Sunt singura.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de adelina02

Nu am facut comparatie cu Maica Domnului, voi ati inceput apoi sa spuneti de ea si nici ca vreau copii fara relatii sexuale. E doar am afirmat ca in inima mea fug pe cat posibil de sex si casatorie dar familia ma vrea maritata si cum pot face sa vad taina casatoriei ca pe o taina, nu ca pe ceva ce ma strica si imi face rau.

Adelina02 ptr ce oare ti-ar face rau sau ti-ar strica?...Ceva care este firesc intre relatiile dintre oameni ptr ce ti-ar face rau?

În prealabil postat de adelina02

Dupa cum am zis, numai daca mi se deschide subiectul sa ma marit am tone de cosmaruri, ceea ce am zis deja. Numai simplul fapt ca m-a sarutat acum aproape un an (a fost prima data pt ca este primul iubit) m-a facut sa simt un sentiment extrem de mare de vina, au urmat zile intregi de plans si ma vad mai jos decat o curva. Dar mai mult? Nici nu vreau sa imi imaginez. Am incercat sa citesc carti, sa discut cu el, cu duhovnicul, cu prietenii, toti imi zic ca am o problema si sa o rezolv, dar cum insa...

Traiesc cu sentimentul ca undeva in copilarie ai avut o remarca mai dura a unuia din
parinti,sau a cuiva(uita-te ce s-a intamplat in trecut in viata ta,nu trebuie sa platesti la te miri ce psiholog ca sa te lamureasca cu asta),legat de relatii trupesti sau casatorie, care te-a facut sa ai aceasta atitudine tematoare si de respingere.Lucrurile si atitudinile copilaresti, atunci cand trece copilarria, trebuie lepadate si create atitudini si simtaminte potrivite unui om adult.

De ce ar fi un sarut al unui om la care tii ceva ,care sa provoace rusine? Doi oameni carre se iubesc daca se imbratiseaza sau saruta nu e o rusine.Totul insa trebuie sa aiba o limita, pana la casatorie.Si raman la ideea ,ca mai ales in zi de azi, nu trebuie amanata cu nunta. E total nepotrivita comparatia care ai facut-o, cu o curva ,ptr acel sarut .DE CE???...

La un moment dat mai intram pe Forumul Romedic.Printre altele era un topic,in care o femeie tanara povestea despre ceva, in care in primul mesaj al topicului spunea despre rrelatiile trupesti cu prietenul A, dupa a urmat Prietenul B ,si dupa prietenul C.Ea poate ar tebui sa aiba niste sentimente precum spui.Dar ea nu avea nici un sentiment de vinovatie in acest sens.Unde vreau sa ajung ? Tanara asta descrisa de mine mai sus la un moment dat cand va avea niste incercari mari si va vrea sa se intoarrca la Dumnezeu , Dumnezeu o va primi.

Ce e cel mai util Adelina sa nu te lasi prada dezndadejdii ,asta sa iti fie principalul scop .Incearca sa gandesti lucid si sincer, toti oameni casatoriti din jurul tau crezi ca trebuie sa aiba sentimente de vinovatie fata de casatorie???...
Pentru ce???...
Oare nu suntem facuti ptr libertate???...Ce zici Adelina???...

[adelina02]

Reactiile recunosc ca sunt copilaresti, insa am aproape 24 de ani. Cu el am prima relatie, nu a mai fost nici un baiat inainte desi am multi prieteni, nu am reusit pana la el sa simt acel ,,ceva” . Nici nu se pune problema sa depaseasca limitele inainte de nunta, ma respecta extrem de mult si e f crecincios. Stiu ca nu este normal ceea ce fac, de aceea am si postat aici. Nu pot raspunde de ce am simtit toate acele lucruri, pur si simplu, asa au fost reactiile... Atunci cand i-am acceptat cererea au decurs toate normal, dupa aprox 1 luna de relatie au aparut acele sentimente.
Legat de familie, mama intotdeauna s-a laudat la serviciu si prietenele ei ca eu nu am relatii cu nici un baiat si ca ma intereseaza doar cariera. In schimb, acum cam toti din familie ma vor maritata, inclusiv mama, care imi tot spune ca vrea sa ma vada maritata si cu copii, insa de cate ori am adus vorba de un baiat, reactiona f dur la adresa lor in general si spunea ca nu-mi trebuie mie (se referea la toti de sex masculin, nu nominaliza pe nimeni). Cand i l-am prezentat pe acesta de acum, a vorbit f dur despre el de vreme ce nici nu ajunsesem la locul de intalnire, apoi s-a legat de orice lucru, ba ca n-are masina, ba ca se imbraca simplu, ba ca e pampalau (este f timid si de aceea i s-a parut asa, insa e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect), ba ca de ce ne-a condus pana la scara blocului, ca sigur urmarea ceva, etc.
Cand eram in liceu eram placuta de foarte multi baieti dar eram si sunt pretentioasa din punctul asta de vedere asa ca i-am refuzat pe toti. In acelasi timp, avusesem niste probleme in familie in urma carora am stat mult timp fara ai mei aproape, mereu numai scandal, in fine. Atunci pt ca ma simteam singura am inceput sa caut compania persoanelor de sex masculin si ieseam la intalniri, numai ca nu se intampla nimic. Doar ne vedeam, discutam, ei se dadeau la mine dar eu eram destul de rece si nu se atingeau de mine, nu ii lasam nici sa ma tina de mana, totul se rezuma la conversatii. Usor-usor am capatat un fel de scarba de relatii si baieti pt ca aceia imi vorbeau oarecum vulgar. In timp am inceput sa ma gandesc mai des la calea calugariei, sa mers sa stau la manastiri de maici si pelerinaje.
Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, m-a surprins in mod placut si m-am bucurat ca este un baiat diferit si cu toate calitatile pe care le cautam incat l-am placut instant. Dupa 1 an jumate de prietenie am acceptat o relatie si a urmat povestea.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de adelina02

Reactiile recunosc ca sunt copilaresti, insa am aproape 24 de ani. Cu el am prima relatie, nu a mai fost nici un baiat inainte desi am multi prieteni, nu am reusit pana la el sa simt acel ,,ceva” . Nici nu se pune problema sa depaseasca limitele inainte de nunta, ma respecta extrem de mult si e f crecincios. Stiu ca nu este normal ceea ce fac, de aceea am si postat aici. Nu pot raspunde de ce am simtit toate acele lucruri, pur si simplu, asa au fost reactiile... Atunci cand i-am acceptat cererea au decurs toate normal, dupa aprox 1 luna de relatie au aparut acele sentimente.

"Ma respecta foarte mult,e foarte credincios." Aha!!!Imi place, dar ma gandesc asa in capul meu...acum vreo cateva zeci de ani mai ales la tara,erra firesc ca pana in douazeci de ani fetele sa fie marritate in proportie de mai bine de 90 la suta. Ma intreb de ce nu ati amintit nimic de casatorie, doar ce au amintit altii, respectiv mama????

În prealabil postat de adelina02

Legat de familie, mama intotdeauna s-a laudat la serviciu si prietenele ei ca eu nu am relatii cu nici un baiat si ca ma intereseaza doar cariera. In schimb, acum cam toti din familie ma vor maritata, inclusiv mama, care imi tot spune ca vrea sa ma vada maritata si cu copii, insa de cate ori am adus vorba de un baiat, reactiona f dur la adresa lor in general si spunea ca nu-mi trebuie mie (se referea la toti de sex masculin, nu nominaliza pe nimeni). Cand i l-am prezentat pe acesta de acum, a vorbit f dur despre el de vreme ce nici nu ajunsesem la locul de intalnire, apoi s-a legat de orice lucru, ba ca n-are masina, ba ca se imbraca simplu, ba ca e pampalau (este f timid si de aceea i s-a parut asa, insa e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect), ba ca de ce ne-a condus pana la scara blocului, ca sigur urmarea ceva, etc.

Sau altfel spus :"Mama ce presiune teribila pui asupra mea!..."
Noi parintii suntem expertii in a da o sumedenie de sfaturi, si cand copii au o anumita varsta.Ba, fata nu are nevoie de nici un barbat,ba a terminat facultatea.Vaiii!!! Trebuie neaparat sa se marite, obiectivul cu scoala ATINS, trebuie si cel cu baiatul. A e inalt,prea scund, prea bleg,prea nu stiu cum!
Sunteti singura la parinti cumva?

Cum stricam fara sa ne dam seama rrelatii umane, sau le punem la incercare.Scopul nu e cariera, e insasi VIATA cu toate ale ei.
In viata trebuie sa se intrepatrunda obiectivele,etapele, poti sa te mariti inainte de a termina scoala. Si chiar e necesar, stiu oameni care se casatoreau prin anul 2,3 de facultate sau 4 cum a fost cazul meu.

În prealabil postat de adelina02

Cand eram in liceu eram placuta de foarte multi baieti dar eram si sunt pretentioasa din punctul asta de vedere asa ca i-am refuzat pe toti. In acelasi timp, avusesem niste probleme in familie in urma carora am stat mult timp fara ai mei aproape, mereu numai scandal, in fine. Atunci pt ca ma simteam singura am inceput sa caut compania persoanelor de sex masculin si ieseam la intalniri, numai ca nu se intampla nimic. Doar ne vedeam, discutam, ei se dadeau la mine dar eu eram destul de rece si nu se atingeau de mine, nu ii lasam nici sa ma tina de mana, totul se rezuma la conversatii. Usor-usor am capatat un fel de scarba de relatii si baieti pt ca aceia imi vorbeau oarecum vulgar. In timp am inceput sa ma gandesc mai des la calea calugariei, sa mers sa stau la manastiri de maici si pelerinaje.
Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, m-a surprins in mod placut si m-am bucurat ca este un baiat diferit si cu toate calitatile pe care le cautam incat l-am placut instant. Dupa 1 an jumate de prietenie am acceptat o relatie si a urmat povestea.

Un an si jumatate, eu zic ca e prea destul.Daca il placi, ce sa il mai tii pe jar.Omul a aratat ca e foarte rabdator si iubitor,altul cred ca disparea de mult.Plus calitatile care le-ati enumerat:"e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect".
Vad multi tineri, stand asa impreuna,necasatoriti ani de zile si dupa se alege praful. La vreo 35 de ani, nici familie nici copil,doar cariera, in unele cazuri pe care le cunosc,DAR,un mare DAR neimpliniti.
Problema cu casatoria in sine uneori e mai complicata, ptr ca in unele localitati programarea la restaurante se face cu mai mult de 6 luni sau uneori cu mai bine de un an inainte.Intr-un an tinerii se pot desparti pana a ajunge la nunta.
Domnul sa va ajute!

[gpalama]

Pretioasa pretentioasa mofturoasa.

Lasa ca timpul o sa treaca si ai sa te dai tu singura pe brazda cand ai sa vezi cum anii tai cei mai frumosi au trecut pe langa tine si ti-ai batut joc de ei in mofturi si pretentii.

Mi se pare ca esti o pretioasa mofturoasa. Cam asta e problema ta.

Trece viata, si frumusetea, si tineretea... si mofturile, stai tu linistita.

[Jonnyw2013]

An nou fericit la toata lumea!
Frate Gpalama cred ca judeci prea aspru pe Adelina.Raman la ideea, ca are o mama cu prea multa personalitate si prea "bagacioasa" in viata ei. De aici cred ca are si sentimentele astea, prea mari de vinovatie fata de sarut sau atingere cu prietenul.

[Demetrius]

În prealabil postat de adelina02

Reactiile recunosc ca sunt copilaresti, insa am aproape 24 de ani. Cu el am prima relatie, nu a mai fost nici un baiat inainte desi am multi prieteni, nu am reusit pana la el sa simt acel ,,ceva” . Nici nu se pune problema sa depaseasca limitele inainte de nunta, ma respecta extrem de mult si e f crecincios. Stiu ca nu este normal ceea ce fac, de aceea am si postat aici. Nu pot raspunde de ce am simtit toate acele lucruri, pur si simplu, asa au fost reactiile... Atunci cand i-am acceptat cererea au decurs toate normal, dupa aprox 1 luna de relatie au aparut acele sentimente.
Legat de familie, mama intotdeauna s-a laudat la serviciu si prietenele ei ca eu nu am relatii cu nici un baiat si ca ma intereseaza doar cariera. In schimb, acum cam toti din familie ma vor maritata, inclusiv mama, care imi tot spune ca vrea sa ma vada maritata si cu copii, insa de cate ori am adus vorba de un baiat, reactiona f dur la adresa lor in general si spunea ca nu-mi trebuie mie (se referea la toti de sex masculin, nu nominaliza pe nimeni). Cand i l-am prezentat pe acesta de acum, a vorbit f dur despre el de vreme ce nici nu ajunsesem la locul de intalnire, apoi s-a legat de orice lucru, ba ca n-are masina, ba ca se imbraca simplu, ba ca e pampalau (este f timid si de aceea i s-a parut asa, insa e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect), ba ca de ce ne-a condus pana la scara blocului, ca sigur urmarea ceva, etc.
Cand eram in liceu eram placuta de foarte multi baieti dar eram si sunt pretentioasa din punctul asta de vedere asa ca i-am refuzat pe toti. In acelasi timp, avusesem niste probleme in familie in urma carora am stat mult timp fara ai mei aproape, mereu numai scandal, in fine. Atunci pt ca ma simteam singura am inceput sa caut compania persoanelor de sex masculin si ieseam la intalniri, numai ca nu se intampla nimic. Doar ne vedeam, discutam, ei se dadeau la mine dar eu eram destul de rece si nu se atingeau de mine, nu ii lasam nici sa ma tina de mana, totul se rezuma la conversatii. Usor-usor am capatat un fel de scarba de relatii si baieti pt ca aceia imi vorbeau oarecum vulgar. In timp am inceput sa ma gandesc mai des la calea calugariei, sa mers sa stau la manastiri de maici si pelerinaje.
Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, m-a surprins in mod placut si m-am bucurat ca este un baiat diferit si cu toate calitatile pe care le cautam incat l-am placut instant. Dupa 1 an jumate de prietenie am acceptat o relatie si a urmat povestea.

Din cele spuse aici se poate scrie un roman clasic beletristic.
Imi dau cu parerea ca ai gasit o comoara.

45. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.
46. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.(Mt13,45-46)

Nu e prea mult ce-ai gasit, sunteti o pereche ideala.

[AlinB]

În prealabil postat de adelina02

Reactiile recunosc ca sunt copilaresti, insa am aproape 24 de ani. Cu el am prima relatie, nu a mai fost nici un baiat inainte desi am multi prieteni, nu am reusit pana la el sa simt acel ,,ceva” . Nici nu se pune problema sa depaseasca limitele inainte de nunta, ma respecta extrem de mult si e f crecincios. Stiu ca nu este normal ceea ce fac, de aceea am si postat aici. Nu pot raspunde de ce am simtit toate acele lucruri, pur si simplu, asa au fost reactiile... Atunci cand i-am acceptat cererea au decurs toate normal, dupa aprox 1 luna de relatie au aparut acele sentimente.
Legat de familie, mama intotdeauna s-a laudat la serviciu si prietenele ei ca eu nu am relatii cu nici un baiat si ca ma intereseaza doar cariera. In schimb, acum cam toti din familie ma vor maritata, inclusiv mama, care imi tot spune ca vrea sa ma vada maritata si cu copii, insa de cate ori am adus vorba de un baiat, reactiona f dur la adresa lor in general si spunea ca nu-mi trebuie mie (se referea la toti de sex masculin, nu nominaliza pe nimeni). Cand i l-am prezentat pe acesta de acum, a vorbit f dur despre el de vreme ce nici nu ajunsesem la locul de intalnire, apoi s-a legat de orice lucru, ba ca n-are masina, ba ca se imbraca simplu, ba ca e pampalau (este f timid si de aceea i s-a parut asa, insa e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect), ba ca de ce ne-a condus pana la scara blocului, ca sigur urmarea ceva, etc.
Cand eram in liceu eram placuta de foarte multi baieti dar eram si sunt pretentioasa din punctul asta de vedere asa ca i-am refuzat pe toti. In acelasi timp, avusesem niste probleme in familie in urma carora am stat mult timp fara ai mei aproape, mereu numai scandal, in fine. Atunci pt ca ma simteam singura am inceput sa caut compania persoanelor de sex masculin si ieseam la intalniri, numai ca nu se intampla nimic. Doar ne vedeam, discutam, ei se dadeau la mine dar eu eram destul de rece si nu se atingeau de mine, nu ii lasam nici sa ma tina de mana, totul se rezuma la conversatii. Usor-usor am capatat un fel de scarba de relatii si baieti pt ca aceia imi vorbeau oarecum vulgar. In timp am inceput sa ma gandesc mai des la calea calugariei, sa mers sa stau la manastiri de maici si pelerinaje.
Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, m-a surprins in mod placut si m-am bucurat ca este un baiat diferit si cu toate calitatile pe care le cautam incat l-am placut instant. Dupa 1 an jumate de prietenie am acceptat o relatie si a urmat povestea.

Mi se pare din ce in ce mai evident ca esti victima unei situatii conflictuale foarte grave intre parintii tai.
Mama ta ti-a transmis frustrarile capatate din conflictul cu tatal tau.

Slava domnului ca macar n-ai devenit lesbiana, serios, nu e din nastere, cam asa se intampla.
Repulsie fata de baieti din diverse motive, apare o fata "dezghetata" fatza de care nu exista atatea bariere psihice, apare contactul fizic, dai de gustul carnii si gata.. infloreste si "dragostea".

Mi se pare de poveste cum sa nu sesizezi chiar tu chestia asta sau duhovnicul.

La calugarie trebuie sa mergi de dragul vocatiei, nu pentru ca parintii ti-au instalat niste bariere mentale fata de contactul (inclusiv/mai ales fizic) cu sexul opus.

Altfel cine stie ce prostii se mai intampla si pe acolo..

[AlinB]

În prealabil postat de gpalama

Pretioasa pretentioasa mofturoasa.

Lasa ca timpul o sa treaca si ai sa te dai tu singura pe brazda cand ai sa vezi cum anii tai cei mai frumosi au trecut pe langa tine si ti-ai batut joc de ei in mofturi si pretentii.

Mi se pare ca esti o pretioasa mofturoasa. Cam asta e problema ta.

Trece viata, si frumusetea, si tineretea... si mofturile, stai tu linistita.

Nici pe departe. Judeci pripit si gresit cum zicea si Jonnyw2013.

[gpalama]

În prealabil postat de Jonnyw2013

An nou fericit la toata lumea!
Frate Gpalama cred ca judeci prea aspru pe Adelina.Raman la ideea, ca are o mama cu prea multa personalitate si prea "bagacioasa" in viata ei. De aici cred ca are si sentimentele astea, prea mari de vinovatie fata de sarut sau atingere cu prietenul.

Pai maica-sa o sa stea in pat cu ala sau ea?
Sa plece de acasa undeva singura, sa aiba o independenta clara si sa-si faca o viata dupa cum stie ea.
Sa nu o mai lase pe maica-sa sa se bage in viata ei si in deciziile ei.

Trebuie sa ii spuna lui maica-sa urmatoarele:
1. Ca o sicaneaza in orice decizie
2. Ca face comentarii aiurea pe orice subiect
3. Ca este negativista si ca nu contribuie pozitiv la discutiile si la ce gandeste ea.
4. Ca nu ii mai permite sa faca lucruri din astea.

Pana nu o sa invete sa controleze putin relatia cu maica-sa o sa fie in acelasi punct, de catelus scos la plimbare in viata de maica-sa. Nu poti sa tii la nesfarsit placa 'mami nu imi da voie' la 24 de ani... nu iti da voie pleci in alta parte si faci cum crezi tu. Eu cred insa ca ii place si ei jocul asta :).

[Copacel]

În prealabil postat de gpalama

Pai maica-sa o sa stea in pat cu ala sau ea?

Sau amandoua, menage a trois. Ca la modul cum ma-sa este atat de bagareata ai impresia ca ma-sa isi cauta barbat.
"Ala nu-i bun pt mine(pardon pt tine draga mea), ala e asa, ala e pe dincolo,
asta nush inca cate caduri visa/mastercard are, mertzanul inca nu l-am vazut,
ce sa mai draga mea... nu-i bun de mine (pardon de tine) "

Sa plece de acasa undeva singura, sa aiba o independenta clara si sa-si faca o viata dupa cum stie ea.
Sa nu o mai lase pe maica-sa sa se bage in viata ei si in deciziile ei.

N-are cum , s-a obisnuit cu acest fapt, dar si cu faptul ca intotdeauna cineva sa ia deciziile pt ea, asta inseamna ca s-a obisnuit sa arunce vina pe altcineva
pt greselile din viata ei( din moment ce accepta ca tot altcineva sa-i conduca viata).

In general, astfel de femei nu sunt maturizate.
In momentul cand se maturizeaza si este capabila sa ia decizii singura privind viata ei, in acel moment este gata sa nu mai arunce pe altii vina
pt greselile ei.

Trebuie sa ii spuna lui maica-sa urmatoarele:
1. Ca o sicaneaza in orice decizie
2. Ca face comentarii aiurea pe orice subiect
3. Ca este negativista si ca nu contribuie pozitiv la discutiile si la ce gandeste ea.
4. Ca nu ii mai permite sa faca lucruri din astea.

Pana nu o sa invete sa controleze putin relatia cu maica-sa o sa fie in acelasi punct, de catelus scos la plimbare in viata de maica-sa. Nu poti sa tii la nesfarsit placa 'mami nu imi da voie' la 24 de ani... nu iti da voie pleci in alta parte si faci cum crezi tu. Eu cred insa ca ii place si ei jocul asta :).

Normal ca-i place.In momentul cand intalnesti ceva ce nu-ti convine, imediat
poti sa arunci vina pe cel care iti conduce viata.Aceasta fuga de raspundere
cu privire la propria ta viata, poate fi privita ca lasitate, insa nu este, ci este de fapt egoism.

De obicei barbatii evita femeile care umbla cu ma-sa dupa ea.

In acest caz nu avem de a face cu un conflict mama-fiica, ci cu o cooperare fructoasa intre mama-fiica.