Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

Tatal Nostru , rostita la doi anisori . . .

[cristiboss56]

"ce este rugaciunea?

a te ruga pentru cineva
înseamnă
a-i îmbrăca sufletul cu carnea ta
a-i încălzi inima cu suflarea ta
a-i hrăni fiinţa cu viaţa ta
a-l vizita în temniţa sa lăuntrică
a-l găzdui peste noapte în inima ta…
a te ruga pentru cineva
înseamnă
a-i oferi lui Dumnezeu trupul
cu care
să-l poată iubi…"(de Marius Iordachioaia)

[viorels]

Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile mele cele rele nu mă depărtez. Ci, Tu, Hristoase Dumnezeule, care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe Cananeancă, şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi Stăpâne Doamne şi mie păcătosului, îndurările iubirii Tale de oameni mult milostive Doamne şi mă primeşte şi pe mine, cel ce cu sfială vin să mă ating de Tine, ca pe primeşte-mă Stăpâne al meu ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgere de sânge. Că aceasta atingându-se de Tine de marginea hainei Tale prea line a luat tămăduire, iar aceea cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit iertare de păcate. Iar eu ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-l primi, să nu fiu ars, de focul păcatelor mele ci primeşte-mă Stăpâne al meu ca şi pe dânsele şi-mi luminează mie simţurile cele sufleteşti, arzându-mi mie păcătosului, toate fărădelegile şi păcatele mele. Pentru rugăcinile celei ce mai presus de fire Te-a născut pe Tine Hristoase Dumnezeul nostru, şi ale puterilor cereşti, că binecuvântat eşti Stăpâne Doamne Dumnezeule, în vecii vecilor. Amin.

[viorels]

1). Rugăciunea, după însuşirea ei, este legătura (trăire --coexistenţa, contopirea într-o singură existenţă) şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei este stare de pace, împăcarea cu Dumnezeu, maica şi fiica lacrimilor, mila pentru păcătoşi, pod peste ispite, zidul despărţitor faţă de necazuri, curmarea luptelor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor fără de trup, bucuria viitoare, lucrarea fără de sfârşit, izvorul virtuţilor, mijlocitoarea şi pricina darurilor, izbânda nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovada nădejdii, nimicirea lanţurilor tristeţii, bogăţia monahilor, comoara isihaştilor, împuţinarea, (treptată, până, la anulare a) mâniei, oglinda izbăvirii, arătarea măsurii (la care ajunge omul), arătarea stării (sau a orânduirii duhovniceşti), vestitoarea celor viitoare (a răsplătirilor) şi semnul proslăvirii. Pentru cel ce se roagă cu adevărat instrument de întrajutorare, tribunal divin tronul Domnului.

Sf. Atanasie

Rugăciunea, săvârşită, aşa cum trebuie, cu dorinţă arzătoare către Dumnezeu şi cu plăcere sufletească, are în sine acea însuşire bună, care înalţă mintea omului la Dumnezeu, o scoate în întâmpinarea Creatorului sau, o uneşte cu El o uneşte cu desăvârşirea. Iar lucrurile ei sunt nenumărate. Ea face ca lumina să stea în picioare şi să nu se dărâme din pricina mulţimii păcatelor, săvârşite de om în fiecare zi. Ea artage iubirea lui Dumnezeu, care ne miluieşte. Ea este maica lacrimilor şi fiica lor, deoarece face ca omul să înceapă să verse lacrimi înaintea lui Dumnezeu, iar lacrimile iarăşi îl obligă pe om să se roage.

[cristiboss56]

În prealabil postat de viorels

1). Rugăciunea, după însuşirea ei, este legătura (trăire --coexistenţa, contopirea într-o singură existenţă) şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei este stare de pace, împăcarea cu Dumnezeu, maica şi fiica lacrimilor, mila pentru păcătoşi, pod peste ispite, zidul despărţitor faţă de necazuri, curmarea luptelor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor fără de trup, bucuria viitoare, lucrarea fără de sfârşit, izvorul virtuţilor, mijlocitoarea şi pricina darurilor, izbânda nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovada nădejdii, nimicirea lanţurilor tristeţii, bogăţia monahilor, comoara isihaştilor, împuţinarea, (treptată, până, la anulare a) mâniei, oglinda izbăvirii, arătarea măsurii (la care ajunge omul), arătarea stării (sau a orânduirii duhovniceşti), vestitoarea celor viitoare (a răsplătirilor) şi semnul proslăvirii. Pentru cel ce se roagă cu adevărat instrument de întrajutorare, tribunal divin tronul Domnului.

Sf. Atanasie

Rugăciunea, săvârşită, aşa cum trebuie, cu dorinţă arzătoare către Dumnezeu şi cu plăcere sufletească, are în sine acea însuşire bună, care înalţă mintea omului la Dumnezeu, o scoate în întâmpinarea Creatorului sau, o uneşte cu El o uneşte cu desăvârşirea. Iar lucrurile ei sunt nenumărate. Ea face ca lumina să stea în picioare şi să nu se dărâme din pricina mulţimii păcatelor, săvârşite de om în fiecare zi. Ea artage iubirea lui Dumnezeu, care ne miluieşte. Ea este maica lacrimilor şi fiica lor, deoarece face ca omul să înceapă să verse lacrimi înaintea lui Dumnezeu, iar lacrimile iarăşi îl obligă pe om să se roage.

De folos cele postate de tine .
Doamne ajuta !

[viorels]

Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răi ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cae mai de jos, întru cele, întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţe. Strigat-am către Tine Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne am strigat şi dimineaţa, rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt în osteneli din tinereţile mele; înălţat am fost dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine a trecut mânia Ta şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-mau ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei din cauza ticăloşiei mele.

[cristiboss56]

CUVINTE VII : Parintele Arsenie Boca

[glykys]

- Ce este rugaciunea, parinte?
- Rugaciunea este totul, de fapt. Rugaciunea... Inima ta in inima lui Dumnezeu! Educatia aceasta a prezentei inimii tale in inima lui Dumnezeu. Indiferent ce vorbesti, rugaciunea este o tacere adanca si o stare dincolo de inchipuirea omeneasca. O vorbire cu Dumnezeu, dar nu cu vorbe omenesti. Ne depaseste cu totul... Rugaciunea este necesara, rugaciunea este viata noastra.

- Poate sa o dobandeasca omul fara vreun parinte duhovnicesc?
-Absolut! Eu o intrebam pe mama mea cand dadea oaia din picior inainte de culcare: de ce da oaia din picior? Iar mama-mi zicea: se inchina, mama... Vasazica, eu de ce sa nu ma-nchin? Dumnezeu ne-a facut singur, numai pentru El, nu putea sa nu ne inzestreze cu ceva prin care sa tinem legtura cu El. Rugaciunea nu inseamna numai a vorbi, rugaciunea este un fapt permanent - ma cheama asa, si ma cheama asa, si pe trotuar, si in padure, tot asa ma cheama, cum ma cheama, deci ma cheama crestinul cutare..."

(Par. Arsenie Papacioc)

[cristiboss56]

Maine , 14 noiembrie , il praznuim pe Sfantul Grigorie Palama , de pe urma caruia ne-au ramas multe si insemnate scrieri de folos , printre care si textul pe care o sa-l reproduc care se refera la "rugaciunea neancetata " - rugaciunea mintii si a inimii.
Iata textul selectat :
Dumnezeu, cunoscătorul celor ascunse, vede rugăciunea minţii tale şi o răsplăteşte cu daruri arătate şi mari. Pentru că aceasta este rugăciunea adevărată şi desăvârşită şi ea umple sufletul de harul dumnezeiesc şi de darurile (harismele) duhovniceşti. Căci cu cât închizi mirul mai mult în vas, cu atât vasul răspândeşte mai multă mireasmă. Aşa e şi cu rugăciunea: cu cât o întipăreşti mai mult în inima ta, cu atât o umple mai mult de harul dumnezeiesc. Fericiţi sunt cei ce se obişnuiesc cu acest lucru ceresc, căci cu el biruiesc orice ispită de la dracii cei răi, precum şi David a biruit pe îngâmfatul Goliat (I Împ. 17, 51). Cu ea sting poftele fără rânduială ale trupului, precum şi cei trei tineri au stins văpaia cuptorului (Dan. 7, 25-26). Cu această lucrare a rugăciunii minţii îmblânzesc patimile, precum şi Daniel a îmblânzit leii sălbatici (Dan. 6, 18 urm.). Cu ea coboară roua Sfântului Duh în inima lor, precum a coborât Ilie ploaia în Carmel (III Împ. 18, 45).
Această rugăciune a minţii este cea care urcă până la tronul lui Dumnezeu şi se păstrează în cupe de aur ca să fie tămâiat cu ea Domnul, precum zice Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu în Apocalipsă: “Şi douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute şi cupe de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile Sfinţilor” (Apoc. 5, 7). Această rugăciune a minţii este o lumină care luminează totdeauna sufletul omului şi aprinde inima lui cu flăcările iubirii lui Dumnezeu. Ea este o verigă care ţine uniţi şi împreunaţi pe Dumnezeu şi omul. O, har neasemănat al rugăciunii minţii! Ea face pe om să fie totdeauna în convorbire cu Dumnezeu. O, lucrare cu adevărat minunată şi deosebită! Să fii deodată cu oamenii trupeşti şi să te afli cu Dumnezeu în chip înţelegător. Îngerii nu au glas material, ci cu mintea lor aduc lui Dumnezeu doxologia neîncetată. Aceasta este lucrarea lor. Ei îi este închinată toată fiinţa lor.
Deci şi tu, frate, când intri în cămara ta şi închizi uşa, sau când mintea ta nu sare de colo până colo, ci intră în inima ta şi simţurile tale sunt întărite, şi nu sunt pironite de lucrurile lumii acesteia, şi pe lângă aceasta te rogi totdeauna cu mintea ta, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul, te faci asemenea cu sfinţii îngeri; şi Tatăl tău, care vede rugăciunea ta tainică, pe care o aduci în ascunsul inimii tale, te va răsplăti cu mari daruri (harisme) întru arătare. Şi ce bun mai mare şi mai bogat poţi să afli decât acesta, de a te afla, cum am spus, împreună cu Dumnezeu în chip înţelegător şi de a fi în convorbire neîncetată cu El? Căci fără El nu poate să fie vreodată vreun om fericit nici aici, nici în cealaltă viaţă.
Drept aceea, frate, oricine ai fi, când iei în mâinile tale cartea aceasta şi, citind-o, vei cerca folosul ei în sufletul tău, te rog cu căldură, adu-ţi aminte să faci şi o rugăciune către Dumnezeu, cu un “Doamne miluieşte”, pentru păcătosul suflet al aceluia care s-a ostenit cu această carte şi al aceluia care a cheltuit ca să o tipărească. Căci aceştia au mare nevoie de rugăciunea ta, ca să afle mila dumnezeiască pentru sufletul lor şi tu pentru al tău. Fie, fie !

[cristiboss56]

DIMINEAŢA

L - Acatistul Domnului Iisus Hristos
M - Acatistul Maicii Domnului – Bucuria tutror necăjiţilor
M - Acatistul Domnului Iisus Hristos
J - Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
V - Acatistul Domnului Iisus Hristos
S - Acatistul Bunei Vestiri a Maici Domnului
D - Acatistul Sfintei Treimi

SEARA

L – Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă
M – Paraclisul Maicii Domnului
M - Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă
J - Paraclisul Maicii Domnului
V - Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă
S - Paraclisul Maicii Domnului
D - Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă

Pr. Corneliu Miroslav, stareţul Mănăstirii Călui



Întăreşte-mă Doamne, şi transformă frica şi durerea mea în pace şi bucurie.
Alungă Doamne, toate gândurile care nu vin de la Tine, Dumnezeul meu, şi nici din dreptatea Ta.
Coboară-mă în lumina Ta şi mă luminează.
Amin.