Diavolul care s-a transformat in inger de lumina

[ortodox4life]

Smerenia este o faptă bună pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mănâncă niciodată; noi ne ostenim, dar el nu stă degeaba; noi citim prin cărti, dar el este teolog mare, stie toată Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iartă-mă"!

Am să vă spun o istorioară sfântă din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugărită, săraca, era paraclisieră, în viata de obste. Paracli-sierul se duce la ora 11 (23) noaptea, că Utrenia se face la miezul noptii, si scoală pe staretă. Asa am apucat si noi. Când eram paraclisier, aveam un clopotel în mână si un ciocan. Mă duceam si băteam de trei ori în usă si ziceam: "Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din casă zicea: "Amin".

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rânduiala si asa am apucat noi. Asa era si această călugărită. Ea, ca să nu doarmă, ce făcea? Citea la Psaltire de cu seară si până la Utrenie, si când era ora 11(23) fuga la staretă să ia blagoslovenie ca să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.

Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gândit diavolul să-i facă, ca s-o ocărască stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trăgea clopo-tele. Dar nu le trăgea când trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta:

- Nebună, hăi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

Dar ea zicea:

- Iartă-mă, maică staretă, că am gresit!

Ea nu stia că-i dracul, credea că altă călugărită vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, si de cu seară si după miezul noptii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, ca să tulbure pe călugărita care citea la Psaltire.

Dar ea ce-a făcut? "Măi, am să mă duc în clopotnită! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce în mână si niste lumânări, că nu erau pe atunci becuri, ca să citească în clopotnită, să vadă care-i maica aceea, că de atâtea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, că sună clopotele înainte de vreme.

Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celălalt si se agată cu mâna de funie ca să tragă clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:

- În numele lui Iisus Hristos, stai! Să te lege puterea dumnezeirii!

- Văleu, roaba lui Dumnezeu, dă-mi drumul, că nu mai vin niciodată!

- Nu. Stai!

- Dă-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mă-năstirea asta!

- Nu! Stai să vină maica staretă si maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.

- Dă-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!

- Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu si Sfânta Cruce! Stai asa, cu mâna pe funie!

Si ea săraca s-a dat jos din clopotnită si s-a dus la staretă.

- Maică staretă!

- Ce-i cu tine?

- Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!

Maica staretă a luat câteva maici din consiliu si s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, ca s-o supere. Când a ajuns si l-a văzut:

- Văleu! Maică, alungă-l de aici! Vai de noi, murim de frică! Îi urât tare!

Si, pe fugă, când a văzut că dracu-i clopotar!

- Nu! Lăsati-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.

Dar el striga:

- Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!

- Nu! Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ti ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!

- Asta n-o pot face!

Ai văzut răutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic în iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.

Si au tras clopotele să se adune maicile.

- Măi, dracul în clopotnită! Îl pune aceea să-si ceară iertare.

Când îl vedeau, tipau si fugeau care într-o parte, care în alta.

- Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.

- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!

- Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.

Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice "iartă-mă". Asa si noi. Când vei vedea că cineva îti cere iertare, si tu, dacă nu zici: "Dumnezeu să te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iartă-mă". Sau dacă ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici "iartă-mă". "Nu vreau să zic "iartă-mă"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!"

- Nu zic "iartă-mă"!

Atunci a zis călugărita:

- Uite ce-i! Dacă nu zici "iartă-mă", să ne cânti o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.

- Dacă voi cânta, vă topiti ca ceara.

- Nu ne temem!

- Si ce cântare să cânt?

- Cântă Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta frumos tare. Dar stii cum cânta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, si gata. Până acolo! Miluieste-ne, nu voia să zică.

- Zi "miluieste-ne"!

- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!

- Asta vrem noi! Cântă miluieste-ne, că nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar! Puterea dumnezeirii să nu-ti dea drumul, până nu zici miluieste-ne.

Cânta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

- Zi miluieste-ne!

- Nu pot!

- Să te ardă puterea Sfintei Cruci!

- Văleu! Dati-mi drumul, că nu mai vin în veac aici! Am să spun la tot iadul ce-am pătit aici.

- Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"!

Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Si când a cântat miluieste-ne pe noi, a strălucit ca soarele si a zburat la cer. S-a făcut înger. Si atunci maicile au început a face metanii:

- Multumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis miluieste-ne pe noi!

De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"









Parintele Cleopa

[cristiboss56]

Foarte frumoasa povestioara. Mi-am adus aminte de ea, parca o citisem in ziarul Lumina si mi-a venit sa zambesc avand un gand ca ce bine ar fi ca rostind nu o data, de mii de ori cuvantul de iertare, sa stralucim si noi la cer, precum ingerul reantors din trufie si decadere.








Parintele Cleopa
[/font][/quote]

[silverstar]

[quote=cristiboss56;97714]Foarte frumoasa povestioara. Mi-am adus aminte de ea, parca o citisem in ziarul Lumina si mi-a venit sa zambesc avand un gand ca ce bine ar fi ca rostind nu o data, de mii de ori cuvantul de iertare, sa stralucim si noi la cer, precum ingerul reantors din trufie si decadere.
Parintele Cleopa [quote]

La cer, nu poti straluci decat datorita faptelor. Fii logic si nu crede in minciuni. Nu exista diavol. Exista doar rautate si asta poate fi stavilita de omul rational.

[Ratacitorul]

este o povestioara foarte frumoasa,dar din punct de vedere cresti-ortodox este eretica ,indiferent cine ar fi spus-o!Diavolul nu se face inger,caci daca se pute asa ceva,nu mai era creat omul!

[BogdanF2]

În prealabil postat de Ratacitorul

este o povestioara foarte frumoasa,dar din punct de vedere cresti-ortodox este eretica ,indiferent cine ar fi spus-o!Diavolul nu se face inger,caci daca se pute asa ceva,nu mai era creat omul!

Da, cam asa stiam si eu, ca diavolii si ingerii nu se mai pot schimba. Nici diavolii nu se mai pot face buni si nici ingerii rai. Asa vom fi si noi dupa moarte, nu ne vom mai putea schimba...

[BogdanF2]

În prealabil postat de silverstar

Nu exista diavol.

Afirmatia asta e cat se poate de ne-crestina.

[Abdn]

În prealabil postat de silverstar

Fii logic si nu crede in minciuni. Nu exista diavol. Exista doar rautate si asta poate fi stavilita de omul rational.

Omul rational ?!

Lasa intelepciunea lumeasca, intelepciunea europeana. Ia intelepciunea ortodoxa, greceasca, romaneasca, ruseasca, si a toate cate sunt...

Daca tu zici ca nu exista diavol socotesti mincinoase Sf. Scripturi, in care se zice clar ca este diavol, (altfel cine ar fi in iad??) si ca astia misuna pe pamant (altfel cum ar fi scos Iisus dracii din indraciti daca astia nu existau?)

Despre logica lumeasca, europeana, si cea duhovniceasca: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...duhovniceasca/

[sherlock_holmes]

Eu cred ca povestea cu dracul care s-a transformat in inger de lumina este si frumoasa si adevarata...si, ca sa nu-l supar pe Ratacitor,sa zicem ca este exceptia care confirma regula,la fel dupa cum sint si oameni care din iad ajung in rai,prin rugaciunile Bisericii ( o exceptie mai comuna aici,care confirma alta regula ).

Apoi,oamenii nu au fost creati pentru ca au cazut dracii,ar fi fost creati oricum,( toata creatia este rodul iubirii lui Dumnezeu,iubirea care iese in afara de sine,care se daruieste ),stiu ce spune Sfintul Simeon Noul Teolog,precum ca lumea se va sfirsi cind se va implini numarul celor de sus din cer, dar...

Se spune ca cea mai mare tarie a dracului,este sa te faca sa crezi ca nu exista..si atunci tot raul il arunci ori in circa oamenilor( si da-i cu certuri si razboaie iar pe forum cu reply-uri peste reply-uri cind ne zgiriie cineva mindria ) ori in seama lui Dumnezeu,ajungind la necredinta si ateism.

[camian]

Cind diavolul se face inger de lumina este semn ca se dezbina pe el insusi, este agonia dinaintea caderii lui definitive, daca am inteles eu bine cuvantul lui Iisus cind a raspuns fariseilor la acuzatia precum ca El cu Belzebut ii scoate El pe diavoli.

Dumnezeu il lasa sa se faca si inger de lumina dar omului ii da intotdeauna taria si sfatul drept in duh ca sa nu cada in ispita naparcii, sa invete sa-si smeareasca mintea, si, nu in ultimul rind, ca si mai mare sa-i fie caderea fiului dezbinarii, sarpelui de demult. Vine uneori ca un duh al intelepciunii si te indeamna sa hulesti crucea si sfintele icoane. Alteori, mai ales ca acum e la moda tehnica s-a deprins si cu asta si trunchiaza si rastalmaceste articolele religioase la care te abonezi pe net, ca mai mare sa-i fie caderea si pe fata sa-i fie data minciuna. Mare este iscusinta dracului in inselaciune dar iubirea lui Dumnezeu pentru oameni este necuprinsa. De aceea a dat Dumnezeu omului manturea prin Fiul Lui Iisus.

Dracului a dat iadul spre eternitate. Doamne trezeste-i pe cei care il urmeaza cu capul inainte
in caderea fara de sfarsit, luind zbaterile lui de pe urma ca semn al reinoirii si "evolutiei" fapturii omenesti.

[mihailt]

Dom-le normal ca diavolul se poate intoarce la Dumnezeu si Dumnezeu il face la loc inger luminat.
Vedeti istorisirea din Viata Sfantului Antonie cel Mare.
Bine acolo diavolul nu accepta sa se pocaiasca.
Asta este taina liberului arbitru sau a chipului lui Dumnezeu din oameni si din ingeri.