Vopsitul parului

[Fani71]

În prealabil postat de camy_d

M-am gândit eu la o explicaţie. Împăraţii şi împărătesele sunt sfinţi nu neapărat prin curăţia lor, ci prin faptul că au ajutat Biserica, au construit biserici, mănăstiri, au înlăturat erezii etc. De ex. Ştefan cel Mare a omorât mulţi oameni nevinovaţi, scrie asta în cronică, şi parcă a fost şi depravat, dar a apărat creştinătatea de turci, a ridicat mănăstiri, a făcut multe lucruri pentru Biserică şi a fost canonizat. Pe lângă faptele lui rele, faptul că Sf. Teodora purta bijuterii era un fleac, ba chiar o cerea poziţia ei socială, dacă aş fi fost duhovnic şi aş fi fost de părere că-i păcat să porţi bijuterii, ei totuşi i-aş fi dat dezlegare.
Deci dacă vedem sfinţi împăraţi că purtau bijuterii, nu înseamnă că e şi bine să purtăm şi noi. Legat de faptul acesta, consider că nu-i păcat dacă ţi-ai pus şi tu o bijuterie, ci sunt păcat exagerările, că prea vrei să ieşi în evidenţă sau eşti dependent de ele. Este exagerare şi dacă la o petrecere te duci îmbrăcat şi aranjat banal, pentru că te învaţă religia să nu te împodobeşti, îi sminteşti pe ceilaţi şi ieşi în evidenţă prin fanatism.

Desteapta argumentatie! Sunt de acord cu tine.
Exagerarile sunt pacat, in plus, as adauga, sa ne facem un idol din orice. Atat din 'infatisarea modesta', cat si din eleganta.
M-am gandit si ca eleganta adevarata este cea care apare atunci cand se vede ca o persoana are grija de aspectul sau exterior, dar nu asta este cel mai important lucru pentru ea.

[camy_d]

În prealabil postat de Fani71

Desteapta argumentatie! Sunt de acord cu tine.
Exagerarile sunt pacat, in plus, as adauga, sa ne facem un idol din orice. Atat din 'infatisarea modesta', cat si din eleganta.
M-am gandit si ca eleganta adevarata este cea care apare atunci cand se vede ca o persoana are grija de aspectul sau exterior, dar nu asta este cel mai important lucru pentru ea.

Exact, nu m-am gândit la asta, ne facem inconştient idoli din anumite virtuţi. Şi într-adevăr, persoanele obsedate numai de înfăţişare sunt tare urâte, nu doar neelegante.

[Azzuurra]

"De aici încolo încetează să te mai vopseşti

Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu. E ca şi cum ai spune: “Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt <<femeie fermecătoare>>, modernă, nu înapoiată“. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.

Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi. Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.

Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva”.

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...va-fi-aproape/

"S-a întâlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: “Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?” Si i-a zis: “Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mântuitorul, în martea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca în tine roada în veac”. Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara.

Apoi zice Ava Alonie: “Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, îndelunga rabdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândetea, credinta.

Dar unui pom îi sta bine când are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin asemenea unui pom care-i încarcat de roade, dar are si frunze."

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/

[Azzuurra]

"Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.

Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.

Tu de cate ori te-ai pus in locul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei simple fapte tineresti? "

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

[loricel]

În prealabil postat de Darkanian

As vrea sa stiu si eu cate fete de pe acest forum s-au vopsit la par si de ce au facut asta. Nu vreau suparare sau sa existe vreo cearta este doar o intrebare din curiozitate.

M-am vopsit prima data la 20 de ani.Am inceput cu acea vopsea din plante "hena".Am ajuns la concluzia ,dupa 13 ani,ca am o culoare frumoasa a parului si nu ma mai vopsesc.Ma simt foarte bine asa.Totusi ma amuz cand aud expresii:"trebuie sa ne vopsim ca se ne protejam parul'',"ma vopsesc in noante naturale","femeia nevopsita pare neingrijita".Parerea mea este ca PUTEM SA PETRECEM ACEL TIMP PIERDUT LA CUAFOR CU COPII IN PARC.

[ioanna]

În prealabil postat de Darkanian
As vrea sa stiu si eu cate fete de pe acest forum s-au vopsit la par si de ce au facut asta. Nu vreau suparare sau sa existe vreo cearta este doar o intrebare din curiozitate .

M-am vopsit prima data la sf. cls. a IX-a. De fapt imi facusem niste suvite blonde , asa discret. De ce? Habar n-am, era varsta experimentelor, imi conturam personalitatea :) Am trecut apoi prin gama de roscat-saten, dupa facultate am dat-o pe negru, ca sa ajung acum la concluzia ca tot culoare naturala ma prinde cel mai bine (saten inchis) sau in orice caz o nuanta apropiata. Macar stiu ca le-am experimentat pe toate. Schimbarea periodica a look-ului , nu neaparat vopsitul parului, iti da un tonus revigorant. Spuneai ca prietena ta doreste sa se vopseasca si vroiai sa intelegi "de ce". Depinde de varsta ei: prin adolescenta faci toate "nebuniile", esti foarte atenta cu aspectul tau exterior, vrei sa fii placuta si acceptata de cei din jur. De ce ne vopsim noi femeile? Ca sa ne simtim bine, ne confera incredere. Femeia care are incredere in ea are o armonie interioara care se reflecta pe chipul ei sau pur si simplu femeile se vopsesc pentru ca doresc o schimbare.

Asa cum iti schimbi vestimentatia si-ti asortezi accesoriile, la fel unele isi shimba coafura sau culoarea parului.Daca culoarea e insotita de o atitudine decenta, calma si superioara, atunci nuanta e perfecta! Ingrijirea corporala face parte din viata fiecarei femei, fie ca implica ritualuri zilnice, saptamanale sau lunare. Vopsirea parului face parte dintr-un ritual cu frecventa lunara - in cazul femeilor care doresc sa-si acopere firele albe, sau ocazionala- in cazul celor care doresc o schimbare. Unele femei nu resimt aceasta nevoie de schimbare sau nu le deranjeaza firele albe razlete, insa celelalte “ritualuri’ de ingrijire le pastreaza. Exista insa si o alta categorie, a celor care dintr-un fel de viciu al smereniei, zic eu, refuza orice tip de ingrijire (epilat, pensat, aranjat par, folosirea deodorantului etc.), limitandu-se la o igiena corporala de baza. Indiferent in care categorie te incadrezi, importanta e atitudinea care insoteste “look-ul”, caci ea e cea care confera stralucire si innobileaza femeia si deasemenea masura, caci lipsa ei te arunca in ridicol sau vulgar.

Observ tendinta unora de pe acest topic de a judeca o femeie ca e “prea aranjata” daca are parul coafat, vopsit sau e machiata, acuzand-o ca ispiteste pe barbat, ca-l impinge spre pacat (fie si cu gandul), insa nimeni nu spune de obligatia barbatului de a-si educa autocontrolul. Spunea cineva de o doamna care a venit cu blana alba de hermina in biserica. Poate doamna respectiva asa se imbraca in mod obisnuit, are un anumit statut si-si permite, nu a tinut sa epateze; se deosebesc destul de usor cei care doresc sa impresioneze de ceilalti, care au o eleganta innascuta. Mai sunt si unele d-soare cu o tinuta indecenta , insa asta tine pana la urma de educatie, iar cu timpul, daca vor frecventa biserica si-o vor forma. Ceea ce e important e ca au facut acest pas si au intrat in biserica.

p.s Am avut si suvite albastre la un moment dat, pe la 22 de ani, un mic accident, care insa mi-a placut. Gata, am recunoscut! Am renuntat la scurt timp si nu pentru ca nu mi-ar fi stat bine, insa era ciudat sa simt toate privirile atintite asupra mea, imi creea o stare de disconfort.

[laviniu]

Cred ca vopsitul parului la doamne tine de intretinere ! Ce e de zis despre barbatii care se vopsesc si isi fac si suvite?!?Numai bine!

[Azzuurra]

Sa nu te superi pe mine:

"Daca culoarea e insotita de o atitudine decenta, calma si superioara, atunci nuanta e perfecta!" Thumbs up :))

"Exista insa si o alta categorie, a celor care dintr-un fel de viciu al smereniei, zic eu, refuza orice tip de ingrijire (epilat, pensat, aranjat par, folosirea deodorantului etc.)"

Nu stiam ca smerenia e un viciu. Dar sunt persoane care nu se penseaza....., dar la deodorant n-am auzit sa renunte.

Din punct de vedere al credintei, femeile n-ar trebui sa se penseze. Si conteaza mai mult interiorul, dar sa nu uitam si de "frunza". (Citeste mai sus legat de frunza).

Sa zicem ca si eu as avea pacate legate de 'frunza"( de "rod" nu mai vorbesc), dar sunt constienta de ele. Ma gandesc daca sa renunt sau nu, si nu inseamna ca o sa fiu nespalata sau urat mirositoare.

Da, este pacat sa te machezi, este pacat sa te vopsesti fata de legea Lui Dumnezeu. Ca ii mai faci pe altii sa se sminteasca, iar rau.

Tu ce-ai vrut sa spui prin postarea ta, ca n-am prea inteles. Ca stii ca e pacat, dar asta e, sau ca tu te ingrijesti si asa ar trebui sa faca o femei moderna, si de fapt negi ca este un pacat?

"Si pentru a se scuza, striga: “dar cine ii pune pe barbati sa se uite?”. Le zic acestora: voi. Ca degeaba vii la biserica in fusta lunguta, dar avand picioare frumoase lasi gambele la vedere si incalti sandale cu toc. Ele vor sari in ochii oricarui barbat potent, de la cei foarte tineri, pana la cei in pragul batranetii. Si te vor dori in gandul lor. Pentru o fractiune de secunda sau cu mult mai mult. Si ii vei perturba. Si le va zbura gandul de la cele ce se cuvin spre tine. Chiar daca sunt mai tari si alunga aceasta sminteala, si isi muta privirea sau chiar se muta cu totul pentru a nu te mai avea in raza lor viziuala, tot inseamna ca le-ai facut un rau. Si am dar un exemplu relativ “nevinovat”. Ce sa mai zicem daca se vad prin materialul fustei chiloteii sau coapsele sau daca se muleaza tocmai bine pe niste fese? Ce rugaciune mai face bietul barbat? Si nu tu esti vinovata in acest caz?"

[Azzuurra]

În prealabil postat de Azzuurra

"

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

Greseala de tipar pentru al doilea link: http://saccsiv.wordpress.com/2010/02...e-in-biserica/

[Azzuurra]

În prealabil postat de Azzuurra

"S-a întâlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: “Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?” Si i-a zis: “Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mântuitorul, în martea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca în tine roada în veac”. Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara.

Apoi zice Ava Alonie: “Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, îndelunga rabdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândetea, credinta.

Dar unui pom îi sta bine când are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin asemenea unui pom care-i încarcat de roade, dar are si frunze."

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/

Sa presupunem ca omul se poate ingriji de sufletul lui prin mai multe cai:

- de la frunza la rod,
- de la rod la frunza'
- sau de amandoua impreuna.

Ideal este sa avem grija de ele impreuna. Dar de multe ori, cand credem ca avem grija de rod, suntem inselati. Avem impresia ca facem ceva, dar de fapt nu facem nimic, sau prea putin.

Dar daca avem grija de frunza, avem o dovada minima(cine stie cat si din ea avem grija) palpabila pentru noi. Si daca in acelasi timp, ne facem griji si pentru ce este in noi, in mintea si sufletul nostru, este si mai bine. Si cu toate ca nu stim cat de mici sunt in fata Lui Dumnezeu milostenia, rugaciunea, portul nostru, macar le cunoastem existenta. Si poate ne ajuta si la purificarea mintii, de exemplu. Dar mintea... degeaba incercam noi sa ne credem buni, ca daca " ne luam la puricat", nu stiu ce ramane. Si este bine pentru cineva si daca incepe din el si ajunge la cele din afara. Dar cred ca numarul lor e mic, cati au curat pe masa din bucatarie si in jur numai gunoaie? Si cine incepe din launtru, nu poate refuza sa faca curat si pe afara.