ajutati-ma sa gasesc adevarul!

[irina2009]

am descoperit de putin timp acest forum si as vrea sa va impartasesc ceva din experienta mea. Deasemenea, am o mare problema pe care, va rog, as vrea sa o rezolv cu ajutorul vostru, in special al celor avizati.
am 40 ani, sunt casatorita de 20 ani, am un copil de 17 si de 10 ani traiesc cu sotul meu ca fratii. asta din cauza alcoolului (in principal) si de aici gelozie cumplita (pe orice barbat m-ar fi salutat, pana chiar si pe fratele meu). Nu am putut trece peste insulte si betie si am pus capat vietii sexuale, conditia fiind de a renunta la alcool (cu toate implicatiile sale) in favoarea sexului. prietenii si paharul au fost mai tari decat mine! in tot acest timp eu m-am ocupat de casa, copil, studii, socrii (au decedat ambii in 3 ani), nu am calcat stramb si l-am asteptat. de dragul copilului de a avea mama si tata. acum a facut cumplita boala a secolului, CANCER! tratamantul cu citostatice este devastator, dupa cum toata lumea stie, dar eu cu rabdare si multa grija il sustin si fac tot ce pot sa se simta bine.
DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!

[sophia]

Greu de spus.
Depinde de diagnostic si sansele de vindecare.
Din punctul de vedere al credintei as spune sa mai rezisti si sa-l sprijini sa se faca bine.
Dupa aceea ori boala il schimba si isi da seama de greseli si devine om mai bun, si atunci merita efortul, daca nu divorteaza si gaseste pe altcineva.
Ai dreptul si tu la viata.
Nu este reliigios sa-ti spun de divort, dar exista niste limite acceptate si de biserica.
Daca boala este grea si nu sunt sanse de vindecare, stai cu el cat mai trebuie si apoi te elibereaza Dumnezeu.
Vorbeste si cun preot.
Multa putere si rabdare.

[vsovi]

poi draga Irina2009

nu e ciudat ca iata ca au murit socrii, el a facut cancer shi tu te gandeshti la flirturi jegxy? shi te prezintzi atat de nevinovata ca mai ca te-ash crede sfintzishoara...

poi da daca el beea fiindca se gandea ca nu te mai culci cu el pe motiv ca-l insheli? oricum afacerea pe care i-ai propus-o a fost cinica, drog contra drog, bine ca n-a acceptat...

trebuia doar sa-i spui ca daca s-a indragostit de alcool, divortzezi, caci pentru pricina de adulter potzi sa ceri divortzul... caci daca bei shi injuri potzi fi sigur ca shi curveshti in timpul ala shi te shi crezi asha de bun shi fericit... ca un leu... dar acum nu mai trebuie sa-i spui nimic, cred ca a intzeles shi el unde a ajuns... dar sa shtii ca pe oamenii neiubitzi shi nevinovatzi shi inconshtientzi shi naivi ii cam ia Dumnezeu shi ii lasa pe cei rai, pe noi cei ce avem nevoie de multa mantuire... shi smerenie... ca daca nu ascultam atunci sa ne mancam intre noi?...

ma iarta ca am fost mult prea dur cu tine, shi ma rog sa te ajute Dumnezeu ca precis itzi este foarte, foarte greu la o varsta foarte tanara... deci

sa te apere shi sa te pazeasca Mila Maicii Domnului... shi sa va ierte Dumnezeu pe totzi.

shi multzumesc ca ai nadajduit in pacatoshii de pe forum... pacatoshii lui Hristos...

asha ca ma iarta ca am fost beat de sine insushi... cand am indraznit sa te sfatuiesc.

În prealabil postat de irina2009

am descoperit de putin timp acest forum si as vrea sa va impartasesc ceva din experienta mea. Deasemenea, am o mare problema pe care, va rog, as vrea sa o rezolv cu ajutorul vostru, in special al celor avizati.
am 40 ani, sunt casatorita de 20 ani, am un copil de 17 si de 10 ani traiesc cu sotul meu ca fratii. asta din cauza alcoolului (in principal) si de aici gelozie cumplita (pe orice barbat m-ar fi salutat, pana chiar si pe fratele meu). Nu am putut trece peste insulte si betie si am pus capat vietii sexuale, conditia fiind de a renunta la alcool (cu toate implicatiile sale) in favoarea sexului. prietenii si paharul au fost mai tari decat mine! in tot acest timp eu m-am ocupat de casa, copil, studii, socrii (au decedat ambii in 3 ani), nu am calcat stramb si l-am asteptat. de dragul copilului de a avea mama si tata. acum a facut cumplita boala a secolului, CANCER! tratamantul cu citostatice este devastator, dupa cum toata lumea stie, dar eu cu rabdare si multa grija il sustin si fac tot ce pot sa se simta bine.
DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!

Buna,punctul meu de vedere vizavi de problema ta,poate fi prezentat astfel :
Mai rabda (cancerul nu iarta) si vei fi dezlegata in fata lumii,destul de curind.Apoi decizia,iti apartine in totalitate.Daca viata ta intima s-a incheiat de mult,inseamna ca ai 2 oportunitati :
1.Ca urmare,glandele genezice,si-au redus mult activitatea,dorinta,ar trebui sa fie redusa dar aici depinde si daca doresti acest lucru.A dori acest lucru,inseamna ca exista credinta ca fericirea depinde de o persoana exterioara.
2.Deja,cele expuse mai sus exista,dar,inca,nu ai aflat bucuria (libertate,independenta dvdv sexual,lipsa atasament)
La primul punct,raspunsul e simplu...faci un nou atasament cu cineva (la timpul corespunzator) si viata ta intima,nu s-a terminat.
La punctul 2,e mult mai complicat,si aici exista un drum,dar este asa de ingust si greu,dar el,exista,trebuie doar descoperit,si,mai multe,doar daca vei fi interesata cu adevarat (din pacate/fericire,este asa de ingust,incit,aproape ca nu incap 2 pe el).
La intrebarea..care e pacatul cel mai mare...pot sa-ti raspund ca cel mai mare pacat,este NESTIINTA (lipsa cautarii adevarului).

[irina2009]

n-am putut sa divortez. parintii lui erau destul de batrani si nu mai aveau alt sprijin, aveau nevoie de mine. mai era si copilul la mijloc si am crezut tot timpul ca odata cu varsta se va potoli. pana sa se imbolnaveasca speram ca intr-o zi totul va fi bine, asteptam de la el ca isi va reveni, dar acum nu-mi ramane decat sa ma rog pentru sanatatea lui si puterea mea de a-mi duce crucea mai departe. Multumesc sophia pt incurajari.

Te rog să mă ierţi dacă cuvintele mele nu vor fi pe măsura aşteptărilor tale.
În primul rând bine ai venit pe forum,fiecare ducem povara crucii noastre care nu este uşoară şi nici nu seamănă cu a celuilalt.
N-mi permit să-ţi dau vreun sfat.La 4o de ani eşti încă destul de tânără şi organismul îşi cere drepturile.Te voi provoca doar cu o singură întrebare.
Dacă soţul tău ar fi fost toată viaţa lui bun,blând şi iubitor,tată şi soţ desăvârşit(mă rog în limita normalului) şi datorită unor cauze ne dependente de el ar fi rămas impotent ce ai fi făcut? Sau..dacă tu ai fi avut o boală genitală care nu ţi-ar fi mai permis să ai relaţii intime cu el?
La taina cununiei se face un jurâmânt "...la bine şi la rău până ce moartea ne va despărţi..."
Nebănuite sunt încercările vieţii.Să te ajute bunul Dumnezeu să găseşti răspunsul la frământările tale.Venind pe acest forum şi cerând ajutorul unor oameni păcătoşi ca şi mine înseamnă că îţi pasă de sufletul tău.

În prealabil postat de irina2009

am descoperit de putin timp acest forum si as vrea sa va impartasesc ceva din experienta mea. Deasemenea, am o mare problema pe care, va rog, as vrea sa o rezolv cu ajutorul vostru, in special al celor avizati.
am 40 ani, sunt casatorita de 20 ani, am un copil de 17 si de 10 ani traiesc cu sotul meu ca fratii. asta din cauza alcoolului (in principal) si de aici gelozie cumplita (pe orice barbat m-ar fi salutat, pana chiar si pe fratele meu). Nu am putut trece peste insulte si betie si am pus capat vietii sexuale, conditia fiind de a renunta la alcool (cu toate implicatiile sale) in favoarea sexului. prietenii si paharul au fost mai tari decat mine! in tot acest timp eu m-am ocupat de casa, copil, studii, socrii (au decedat ambii in 3 ani), nu am calcat stramb si l-am asteptat. de dragul copilului de a avea mama si tata. acum a facut cumplita boala a secolului, CANCER! tratamantul cu citostatice este devastator, dupa cum toata lumea stie, dar eu cu rabdare si multa grija il sustin si fac tot ce pot sa se simta bine.
DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!

Eu cred ca nu e rau sa te gandesti si la bucuria ta, chiar si la bucuria trupeasca. Cred ca e normal.
Si cred ca te simti putin vinovata pentru gandul asta.
(ne intrebi,merit?).
E normal ce iti doresti, si daca asta simti, ce rost are sa te minti pe tine; primeste gandul, e firesc, asa ne-a facut Domnul, sa multumim pentru asta. E semn ca esti sanatoasa.
Mai departe, arata gandul asta Domnului cu sinceritate si intreaba-L pe El ce sa faci. El te iubeste si te cunoaste.
Nu stiu din ce oras esti, in cluj, timisoara, iasi, bucuresti (poate si in alte parti) sunt centre pentru sprijinirea persoanelor dependente de alcool si a celor co-dependente, adica cei care traiesc cu alcoolicii. Se numesc Alcoolicii anonimi, respectiv Al Anon. merita sa mergi Al Anon, e un grup de oameni cu aceleasi probleme si te ajuta foarte mult.
Sunt cateva carti care se ocupa de codependenta
Labirintul codependentei
http://www.scribd.com/doc/10960595/L...ependentei-bun
Iesirea din Labirint
http://www.scribd.com/doc/12731221/Iesirea-Din-Labirint
Femei care iubesc prea mult.
http://www.scribd.com/doc/3760014/RO...besc-prea-mult
Informatii mai gasesti si aici
http://www.sfintiiarhangheli.ro/alcoolismul.php
Doamne ajuta!

Nu stiu ce sa spun! E destul de delicat. Si sunt convins ca daca cineva indrazneste sa ofere sfaturi, ele sunt diferentiate clar daca cel ce le da este barbat sau femeie.
In principiu consider ca alcoolul este cel mai mare dusman al unei casnicii armonioase. Mirosul respingator, reactiile anormale si toate celelalte care deriva dintr-o minte tulbure pot aduce o femeie la disperare. Nu judec pe nimeni, dar poate ca intrebarea care ti-o pui acum, ar fi trebuit sa ti-o pui inainte de a lua decizia de a impune conditii! Dupa parerea mea cred ca Dumnezeu te-ar fi ajutat daca ai fi dorit asta cu adevarat. Acum e tarziu, el probabil te va ..."parasi" cu sau fara regrete. Dar tu nu mai ai 20 de ani si mai ales nu esti singura. Sa te ajute Dumnezeu dupa cum ti-e sufletul, desi e total absurd sa vorbim despre asta acum... Intr-o zi sunt convins ca o sa spui: "Doamne, ce barbat bun am mai avut, asa betiv cum era, pentru ca facea aia, si aia si aia... Asta are alte metehne pe care nu i le suport!!!" Pentru ca, draga mea, majoritatea femeilor emancipate au ajuns la o concluzie clara: "Toti barbatii e porci!" Din pacate, orgoliul ne creeaza niste farse ca nu le mai uitam niciodata, daca bineinteles recunoastem principiul platii in aceeasi moneda!
Dumnezeu sa-ti dea putere sa le duci pe toate, sa te intareasca in credinta ta si sa-ti dea intelepciunea de care ai nevoie!

[enkidu]

Draga doamna,nu ar trebui sa te gandesti la sex peste trupul agonizand al sotului dumitale. V-ati facut reciproc destul de mult rau--si el tie, dar si tu lui--.
Nu ai fi nici prima si nici ultima femeie care ramane vaduva, singura la varste tinere . Ai copii care te judeca, pastreaza-ti macar demnitatea in fata lor.
Rogu-te, ia Biblia si Filocalia si retrage-te in rugaciune.
Cauta si la Matei, cap 5, vers 27-30 :
" 30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă."

Si de asemenea , Epistola 1 catre Corinteni, tot capitolul 7 :
"39 Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40 Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu."

[patinina34]

În prealabil postat de irina2009

am descoperit de putin timp acest forum si as vrea sa va impartasesc ceva din experienta mea. Deasemenea, am o mare problema pe care, va rog, as vrea sa o rezolv cu ajutorul vostru, in special al celor avizati.
am 40 ani, sunt casatorita de 20 ani, am un copil de 17 si de 10 ani traiesc cu sotul meu ca fratii. asta din cauza alcoolului (in principal) si de aici gelozie cumplita (pe orice barbat m-ar fi salutat, pana chiar si pe fratele meu). Nu am putut trece peste insulte si betie si am pus capat vietii sexuale, conditia fiind de a renunta la alcool (cu toate implicatiile sale) in favoarea sexului. prietenii si paharul au fost mai tari decat mine! in tot acest timp eu m-am ocupat de casa, copil, studii, socrii (au decedat ambii in 3 ani), nu am calcat stramb si l-am asteptat. de dragul copilului de a avea mama si tata. acum a facut cumplita boala a secolului, CANCER! tratamantul cu citostatice este devastator, dupa cum toata lumea stie, dar eu cu rabdare si multa grija il sustin si fac tot ce pot sa se simta bine.
DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!

Draga Irina, uite aici raspunsul cel mai potrivit pentru tine:

În prealabil postat de monica.miholca

Eu cred ca nu e rau sa te gandesti si la bucuria ta, chiar si la bucuria trupeasca. Cred ca e normal.
Si cred ca te simti putin vinovata pentru gandul asta.
(ne intrebi,merit?).
E normal ce iti doresti, si daca asta simti, ce rost are sa te minti pe tine; primeste gandul, e firesc, asa ne-a facut Domnul, sa multumim pentru asta. E semn ca esti sanatoasa.
Mai departe, arata gandul asta Domnului cu sinceritate si intreaba-L pe El ce sa faci. El te iubeste si te cunoaste.
Nu stiu din ce oras esti, in cluj, timisoara, iasi, bucuresti (poate si in alte parti) sunt centre pentru sprijinirea persoanelor dependente de alcool si a celor co-dependente, adica cei care traiesc cu alcoolicii. Se numesc Alcoolicii anonimi, respectiv Al Anon. merita sa mergi Al Anon, e un grup de oameni cu aceleasi probleme si te ajuta foarte mult.
Sunt cateva carti care se ocupa de codependenta
Labirintul codependentei
http://www.scribd.com/doc/10960595/L...ependentei-bun
Iesirea din Labirint
http://www.scribd.com/doc/12731221/Iesirea-Din-Labirint
Femei care iubesc prea mult.
http://www.scribd.com/doc/3760014/RO...besc-prea-mult
Informatii mai gasesti si aici
http://www.sfintiiarhangheli.ro/alcoolismul.php
Doamne ajuta!

Felicitari Monica!

----------------------------
Irina, raspunsurile la intrebarile tale nu le vei gasi de la nimeni, doar d ela Dumnezeu.
Ai suferit, si inca foarte mult.
Cancerul la ficat, datorat bauturii, e groaznic, el de fapt acuma re mai mare nevoie de tine decit inainte. A ajuta si sprijini un om bolnav, a avea cura de persoana bolnava, duce la mantuirea sufletului.
Faci un bine pentru el, dar il faci si pentru tine.

In momentul d efata, datorita faptului ca in viata ta conjugala nu a existat ceva normal, trebuie mai intai sa iesi din starea de abuz a alcoolului, pe care ai trait-o, in toti acesti ani.

te duci pe site-ul Maicii Siluana, si acolo te inregistezi, si ar fii minunat daca tu ai face acea hai sa zicem "terapie".
O vei face pentru tine, doar pentru tine.
De ce?

Deoarece dupa titia ani de viata chinuita, separata sentimental, intim in momentul asta poti sa dai din lac in put.

Nu poti fii sigura ca nu vei alege un alt barbat care se va comporta la fel cu tine, sau mai rau chiar.

Ar fii minunat daca ai urma sfatul Monicai.
Apoi, vei decide singura, vei avea puterea de a decide singura ce va trebui sa faci cu viata ta personala.