filioque

[Danut7]

Un fragment din al II lea link :

Dar tot Parintii au tinut sa accentueze ca Duhul, purcezand din Tatal, se odihneste in Fiul. Sfantul Grigorie Palama, bazandu-se pe marturia Sfantului Ioan Botezatorul, ca a vazut pe Duhul pogorandu-Se din cer "si ramanand peste Fiul", spune ca aceasta e o dovada ca, si inainte de intruparea Fiului, Duhul se odihneste peste El. Si el arata si pe Sfantul Ioan Damaschin cugetand astfel. Caci, dupa ce aminteste locul din Evanghelia dupa Ioan 1, 33, Sfantul Grigorie Palama continua: "Si ca sa nu socoteasca cineva ca acestea s-au scris si s-au savarsit pentru intruparea Fiului, sa ascultam pe dumnezeiescul Damaschin, care scrie in alt 8-lea din capetele dogmatice: "Credem si in Sfantul Duh, Care din Tatal purcede si in Fiul se odihneste"".



Aceasta "odihna" a Duhului in Fiul pune intr-o legatura pe Duhul si cu Fiul, legatura pe care catolicismul a socotit in mod gresit ca o poate afirma identificand purcederea Duhului din Tatal cu purcederea din Fiul, ca dintr-un singur principiu (tanquam ex uno principio ), ceea ce sterge in acest act deosebirea intre Tatal si Fiul, considerand-o ca un act al fiintei lor comune, nu ca un act care mentine pe Tatal ca Persoana deosebita de Fiul. "Odihna" Duhului purces din Tatal peste Fiu o socoteste Sfantul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui fata de Fiul. Duhul e trimis de Tatal peste Fiul ca o fapta a iubirii Lui fata de Fiul. Caci ii place Tatalui insusi sa Se odihneasca peste Fiul prin Duhul purces spre El. Dar Fiul nu ramane pasiv sau nepasator in aceasta atentie iubitoare a Tatalui fata de El. El e bucuros ca Tatal trimite Duhul Sau spre El si-Si arata, primindu-L, si bucuria Lui fata de Tatal.


Sfantul Grigorie Palama spune de fapt urmatoarele: "Si Insusi Cuvantul preaiubit si Fiul lui Dumnezeu Se intoarce spre Nascatorul prin Duhul Sfant, ca iubire, si are Duhul Sfant prin Tatal, odihnindu-Se impreuna cu El in Sine"

Biserica Catolica a motivat introducerea lui Filioque prin pericolul arianismului, care se manifesta la un moment dat in Spania. A fost deci un artificiu de moment. Oare pericolul arianismului mai este atat de pregnant, incat mai e nevoie de Filioque? Sau mentinera lui Filioque se datoreaza dorintei de diferentiere de Biserica Ortodoxa? Dar o intrebare.

[Danut7]

În prealabil postat de Danut7

Exact , procesiunea sau purcederea ca existenta a Duhului Sfant este din veci numai din Tatal.

Pentru cel care a deschis topicul,uite niste linkuri bune le-am gasit si eu pe site-ul nostru :

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ime-69034.html
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...hul-82491.html

În prealabil postat de Danut7

Un fragment din al II lea link :

Dar tot Parintii au tinut sa accentueze ca Duhul, purcezand din Tatal, se odihneste in Fiul. Sfantul Grigorie Palama, bazandu-se pe marturia Sfantului Ioan Botezatorul, ca a vazut pe Duhul pogorandu-Se din cer "si ramanand peste Fiul", spune ca aceasta e o dovada ca, si inainte de intruparea Fiului, Duhul se odihneste peste El. Si el arata si pe Sfantul Ioan Damaschin cugetand astfel. Caci, dupa ce aminteste locul din Evanghelia dupa Ioan 1, 33, Sfantul Grigorie Palama continua: "Si ca sa nu socoteasca cineva ca acestea s-au scris si s-au savarsit pentru intruparea Fiului, sa ascultam pe dumnezeiescul Damaschin, care scrie in alt 8-lea din capetele dogmatice: "Credem si in Sfantul Duh, Care din Tatal purcede si in Fiul se odihneste"".



Aceasta "odihna" a Duhului in Fiul pune intr-o legatura pe Duhul si cu Fiul, legatura pe care catolicismul a socotit in mod gresit ca o poate afirma identificand purcederea Duhului din Tatal cu purcederea din Fiul, ca dintr-un singur principiu (tanquam ex uno principio ), ceea ce sterge in acest act deosebirea intre Tatal si Fiul, considerand-o ca un act al fiintei lor comune, nu ca un act care mentine pe Tatal ca Persoana deosebita de Fiul. "Odihna" Duhului purces din Tatal peste Fiu o socoteste Sfantul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui fata de Fiul. Duhul e trimis de Tatal peste Fiul ca o fapta a iubirii Lui fata de Fiul. Caci ii place Tatalui insusi sa Se odihneasca peste Fiul prin Duhul purces spre El. Dar Fiul nu ramane pasiv sau nepasator in aceasta atentie iubitoare a Tatalui fata de El. El e bucuros ca Tatal trimite Duhul Sau spre El si-Si arata, primindu-L, si bucuria Lui fata de Tatal.


Sfantul Grigorie Palama spune de fapt urmatoarele: "Si Insusi Cuvantul preaiubit si Fiul lui Dumnezeu Se intoarce spre Nascatorul prin Duhul Sfant, ca iubire, si are Duhul Sfant prin Tatal, odihnindu-Se impreuna cu El in Sine"

Dupa ce am citit putin mai mult din linkul al II-lea nu pot zice ca sunt intru totul de acord cu el, si unele exprimari chiar nu imi plac.Nu mai sunt de acord cu linkul.Chiar si o litera sau un cuvant cand se vorbeste despre dumnezeire de nu e la locul ei e greseala mare.Din cele citate nu sunt de acord cu ceea ce am bolduit si am o reticienta fata de exprimarile astea.Sunt de acord ca Duhul exprima iubirea lui Dumnezeu in Treime si mai ales prin Duhul interactioneaza Tatal si Fiul dar si Duhul interactioneaza cu Ei, e o unire si o relationare de comuniune perfecta.Duhul Sfant e o Persoana a Dumnezeirii din Sfanta Treime impreuna lucratoare si interrelationala cu Tatal si cu Fiul.

Iar fata de cele subliniate sunt sceptic, avand in vedere intelesul care mi se pare mie ca i se da.Deci absolut tot linkul.I take it back.

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nici un ortodox serios şi care îşi cunoaşte credinţa nu va contesta faptul că ÎN LUMEA CREATĂ, Sf Spirit vine şi de la Fiul.
Deosebirea de vederi apare atunci când vorbim despre raporturile INTRATREIMICE şi nu despre lucrarea Sf Treimi în lume. Vom deosebi deci o "processio ad intra" de o "processio ad extra".

Dintre toate problemele teologice, aceasta este cea mai complicată. Vorbim despre lucruri la care "nici serafimii nu cutează a privi".

Subscriu la ce a scris Mihnea.Aceeasi parere o am si eu.

[iustin10]

Sunt de acord cu ce s-a spus aici,ca Duhul nu poate purcede decat din Tatal.Caci altfel nu ar mai fi un Tata,si Duhul ar fi cumva inferior daca ar purcede din celelalte 2 persoane dumnezeiesti.
Dar ce nu inteleg ,este ca poate catolicii au vrut sa spuna prin 'a purcede' ,ca a 'fost trimis la un moment dat',iar noi ii acuzam ca prin 'a purcede' ei inteleg de fapt un fel de provenienta a Duhului din Fiul.
Totusi ,avand un singur crez la indemana,nu au mai facut 2 propozitii distincte :Duhul purcede din Tatal si a fost trimis de Fiul. Ci au lasat aceiasi propozitie Duhul purcede dn Tatal,la care l-au adaugat si pe Fiul.
Deci au lasat sa se inteleaga prin asta ca Duhul ar purcede si din Tatal si din Fiul.
Cel mai bine,daca nici ei nu cred chiar asa,ar fi sa renunte la adaos si gata.

[sophia]

Eu una stiu ca exista Sf.Treime, un tot unitar: Tatal, Fiul si Sf.Duh. Ele/ei nu exista de fapt separat.
Atunci ce importanta are cine si de unde vine?
Si Fiul s-a intors in Tatal, la ceruri si Sf. Duh vine mereu la noi. Prima data a fost trimes dupa Inaltare, de Rusalii. Si atunci de la cine vine?
De fapt nu stiu cum suna fraza in Crezul catolic.

Am gasit diferentele:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolu...tantinopolitan

[Ducutu]

Problematica referitoare la "Filioque" este ampla, si nu poate fi rezolvata doar la un nivel superficial, multumindu-ne cu acuzatii aduse "celorlalti".

Ca sa ne apropiem intru catva de datele problemei, ar trebui sa cunoastem dinamica interna a evolutiei invataturilor dogmatice, pornind de le Scriptura si Sfanta Traditie, tinand seama de hotararile Sinoadelor ecumenice si de expunerile proprii ale diferitilor teologi sau Sfinti- care au jalonat drumul spre formularile dogmatice din Sinoadele ecumenice.

Pentru rasaritenii ortodocsi e bine sa ne amintim ca unele concepte, inainte de a fi integrate in invatatura oficiala a Bisericii, au fost indelung forjate si explicate in sensuri noi, dezbacate de sensurile filozofice avute anterior. Spre exemplu expresia "de-o-fiinta", greceste "homousios", adica Fiul este de aceiasi fiinta/ substanta divina, ca si Tatal. Aceasta expresie, ne biblica, a fost acceptata si in Crez, dupa ce a facut o lunga strada, trecand si prin condamnari ale diferitelor sensuri pe care uni (eretici) incercau sa i le dea.

As sublinia faptul ca pana la stabilirea unei invataturi intr-un conciliu / sinod ecumenic, invatatura respectiva, chiar daca se regaseste in scrierile mai multor autori importanti, ramane ca o parere / teleologumen/ a acestora.

In acest sens, in primul rand, nu putem vorbi despre dogma purcederii Sfantului Duh "NUMAI" de la Tatal, ci doar despre ce s-a stabilit la Niceea si Constantinopol, in soboare ecumenice, anume "Duhul Sfant purcede de la Tatal" (fara a se face referire explicita la legatura intra-trinitara a Duhului Sfant cu Fiul).

Nici un conciliu ecumenic nu a acceptat formula "NUMAI" de la Tatal, pentru simplu motiv ca in timpul sinoadelor ecumenice ale primului mileniu nu au analizat o asemenea problematica, care va fi in prima linie a discutiilor dintre Rasarit si Apus in cel de-al doilea mileniu d.Hr.

Dat fiind faptul ca in acest al doilea mileniu d.Hr. nu au mai fost sinoade ecumenice acceptate de rasariteni, invatatura despre Filioque sau impotriva lui Filioque, pentru rasariteni ramane teleologumen, invatatura particula a vreunui teolog, fie el si sfant, insa o invatatura care nu a fost validata de un sinod ecumenic (asta daca nu luam in considerare posibilitatea ca, cel putin la vremea respectiva, cateva sinoade din Apus sa fi fost considerate ecumenice, avand participarea incontestabila a rasaritenilor, Lion 1274 si Ferrara-Florenta 1438-1439, la acesta din urma participand chiar si o delegatie din Moldova, cu mitropolit si ambasador).

Dat fiind faptul ca in Apus s-au intrunit sinoade, pe care ei le considera ecumenice, invatatura despre Filioque, cel putin pentru apuseni, este dogma de credinta, in timp ce pentru rasariteni e considerata, fie teleologum adica parere nevalidata de sinoade ecumenice, fie erezie pentru ca, in conceptia (particulara) a unora s-ar opune unei hotarari a unui conciliu ecumenic care stabilit ca la Crez sa nu se adauge nimic.

Filoque fiind considerat "adaus" la Crez, e privit cu suspect, fiind considerat erezie mai ales pentru adaugarea la Crez. Desigur, despre sensul expresiei, ar fi multe de zis, insa rasaritul ne mai avand un sinod ecumenic care sa condamne solemn asemenea invatatura, si parerile pro si cele contra, raman la stadiul de pareri pana la intrunirea unui sinod cu adevarat ecumenic, dupa modelul celor din primul mileniu.

[Lavrentiu]

Invatatura a fost condamnata explicit inainte de schisma.

Sfantul Patriarh Fotie al Constantinopolului l-a condamnat in Enciclica din 867 aratand ca Filioque neaga unitatea de principiu in Sfanta Treime si strica raportul intre ceea ce e comun in Dumnezeu si intre ceea ce e propriu ipostaselor treimice.

Enciclica constituie de altfel si convocarea sino*dului ortodox, care, de fapt, s-a tinut in acelasi an, la Constantinopol, in urma caruia papa a fost condamnat.

Mai multe detalii aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...que-69122.html

[Ducutu]

În prealabil postat de Lavrentiu

Invatatura a fost condamnata explicit inainte de schisma.

Daca a fost condamnata explicit de cineva, o fi fost si aparata explicit de altcineva...

Atata timp cat un sinod ecumenic, acceptat si de rasariteni, nu s-a pronuntat, toate aceste asa-numite condamnari, raman la stadiul de pareri individuale / teologumene.

[Danut7]

Cele mai grave sunt ereziile fata de divinitate.Filioque este o astfel de erezie.Duhul Sfant nu purcede si de la Fiul.