NIMIC NICI CAND TE=OR BATJOCORI SA NU SPUI NIMIC DACA VREI SA TE MANTUIESTI.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 18.08.2008, 13:16:31
donisaadriana donisaadriana is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 18.08.2008
Mesaje: 6
Implicit

Parintele Paisie de la manastirea Sihastria si Secu spunea:;omule mergi la cimitir si mortii iti vor spune:mai omule ce esti tu astazi am fost noi ieri si ce suntem noi aztazi o sa fii tu maine.;
Reply With Quote
  #3  
Vechi 18.08.2008, 13:19:15
donisaadriana donisaadriana is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 18.08.2008
Mesaje: 6
Implicit

tot Parintele Paisie spunea:;am vazut multi calugari murind dar nu am vazut pe nimeni in ceasul mortii razand caci atunci este atunci.;
Reply With Quote
  #4  
Vechi 18.08.2008, 13:28:18
donisaadriana donisaadriana is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 18.08.2008
Mesaje: 6
Implicit

parintele PROCLU spune asa:;cand iti vine un gand si vrei sa certi pe cineva sau sa=i zici ceva de rau ii spui gandului :am sa=i spun dar nu azi ,am sa=i spun maine.Si pana maine mai zici o rugaciune in noapte mai zici rugaciunea lui Iisus si in cursul zilei cand esti la serviciu sau faci treaba acasa si Duhul Sfant v=a izgoni acele duhuri si a doua zi nu+i mai zici nimic si uite asa izgonesti rautatea din tine .;
Reply With Quote
  #5  
Vechi 24.08.2008, 08:31:24
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

foarte frumos, adriana, mai povesteste-ne din pateric sa ne mai aducem si noi aminte de acesti parinti imbunatatiti si invataturile lor.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 25.08.2008, 10:52:10
isaia's Avatar
isaia isaia is offline
Member
 
Data înregistrării: 09.08.2008
Mesaje: 46
Implicit

Părintele Isaia, în Matericul, colecția ,,Comorile pustiei", îngrijită de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, 1995, spunea că nimeni nu se poate mântui fără Liniștire. Dracul te face să umbli tot mai mult în afara chiliei până te aruncă în desfrânare. În chilie să rabzi neajunsurile si greutățile pustnicești și să nu rabzi desfrânarea, ci s-o tai de la început decum apare. Pentru aceasta trebuie să nu vezi față bărbătească(femeiască) chiar de ar fi cel mai mare duhovnic. Iubește Biserica, dar mai degrabă iubește Chilia. Sârguiește-te să-ți împlinești canonul de metanii și de închinăciuni până la sfârșitul vieții tale. Câștigă-ți cu mâinile tale hrana ta cât îți este de trebuință, tot ce este în plus este lăcomie. Nu te încurca a lua de la alții ca să dai la alții, ca nu cumva să te robești celor ce ti-au dat și așa să-ți pierzi Binecuvântata Liniștire. Ține postul de fiecare zi. Nu asculta sfatul dracului care zice că așa te poți înbolnăvi. Acesta este lucrul lui Dumnezeu: postul, privegherile, închinăciunile, metaniile, răbdarea in chinurile nevoinței, rugăciunea neîncetată, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa(-ul). Fără Liniștire nici nu se poate dobândi această rugăciune, oricât s-ar strădui cineva. Rugăciunea aceasta este începutul și sfârșitul mântuirii.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 25.08.2008, 17:40:14
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

"S-a dus Avva Isaac la Avva Pimen, si vazandu-l ca pune putina apa pe picioare, ca unul ce avea indrazneala catre dansul, i-a zis: Cum unii au intrebuintat asprimea, chinuind trupul lor? A zis lui batranul: Noi nu ne-am invatat sa fim omoratori de trupuri, ci de patimi."
Reply With Quote
  #8  
Vechi 02.04.2009, 18:20:48
ovidiu-s's Avatar
ovidiu-s ovidiu-s is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.05.2008
Locație: Targu Mures
Religia: Ortodox
Mesaje: 800
Implicit

O relatare plină de învățăminte din Patericul Atonit:

" În anul 1810 când era egumen al mănăstirii Dionisiu, evlaviosul ieromonah Chiril, un frate pe nume Evdochim, care dorea să fie martir pentru Hristos, insista la părintele său să-i permită să meargă in orasul Constantinopol- stăpânit de turcii musulmani, ca să moară acolo ca mucenic. Egumenul cunoscând caracterul neserios al călugărului, nu i-a dat binecuvântarea sa.
Evdochim a găsit pe un alt frate din mănăstire, numit Bonifatie, care avea aceleasi păreri ca și el, și au plecat impreună la Constantinopol, unde au inceput să il predice in public pe Hristos și să-l numească pe Mahomed profet mincinos. Pentru aceasta au fost aduși in fața unui judecător si torturați, asa cum procedau de obicei turcii cu crestinii mărturisitori. Nefiind in stare să îndure torturile, s-au lepădat de credința in Hristos și au devenit amândoi musulmani, ca să iși salveze viața aceasta trecătoare.
Câțiva ani mai târziu Evdochim si-a revenit in simtiri și s-a intors in mănăstirea sa, unde a fost primit și i s-a dat un canon pe care l-a împlinit cu pocăință. Apoi după un timp, crezându-se destul de curajos, a dorit din nou să devină martir, ca să își spele păcatul rușinii și al lepădării de Hristos. El l-a implorat pe noul egumen, Ștefan să-i dea voie să meargă direct la Constantinopol, ca să nimicească lepădarea sa prin mărturisirea lui Hristos și moartea pentru El.
Egumenul l-a mustrat foarte aspru spunându-i că ar trebui să rămână în rugăciune și pocăință și ar fi de ajuns ca să primească iertarea de la Dumnezeu. Evdochim a continuat să insiste, iar in cele din urmă egumenul a decis să trimită un frate tânăr, pe nume Iosif, ca să il insoțească pe Evdochim la Constantinopol. Iosif era un bărbat drept și blând și avea mintea unei persoane in vârstă.
- Te rog, insoțeste-l pe frate, din dragoste, la Constantinopol, sprijinindu-l ca martor la martiriul său, pe care il dorește atât de mult. Ca un bun călugăr in ascultare, binecuvântatul Iosif a făcut o plecăciune egumenului și i-a spus:
-Binecuvintează părinte și fie ca harul lui Dumnezeu să imi dea mie putere celui nevrednic.
De indată ce au sosit in oraș, Evdochim s-a prezentat la curte, spunând tuturor că a greșit când a renunțat la credința sa și a criticat credința islamică, proclamând credința in Hristos ca singura adevărată. Din acest motiv judecătorul a poruncit să fie incercat ținând in mână cărbuni încinși, pentru a testa adevărul credintei sale.
Nefericitul Evdochim și-a piedut din nou curajul și a refuzat să facă aceasta și, sub amenințările judecătorului că va fi spânzurat dacă insistă asupra declarației sale, s-a lepădat de credință din nou și l-a acuzat pe Iosif care era in auditoriu, că l-a silit să facă declarația că s-a intors la creștinism. Apoi judecătoirul s-a intors către Iosif și i-a spus ca dacă refuză să se lepede de credința sa și să devină musulman, va fi ucis, pentru că a incercat sa schimbe credinta unui musulman. La acestea vrednicul de pomenire a răspuns că însuși Evdochim a dorit să devină martir pentru Hristos și că el l-a insoțit numai din dragoste frățească. Dar să se lepede de Hristos, singurul Dumnezeu adevărat și să devină musulman nu va face niciodată, chiar de ar fi fost să moară de o sută de ori. După aceasta Evdochim a fost eliberat si lăudat de turci, iar Iosif a fost inchis. Peste câteva zile a fost condus din nou in fața judecătorului, unde a repetat din nou mărturisirea lui Hristos. I s-a spus atunci că dacă continuă să insiste asupra părerilor sale, va fi torturat și ucis, iar dacă se va răzgândi, va fi răsplătit cu onoruri și bogăție. La acestea Iosif nu s-a arătat tulburat deloc, ci a continuat să își afirme credința in Hristos. In inchisoare a indurat cu mare putere torturi, iar in cele din urma a fost decapitat, primind de la Hristos slava de martir.
Iar vrednicul de milă Evdochim, rămânând un scurt timp in aceea falsă poziție și neputând să indure mustrările constiinței sale, pentru comportamentul si tradarea fratelui său, s-a intors la manastire, rugându-se ca ei sa aiba milă de mântuirea lui.După ce au auzit povestea acestei intâmplări, egumenul si frații, nu i-au dat voie să intre in mănăstire, dar din milă i-au impus un canon pentru tot restul vietii, ca să stea la mică distanță de mănăstire, intr-o chilie, lângă un izvor unde să isi plângă marile sale păcate, iar inaintea morții sale i se va permite să primească Sfintele Taine. Sub acest canon a trăit sărmanul de el vreme de 30 de ani, postind, lucrând si plângându-și amarnica și cumplita lui cădere. Despre marile lui nevoințe mărturisesc prispele care s-au păstrat până astăzi, lucrate numai de mâinile sale, in acea văgăună prăpăstioasă și stâncoasă, precum și cei câțiva măslini și alți copaci sădiți de el, ce poartă denumirea "la Evdokimos". La ostenelile trupești mai adăuga și lacrimile nesecate după cum au constatat duhovnicii mănăstirii care l-au vizitat.
Iar preabunul Dumnezeu, nevoind moartea păcătosului și văzându-i intoarcerea prin pocăință adevărată, a primit și a iertat făptura Sa, instiințându-l pe acesta printr-o vedenie și indemnându-l să se ducă la mănăstire, să ceară să se impărtășească cu Sfintele Taine și să fie pregătit pentru cea din urmă clipă din viața sa.
El a venit la biserică pe intuneric, a bătut la poartă și a întrebat de egumenul Evloghie. I-a spus despre vedenie și cu lacrimi a cerut iertare și să primească Sfintele Taine. După ce s-a impărtășit, a refuzat să intre in mănăstire, chiar dacă egumenul i-a dat binecuvântare să facă lucrul acesta. In schimb, s-a intors spre Răsărit, Și-a incrucisat mâinile pe piept si acolo, langa intrarea in manastire, inainte de zorii zilei și-a dat duhul, rămânând un exemplu pentru noi toți, că putem evita blestemata mândrie a neascultării, care a pricinuit căderea omului încă de la început".
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 31.07.2009, 00:33:01
monica.miholca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Nu e din Pateric, dar e foarte frumoasa:
http://savatie.wordpress.com/2009/07...stea-crestina/
Reply With Quote
  #10  
Vechi 24.09.2009, 17:08:04
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Era un batran avand un ucenic bun si din imputanarea sufletului, l-a scos afara pe usa cu cojocul lui. Iar fratele a rabdat afara sezand, si deschizand batranul usa, l-a aflat pe acesta sezand. Si i-a facut metanie zicand: o, parinte smerenia indelungii tale rabdari a biruit imputinarea sufletului meu. Vino inauntru ca de acum tu esti batran si parinte, iar eu tanar si ucenic ! (Patericul Egiptean)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pilde din PATERIC andrei_im Generalitati 357 30.01.2014 01:15:04
intamplari adevarate arle Intamplari adevarate 39 01.03.2012 18:38:41
Intamplari din viata costel Generalitati 40 27.11.2009 01:24:46
Cuvinte din Pateric phradmon Despre Biserica Ortodoxa in general 34 22.11.2008 16:35:23
intamplari Saurian Intamplari adevarate 16 11.05.2007 20:30:39