neoprotestantii.o problema?

[Geony]

În prealabil postat de vasalie

Dragostea unora pentru altii, in ciuda diferentelor de ordin teologic. Eu sunt adventist si am un bun prieten preot ortodox. Sotia mea merge zilnic la o familie de preoti (tatal si fiul sunt preoti) si au o frumoasa relatie de prietenie sincera. Exemplele pot continua.

Poate ai dreptate....dar sunt sigur ca ,nici tu si nici sotia ta , nu va intalniti cu prietenii vostri preoti avand in mana Biblia si "scotandu-le" ochii ca au o credinta gresita!!!

[Geony]

În prealabil postat de ghedeon

Intrebarea ta e eronata din start. Nicaieri in Biblie nu ai sa gasesti termenul de nastere din Duh,ci nastere din apa si Duh ceea ce e o diferenta. Arata-mi tu unde apare in Biblie nastere din apa doar.
Dupa cum ti-am zis ,nasterea din apa si duh apare in Ioan 3. Ce reprezinta pt tine?

Nasterea din apa si din Duh este tot una cu Botezul...vezi Matei 28,19.

În prealabil postat de Geony

Poate ai dreptate....dar sunt sigur ca ,nici tu si nici sotia ta , nu va intalniti cu prietenii vostri preoti avand in mana Biblia si "scotandu-le" ochii ca au o credinta gresita!!!

Daca va fi cazul, putem discuta cu prietenii nostri preoti si subiecte teologice si sa ramanem prieteni fara nici o problema.

Acelasi lucru imi place sa-l cred si despre noi, cei de pe forum. Putem fi buni prieteni in ciuda diferentelor de pareri. Conteaza sa avem dragoste unul pentru celelalt sau, macar, sa ne respectam.

[ovidiu-s]

Despre ce "diferenţe de păreri este vorba"? Vorbeşti de parcă am face politică. Aici e vorba de mântuire şi de credinţă, nu de "opinii teologice"

D-ta de când ai venit aici, fie că ai intrat sub numele de Litanu, Vasinec, Mariann sau Vasalie cu esti acum, nu ai făcut decât să încerci să ne convingi de ideile voastre sâmbetiste. Ba încă mai acuzaţi si Biserica de satanism, în ceea ce priveşte credinţa esenţială în creştinism, a existenţei sufletului după moartea trupului. Cu oameni ca aceştia ar trebui să facem "schimb de opinii"?

Tit 3.10 "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, 11.Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. "

Nu crezi că dacă ne interesează dogma sectei voastre ne putem documenta direct de pe site-uri adventiste şi nu e nevoie să ne pierdem timpul cu voi aici.

În prealabil postat de ovidiu-s

Despre ce "diferenţe de păreri este vorba"? Vorbeşti de parcă am face politică. Aici e vorba de mântuire şi de credinţă, nu de "opinii teologice"

Cu tine nu s-a putut discuta niciodata despre mantuire si credinta.

În prealabil postat de ovidiu-s

D-ta de când ai venit aici, fie că ai intrat sub numele de Litanu, Vasinec, Mariann sau Vasalie cu esti acum, nu ai făcut decât să încerci să ne convingi de ideile voastre sâmbetiste. Ba încă mai acuzaţi si Biserica de satanism,

Nu am acuzat niciodata biserica ortodoxa de satanism. Nu-i frumos sa minti ca pierzi mantuirea (ca tot zicei ca se discuta despre ea). "Cat despre... toti mincinosii, partea lor este iazul care arde cu foc si pucioasa." (Apocalipsa 21:8)

În prealabil postat de ovidiu-s

Nu crezi că dacă ne interesează dogma sectei voastre ne putem documenta direct de pe site-uri adventiste şi nu e nevoie să ne pierdem timpul cu voi aici.

Si atunci de ce postezi , la semnatura, un link nedventist cu minciuni despre adventisti. Posteaza un site "adventist".

P.S. Imi pare bine ca mai sunt si persoane oneste pe acest forum.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de vasalie

Nu am acuzat niciodata biserica ortodoxa de satanism. Nu-i frumos sa minti ca pierzi mantuirea (ca tot zicei ca se discuta despre ea). "Cat despre... toti mincinosii, partea lor este iazul care arde cu foc si pucioasa." (Apocalipsa 21:8)

Minciunică
Cine spunea pe aici că credinţa în existenţa sufletului după moarte e de origine satanică şi rugăciunea pentru cei morţi e de fapt spiritism??

[Danut7]

of,of adventistii astia

Posturi de genul asta precum ultimile ale lui vasalie mie imi par ipocrite...

În prealabil postat de ovidiu-s

Minciunică
Cine spunea pe aici că credinţa în existenţa sufletului după moarte e de origine satanică şi rugăciunea pentru cei morţi e de fapt spiritism??

Despre asemanarea dintre spiritism si credinta in suflete nemuritoare (foarte asemanatoare cu niste fantome) am spus. Am spus si despre originea invataturii din Facerea 3:4 ("hotarat ca nu veti muri" - a spus sarpele). Dar nu am spus niciodata ca biserica ortodoxa este satanica. Aici ai mintit cu rautate.

Invataturi gresite, insuflate de cel rau, poate urmam si noi. Dar asta nu inseamna ca suntem satanici. Nici despre ortodocsi sau biserica ortodoxa nu am spus vre-odata asa ceva.

Asa ca te rog sa-ti reformulezi afirmatiile.

Un prieten de conversatie face urmatoarea marturisire :

Este verificabil ca oamenii atunci cand li s-au pus la dispozitie anumite mijloace spre atingerea unui scop, sa piarda din vedere la un moment dat acest scop, transformand mijloacele in scopuri. In orice sistem se constata ca ceea ce era la un moment simbolic, ilustrativ, cu scop didactic, capata valente care tin mai degraba de tinta acelei simbolistici. Ex: icoanele, atunci cand au aparut, asta au si fost – simboluri vizuale pentru a ilustra celor nestiutori de carte, deci condamnati la ignoranta, realitati nevazute , deci neintelese. Omul proiecteza asteptarea care se naste si care este imputabila doar tintei, asupra mijlocului ilustrativ, atasandu-se sentimental de acel simbol, mijloc. Astfel in cazul icoanei , din element didactic s-a transformat in element de cult, evanghelia(cartea, manuscrisul), devenita ermetica intelegerii si datorita uneori interpretarilor aiuristice, intimidante, cu efect din ce in ce mai putin practic, a fost imbracata in aur, considerata sfanta in sine, succesiunea de imagini didactice asezate cronologic au devenit altar, creandu-se in asezarea elementelor arhitecturale un inteles cultic, de calatorie sprituala –simbol. A mai fost doar un pas in cedarea catre acele obiecte, simboluri, imagini a puterilor si continutului divinitatii, astfel ca divinul nu mai poate fi despartit si devine prizonierul simbolisticii. In afara acestei simbolistici devenita scop, divinul nu mai este relevant, accesibil, tangibil, inteligibil. Aceasta este idolatria si este intalnita in orice sistem religios, dar interesant si in sistemele nereligioase. Banii de ex., sau bancile, sau institutiile statului, care din mijloace de aparare si slujire a cetateanului se transforma in consumatoare de fonduri si tind sa se supradimensioneze. Bancile s-au transformat din jucatori in piata, in stapani nemilosi. Scoala s-a transformat in furnizor de diplome si titluri, pierzand tot mai mult relevanta in societate, s.a.m.d. In religie chestiunea este si mai clara si este usor de vazut in bisericile traditionale unde timpul a sedimentat aceste evidente, capatand obiectivitate. In felul acesta religiozitatea( care nu are nimic de a face cu adevarata spiritualitate) care isi are sursa in firea pamanteasca „convertita”, construieste un edificiu care ii permite sa manifeste pe afara aparenta in timp ce esenta ramane neschimbata. In cazul icoanei, Dumnezeu ramane prizonierul ei, pastrand sacralitatea spatiului, doar in proximitate. Odata „credinciosul” eliberat de prezenta ei, se desfasoara conform cu natura sa- pacatuind deoarece spatiul desacralizat, propriu activitatilor obisnuite, cotidiene ii apartine.

In cazul evreilor, au avut cateva episoade relevante in acest sens. Au pastrat sarpele de arama- Nehushtan- un timp indelungat, dandu-i inchinare. Asa cum Domnul Isus se asemana cu sarpele de arama in Ioan 3, aratandu-se ca implinitorul acelui simbol, acelasi principiu se aplica intregii simbolistici, vetero-testamentare.
Sabatul la evrei urmeaza acelasi drum, Domnul Isus, redandu-i caracterul de mijloc ilustrativ si de inchinare(sabatul pentru om) si nu de scop in sine(omul pentru sabat). Pe acelasi criteriu ca si la icoana, „credinciosul ” evreu folosea cele 6 zile pentru sine religiozitatea obligandu-l la cea de-a 7-a sa se opreasca, inventand si reglementand orice posibilitate teoretica de incalcare, pentru ca Dumnezeu sa nu poata parasi acest spatiu temporal. Dumnezeu insusi vine si schimba aceasta optica si el, „aparatorul” sabatului il rastigneste.
Sabatul la adventisti(ca si duminica la ceilalti) nu trece testul si confirma tendinta naturii umane. Tot adevarul este judecat si cantarit in functie de cum pastreaza aceasta zi in felul ei cat mai „biblic”(fariseic, formal, constrangator). Din simbolul(mijloc ilustrativ) Odihnei vesnice este transformat in inlocuitorul(scop) acesteia. Efectul pervers intalnit in cazul evreilor este valabil si aici, impartind timpul in sacru si profan, adjudecand lacom orice timp in afara celui sacru pentru uzul personal. A devenit mai central decat Cristos, acesta avand relevanta doar daca Sabatul ramane. Daca sunt in conflict, atunci cel care pierde este Cristos a carui lucrare trebuie sa tina cont binenteles de CONTINUITATEA acestu aspect.
Insa continuitatea sabatului nu mai este valabila in forma, ci in Persoana care o implineste si devine Ea insasi Odihna, nu una de o zi, ci permanenta.

Cristos ne-a chemat la aceasta odihna vesnica. Odihna lui vine odata cu primirea jugului. Ce inseamna odihna invatam de la El. Ilustrarea aceasta cu jugul o voi folosi ducand-o in contextul ei original.
La jug trag de obicei doua animale, vaci sau boi. Intotdeauna este unul mai in varsta si mai experimentat. Este ceea ce la mine la tara se numea „boul de cea”(de stanga). Intotdeauna cand un taran avea un juncan ce trebuia invatat la jug, il punea cu „boul de cea” in pereche. O saptamana , doua, uneori si mai mult aceste animale trageau impreuna.
Primele zile juncanul era lac de sudoare ,desi carul era gol. Cand pleca de pe loc juncanul tragea in fata cu putere, deformand crucea jugului, in pozitie oblica. Dupa cativa km, juncanul era in urma jugului, aproape fiind tras si gafaind obosit. Cu timpul aceste episoade deveneau mai scurte, juncanul intrand in ritm cu „boul de cea” si invatand comenzile si cunoscand apucaturile carutasului.

Insa rolul principal nu era jucat de juncan, ci de „boul de cea”, care experimentat fiind, nu se avanta niciodata si pastra ritmul cel mai eficient. Acest bou cunostea ritmul. Pentru el nici o o incarcatura nu parea grea si nu-l vedea-i obosit, insa cand juncanul o lua inainte , el pastra acest ritm si cand juncanul obosea, tragea singur si povara si juncanul extenuat. Daca trebuia sa se grabeasca, o facea eficient, continuu si nu haotic.
Domnul Isus cunostea sigur aceste lucruri si de aceea foloseste imaginea jugului. Cei care auzeau , stiau la fel de bine ce inseamna asta.

Venim alaturi de Cristos, in jug si ca si juncanul ne avantam, obosim, ne lasam tarati, transpiram, oftam sub povara. Insa El duce de fapt tot greul. El are un ritm al lui. El cunoaste comenzile si cunoaste caracterul celui ce conduce atelajul. Stie cum sa faca suportabila povara si drumul. Dar intotdeauna facem pereche. Sincronizarea este cheia. Insa se capata dupa mult exercitiu. Odihna este de fapt cea mai creativa activitate, fiindca implica contributia Creatorului si orice maruntis din viata de zi cu zi devine un prilej in care El ni se dezvaluie. Prezenta Sa este permanenta si nu are limite spatiale. El nu prezinta lucruri sfinte sau nesfinte, ci se arata pe Sine, isi descopera inima, caracterul, autoritatea, bunatatea, puterea invierii, care desfasurata de Dumnezeu in cazul Sau spectaculos si rapid, in cazul nostru este desfasurata in cotidian, in firescul lucrurilor, in slabiciunea noastra si ceea ce El atinge prin noi devine rascumparat, potential, samanta, piatra pretioasa. O lucrare care nu va arde.

Insa jugul Sau nu este de o zi, ci permanent. De la un capat la altul trebuie sa fim in jug sau nu suntem deloc. A ramane in El inseamna sa ramai in aceasta zona in care El te influienteza, conduce, linisteste, motiveaza. A ramane in jug inseamna sa accept mentalitatea si constientizarea prezentei Sale

[REBUS]

Ilustrarea aceasta cu jugul o voi folosi ducand-o in contextul ei original.
La jug trag de obicei doua animale, vaci sau boi. Intotdeauna este unul mai in varsta si mai experimentat. Este ceea ce la mine la tara se numea „boul de cea”(de stanga).

IoAn VII 5 - 8 VIII John

daca vrei sa intelegi mai mult ( Marc. 16, 3 ) scrie sau deseneaza

lucA XVI 1 - 13 XI Luke

ii multumesc si lui tricesimusquintus
(daca sincer si cu evlavie vrei sa cauti acest margaritar - orToDox - iti recomand aPoc XV 1 XVI Revelation)