Pedeapsa

În prealabil postat de Lucemferre

Aşadar, mediul în care creştem are cea mai mare valoare în devenirea noastră ca om. Felul în care percepem lumea - mai emotivi, mai activi, mai agresivi, mai liniştiţi, ţine de gene. Genele sunt cele care dictează interesul nostru de fond care, mai târziu, va da naştere tuturor pasiunilor noastre. Un copil mai activ va fi mult mai sociabil decât unul timid, liniştit, în lumea sa, deci va manifesta interes pentru tot ce ţine de contactul cu ceilalţi şi pasiunile lui vor fi cele care îl vor ţine în permanentă legătură cu ceilalţi. Pe de altă parte, un copil mai retras are trăirile afective mai intense şi o imaginaţie mai fantezistă. El va fi interesat de activităţi care-i vor hrăni aceste sentimente: muzica, pictura, cititul etc. Deci deja apare o limită: nu suntem liberi să alegem ce ne place.
Mai departe, cât suntem copii, absorbim o uriaşă cantitate de informaţie de orice fel, pentru că interesul pentru lume este cât se poate de viu. În funcţie de felul cum percepem lumea (dictat de gene) tragem şi nişte concluzii, cu mintea noastră de copil. Tot ce vedem, tot ce auzim, tot ce trăim îşi lasă amprenta asupra personalităţii noastre şi asupra felului în care gândim, deci şi asupra raţionamentelor care vor conduce la deciziile pe care le vom lua. Dvs. sunteţi credincioşi în primul rând pentru că aţi auzit de Dumnezeu. Chiar dacă nu aţi crescut într-o familie cu părinţii credincioşi, tot aţi auzit de cineva Atotputernic în braţele căruia, atunci când nu a mai fost nicio soluţie, v-aţi căutat refugiul. Nu mă înţelegeţi greşit: eu cred că Dumnezeu există, chiar dacă am dubii referitoare la persoana Sa. Credinţa e doar un exemplu. Dar de ce ar condamna Dumnezeu un ateu dacă nu ateul a ales să nu creadă în existenţa Lui? Poate pentru că a crescut într-o familie de oameni de ştiinţă atei, gândirea lui a fost influenţată din copilărie (ce păcat poţi să-i găseşti unui copilaş) şi pur şi simplu nu poate să creadă în ceva ce sfidează fizica. Dvs. de ce sunteţi pe forum? Că aşa vreţi. Dar de ce vreţi aşa?

Tot ce voim are o motivaţie. Motivaţia s-a născut în urma unui eveniment independent de persoana noastră. Un hoţ nu a ales să fie hoţ, un călugăr nu a ales să fie călugăr chiar dacă amândoi au gândit: EU am să... Eu-ul nostru e doar o însumare a tuturor experienţelor din viaţa noastră şi a tuturor contactelor cu ceilalţi. Prin noi trăieşte câte o parte din toţi cei pe care i-am întâlnit cu eticheta de: aşa da sau aşa nu. Etichete au fost puse pe baza educaţiei primite de părinţi, de inteligenţă (iar genetică), de pasiuni etc. Deci e clar că omul rău nu are nicio vină pentru că e rău. Pentru că dacă s-ar fi născut într-un alt moment, într-un alt mediu şi ar fi întâlnit, poate, chiar şi-o singură persoană potrivită la momentul potrivit nu ar mai fi fost rău.

Şi atunci, de ce ne ameninţă Dumnezeu cu iadul, focul, pedeapsa etc.? Doar ştie că de noi nu depinde mai nimic.
Mai mult, de ce, dacă ne-a dat "libertatea" de-a alege, ne pedepseşte dacă nu luăm decizia corectă. Să-i spui cuiva: eşti liber să alegi între A şi B, dar dacă alegi B eşti pedepsit nu e libertate. E constrângere. Şi de ce, dacă alegem greşit şi vedem că am ales rău nu mai putem să revenim asupra deciziei? Parcă Dumnezeu era dragoste. Unde e dragostea când ştim că vom fi lăsaţi în întunericul cel mai de afară dacă nu intrăm din prima. Dar de ce să nu putem intra şi din a doua dacă suntem liberi să facem lucrul acesta?

Dumnezeu nu ne-a plasat pe toti in acelasi loc.Deci nu toti ne-am nascut pe faleza la Mamaia:-)..Tocmai pentru faptul ca fiecare se naste intr-un anumit loc,intr-un anumit moment, intr-un anumit cadru social,deci intr-un anumit mediu, libertatea fiecarui individ are limite impuse de aceste coordonate. Ai dreptate, mediul influienteaza foarte tare individul, dar nu poate lua decizii in locul lui. Aici intervine constiinta, intervine liberul arbitru, dar tot in cadrul libertatii oferite de coordonatele de care vorbeam.E si logic sa fie asa.E absurd sa sfidezi timpul,spatiul,mediul, ca sa poti afirma ca ai libertatea sa alegi. Nu putem face asta.Deci eu locuiesc in Ardeal ,sunt aici acum,nu pot sa aleg ca maine dimineata sa beau cafeaua in Insulele Mauritius, pentru ca nu-mi permite DISTANTA in primul rand.Deci automat, libertatea mea de a alege este limitata de spatiu. Tot asa, nu pot alege ca maine sa merg la un festin care a avut loc in Venetia acum 100 de ani, pentru ca nu-mi permite TIMPUL sa fac o asemenea alegere,deci din nou, am libertatea limitata de momentul in care traiesc.La fel, eu nu pot sa aleg sa dorm maine seara in gara sau in autogara pe un scaun, pentru ca MEDIUL in care ma aflu, imi permite sa aleg altceva, mai bun.La polul opus, altii nu pot alege altceva mai bun, tot din cauza mediului in care exista.Deci libertatea de a alege este ingradita asa cum spui si de MEDIUL in care ne aflam.

Acum tu vezi toate astea ca o lipsa a libertatii de a alege, eu o vad ca o consecinta a faptului ca nu ne-am nascut toti gramada,intr-un loc.Cu siguranta nu intamplator traim fiecare acolo unde traim, ci fiecare are rostul si rolul lui pe pamant.

Eu nu cred ca Dumnezeu condamna ateii.Ca altfel nu am mai avea porunca, sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Nu spune sa ne iubim aproapele selectiv.Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel.Deci eu ca si MariS, cred in Iubirea nemarginita a lui Dumnezeu!Deci cred ca noi singuri ne osandim prin alegerile pe care le facem gresit.

Si mai spui ceva : ca daca alegi B, te pedepseste. Pai nu te pedepseste Dumnezeu, te pedepsesti singur, pentru ca vei suporta consecintele deciziei tale. Daca ai de ales intre a te da cu capul de un perete si a nu te da, iar tu alegi sa te dai, vei suporta durerea provocata de actiunea ta.Ai ales gresit,te doare si faci cucui ;-P