Mic chestionar legat de credinta(inceputuri, rataciri etc.)

[costel]

Sofia, nu iau pe nimeni peste picior prin postarile mele si nici nu declar ca le stiu pe toate. Sincer, pe mine nu ma intereseaza cum s-au cunoscut semenii mei, important e sa se iubeasca. La fel si cu Dumnezeu. Important e sa-L porti neincetat in tine. Nu e de ajuns sa spui ca L-ai avut candva. Eu asa privesc aceste aspecte.

[mc2009]

Si ma mai intreb cum trebuie sa fie de fapt, pana la urma credinta:
- usoara, s-o practici usor si cu placere?
> Asa si este, in ciuda aparentelor.

- grea, incomoda, sa te chinui, sa nu faci cu placere?
- s-o faci cu forta?
> Sigur nu

- sa fie logica, s-o poti intelege?
> Sigur, totul trebuie sa treaca prin minte ... Exista argumente si explicatii rationale pentru toate intrebarile pe care si le pune cineva, doar ca trebuie rabdare pentru a fi cercetate.

- sa fie complicata si incuiata, fara informatii
> Deloc ... Mie imi place foarte mult pilda cu femeia samarineanca, cea care dupa ce L-a 'descusut' (a se citi si contrazis) pe Mantuitorul a devenit apoi Sfanta Fotinia. Parintele Steinhardt are aici o predica foarte frumoasa:
http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...-samarineanca/

Si ce sa faci cand ai probleme si indoieli?
> Ceri ajutorul fratilor tau (de pe forum) si speri ca acestia iti vor raspunde :) Cum o fac, depinde de discernamantul fiecaruia; insa, prezumptiv, toti au bune intentii, poate manifestarile nu sunt totdeauna cele asteptate, iar asta din cauza pacatelor pe care le avem fiecare dintre noi.

[sophia]

@mc2009 - superb raspunsul! Superb!

[Noesisaa]

În prealabil postat de costel

Sofia, nu iau pe nimeni peste picior prin postarile mele si nici nu declar ca le stiu pe toate. Sincer, pe mine nu ma intereseaza cum s-au cunoscut semenii mei, important e sa se iubeasca. La fel si cu Dumnezeu. Important e sa-L porti neincetat in tine. Nu e de ajuns sa spui ca L-ai avut candva. Eu asa privesc aceste aspecte.

Pai daca nu te intereseaza, nu citesti, nu faci pe mofturosul si spui ca e neinteresant...fiindca pentru altii se pare ca este interesant. La fel ca si un fel de mancare, nu iti place, nu mananci, dar nu strigi in gura mare ca e dezgustator, si ca de fapt altceva e mult mai bun. Mie nu mi se par foarte interesante raspunsurile astea, chiar si la initiatoarea topicului, cu "da, da, nu, poate." Adica ori explici ceva ca sa inteleaga lumea, ori daca nu stai deoparte. :)

- de mic copil
- mama si bunica
- n-am duhovnic (inca)
- multe evenimente
- am avut o perioada de vreo 5 ani cand m-am cam departat de biserica dar nu s-a pus niciodata problema de a renunta...
- nu am limitari in credinta
- ma simt bine si cu informatie si fara...important e sa-L simt pe Dumnezeu aproape
- in multe momente
- nu am nimic impotriva celorlalte religii

[/quote] Si ma mai intreb cum trebuie sa fie de fapt, pana la urma credinta:
- usoara, s-o practici usor si cu placere?
- grea, incomoda, sa te chinui, sa nu faci cu placere?
- s-o faci cu forta?
- sa fie logica, s-o poti intelege?
- sa fie complicata si incuiata, fara informatii
Si ce sa faci cand ai probleme si indoieli?
Ce bine ca tu, sau altii nu le au si le este usor! Bravo voua![/quote]

- sa fie grea, incomoda, cu chinuri
Trecand prin chinuri si durere iti dai seama cat e de important Dumnezeu pentru tine, iar rasplata va parea mult mai mare la sfarsit...
- sa fie logica
Daca n-ar exista informatii, prea putini oameni si-ar pastra credinta pana la sfarsit...
Cand am indoieli ma rog pentru a mi se lumina mintea...
Cand am probleme ma rog mai mult ca de obicei si petrec mai mult timp in locasurile sfinte...

[iustin10]

@Sophia
Faci niste sondaje excelente,cu intrebari scurte dar la obiect ,si cu variante de raspunsuri destul de complete.
Rostul lor intradevar, mi se pare util,pentru cunoasterea reciproca dintre noi,si a cat de divers e modul in care poate chema Domnul . Fara a cunoaste concret pe celalalt ,vorbim idei.

-Voi cum ati inceput in credinta?
Doar am vazut pe prietena mea ca se ruga,fara ca ea sa imi zica nimic ,in paranteza fie spus era si greeco-catolica .Apoi am citit singur Noul Testament , si asta a fost (ce frumos e inceputul!).Deci pot zice ca ma numar printre cei care au crezut prin auzire,prin auzirea Cuvantului
- ati avut rataciri, momente de renuntare, atractie spre alta credinta? Persoane care v-au produs acestea?
Am avut indoieli,dar niciodata,nici chiar atunci, nu am incetat sa zic "Milueste-ma Doamne pe mine pacatosul" .In rest drumul a fost lent ,dar fara intorcere.
- aveti limitari in credinta (atat pot si accept si mai mult nu)
Fiecare limita care o am ,maine sau poimaine va fi depasita .Nu intelegeam de exemplu Traditia,azi incep sa o inteleg si accept.
- va simtiti mai bine daca intelegeti, cautati, cititi, sau pur si simplu fara astea
Ma simt mai bine sa caut,sa inteleg,de aceea citind,nu inteleg mai nimic :)
- ati simtit ajutor in momente critice in credinta
Un ajutor mai mare uneori ,suprapus peste unul 'de lung parcurs'
- cititi carti legate de, acceptati alte confesiuni/religii, sau le refuzati categoric si sub orice forma?
Ma simt atat de rece in prezenta a orice vine de la alte secte in afara ortodoxiei ,parca miroase a moarte .Am locuit cateva luni la musulmani (de nevoie) si parca acele luni s-au scazut din viata.