De ce crezi in Dumnezeu ?

[tigerAvalo9]

Nu mai vorbesc ca au fost atei care erau foarte bine documentati si se aparau cu stiinta si s-au intors la Dumnezeu.

În prealabil postat de tigerAvalo9

Nu mai vorbesc ca au fost atei care erau foarte bine documentati si se aparau cu stiinta si s-au intors la Dumnezeu.

Nu inteleg ce vrei sa spui cu asta. Pentru fiecare ateu convertit se gaseste cel putin unul care face exact invers.

[cristiboss56]

[tigerAvalo9]

M-ai amuzat.


In legatura cu scrabble

[oana_maria]

parintii mei nu s-au preocupat de credinta mea....tata nu merge niciodata la biserica si stiu ca nu e bine...asa ca de mica l-am descoperit pe Dumnezeu singura,cand mergeam la biserica tot singura pe cand ceilalti copii veneau cu toata familia...apoi,crescand,m-am apropiat de Dumnezeu asa cum am stiut eu...
intr-o carte pe care am gasit-o la biblioteca scolii si care mi-a fost recomandata am gasit un sfat folositor:
invatarea copilului de frica lui Dumnezeu,si implicit,de credinta:
1.sa-l deprindem pe copil sa se inchine pana la pamant cu semnul Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane si sa le sarute
2.sa fie dus la biserica
3.cu mana lui:sa puna lumanari inaintea icoanelor,sa dea pomelnice,sa dea milostenie,sa lase banuti in cutia saracilor
4.sa se impartaseasca cu Sf Taine
5.sa i se dea prescura si aghiasma inainte de mancare
6.sa il invatam rugaciuni
7.sa il ducem sa il binecuvanteze preotul
8.sa il deprindem cu cantarea si citirea acasa
9.sa se poarte discutii duhovnicesti in prezenta copilului
10.sa imparta tot cu ceilalti
am numerotat aceste lucruri nu cu intentia de a le impune ca reguli,si pentru a prezenta ordonat.copilul daca este deprins de mic cu credinta,nadejde si iubire,va face lucruri placute inaintea lui Dumnezeu.

[Adelinne]

În prealabil postat de oana_maria

parintii mei nu s-au preocupat de credinta mea....tata nu merge niciodata la biserica si stiu ca nu e bine...asa ca de mica l-am descoperit pe Dumnezeu singura,cand mergeam la biserica tot singura pe cand ceilalti copii veneau cu toata familia...apoi,crescand,m-am apropiat de Dumnezeu asa cum am stiut eu...
intr-o carte pe care am gasit-o la biblioteca scolii si care mi-a fost recomandata am gasit un sfat folositor:
invatarea copilului de frica lui Dumnezeu,si implicit,de credinta:
1.sa-l deprindem pe copil sa se inchine pana la pamant cu semnul Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane si sa le sarute
2.sa fie dus la biserica
3.cu mana lui:sa puna lumanari inaintea icoanelor,sa dea pomelnice,sa dea milostenie,sa lase banuti in cutia saracilor
4.sa se impartaseasca cu Sf Taine
5.sa i se dea prescura si aghiasma inainte de mancare
6.sa il invatam rugaciuni
7.sa il ducem sa il binecuvanteze preotul
8.sa il deprindem cu cantarea si citirea acasa
9.sa se poarte discutii duhovnicesti in prezenta copilului
10.sa imparta tot cu ceilalti
am numerotat aceste lucruri nu cu intentia de a le impune ca reguli,si pentru a prezenta ordonat.copilul daca este deprins de mic cu credinta,nadejde si iubire,va face lucruri placute inaintea lui Dumnezeu.

Eu credeam in Dumnezeu de cand eram mica cred,mergeam cu bunica mea la biserica ,ea canta in biserica si aproape ca tinea slujba cu preotul ,eram la tara ...nu erau multi oameni in biserica si ma gandeam ca vocea ei ajunge exact la Doamne Doamne (problema mea a fost ca eu il credeam pe Dumnezeu cineva o persoana din trecut care a existat nu care exista si este viu ...)...si ca sa vedeti cand a murit bunica mea a venit o pasare la geamul meu si mi-a cantat un cantec pe care eu l-am asemanat cu prohodul ...dar poate fi doar o asemanare nu stiu de fapt ce a cantat dar a fost minunat si a durat vreo jumatate de ora cred...apoi a plecat ,m-am dus la mama mea si i-am spus ca mamaie a plecat ,a murit dar sa nu fie trista ca a plecat bine ..ai mei nu le veneau sa creada ....timpul a trecut iar eu am ratacit mult pana am dat de greu si m-am intors ...si am inceput sa imi fac singura o educatie crestina ,religioasa ..faptul ca am citit cateva carti mi-a dat curaj si m-a facut sa inteleg anumite fenomene ...DAR ...ce a fost minunat a fost cand mi s-a raspuns la o rugaciune ...si faptul ca mi s-au aratat lucruri minunate..abia acum inteleg ce am pierdut pana acum ,traind fara biserica doar din an in paste treceam pe acolo...
Da ,cred ca exista Dumnezeu ,Iisus ,Duhul Sfant,Fecioara Maria ,totii Sfintii ,ingerasiii .....problema mea persoanala este cum sa ajungi sa ii iubesti pe ei? cand ma gandesc asa mult la cele pamantesti ...prea putin cu gandul la Ei ...alta problema cu care se confrunta crestinul care realizeaza ca este o lupta cu tine cu ..razboi nevazut si vazut ...si mai ales constientizarea ca exista si Iad nu numai RAi ..si atunci cum facem sa nu ajungem acolo in Iad.....noi persoanele care vrem sa ne indreptam viata si scopul ei ..
Cel mai tare ma doare faptul ca si eu l-am rastignit pe Iisus cu pacatele mele si asa cum am auzit pe cineva intelept o data : ''virtutile mele miros urat in fata Domnului ''
adica tot ce eu am crezut ca fac bine si sunt buna la inima si toate astea ...nu arata decat ca poate am avut cam multa mandrie ,si sa fim smeriti este cea mai buna cale dar si cea mai grea uneori ....
Ar fi multe de spus in ceea ce ma priveste ...dar cati dintre voi a-ti simtit ca se bate la usa inimii voastre??? Eu am simtit-o !
Acum referitor la ce ai scris Oana-Maria mai sus ...si eu as vrea sa imi educ copiii in credinta si sa fiu o femeie de casa ,sa ma preocupe si mantuirea copiilor mei si ce le insuflu de cand sunt mici ...mare impact are !

Dumnezeu lasa liberul arbitru dar te si ajuta sa te intorci pentru ca el bate mereu '' vi se v-a arata si nu ve-ti vedea,vi se v-a spune si nu ve-ti crede ''...noi oamenii avem nevoie mereu de dovezi ...si iarasi Fericit cel ce crede si nu i s-a aratat nimic ..parca asa era...

Doamne ajuta si iertare daca am scris nu tocmai pe subiect ...