cum sa ii facem pe cei dragi noua sa devina crestini adevarati?

[veilur]

În prealabil postat de costel

Nu mai spun ca dincolo de usa, la mine "miroase" neincetat a paine proaspata.

Frate, deci am cazut jos cand am citit faza asta. La tine miroase numai a paine proaspata? Sa-mi dai adresa ta ca vin sa-mi cumpar si eu vre-o cateva

ba mie mi-a placut metafora lui Costel, care nu trebuie scoasa din context pentru a fi inteleasa mai bine.

[crista]

De ce trebuie sa iti pierzi timpul,bagandu-ti codita pe forumuri care nu te privesc?Eu nu inteleg de unde aveti atata timp?
eu abia de reusesc sa intru pe acest forum, care imi este drag,iar unii ca voi produceti valuri.... dar sa nu uiatam ca "ce e val ca valul trece".....

[crista]

Asa cum zicea cineva mai sus ,prin puterea exemplului,prin rugaciune la Maicuta Domnului,pentru ca, din cate am citit eu,si credinata si rugaciunea e un dar de la Dumnezeu.. Deci trebuie sa ne rugam cu sinceritate sa le primim.Iar Domnul,ni le da atunci cand vrem cu adevarat.Desigur ca un om care nu vrea sa creada se lupta cu Dumnezeu.Acest om zice:"nu exista Dumnezeu"! Pai atunci cu cine te lupti?iertati-ma dar cred ca toata aceasta lipsa de Dumnezeu,porneste din familie,de la lipsa de credinta a mamei,caci pentru o perioada de 5 ani,ea este pentru copil intreg universul.Daca ea nu sadeste samanta in sufletele fragede ale copiilor ei,mai tarziu e mai greu..... iertati si blagosloviti!

[Anniie]

Eu cred ca Dumnezeu ii atrage pe oameni la Sine, nu noi, noi putem doar sa ne rugam si sa incercam sa fim colaboratori cu El si nu piedici. Noi ii oferim pe cei dragi Domnului, insa doar El ii vindeca...ca si cu paraliticul pe care prietenii lui l-au dus la Domnul Hristos.

[anne]

În prealabil postat de axios

din pacate, atunci cand ne apucam sa-i "convingem" pe apropiati de trairile noastre, nu suntem tocmai copti pentru a face acest lucru... si de aceea esuam lamentabil... si apoi riscam sa cadem in penibil si sa fim luati peste picior sau categorisiti drept habotnici. incepem sa ne simtim izolati in gandire. incepem sa constientizam ca anormalul devine normal pe zi ce trece. si, in incercarea de a striga si celorlalti acest lucru, nu facem decat sa ne atragem priviri pline de suspiciune sau chiar sa fim luati la misto. suntem, ca niste copii, atat de bucurosi ca descoperim o alta lume si ne grabim sa propovaduim celor de langa noi aceasta. insa, din pacate, ei nu o pot primi prin cuvinte. si in nici un caz prin cuvintele noastre de caldicei in credinta... pentru ca ortodoxia se traieste.

aici trebuie doar sa le maturam cararea catre biserica sau catre un parinte duhovnicesc care sa le poata sadi in inima o samanta care sa rodeasca in timp... trebuie sa fim delicati si foarte, foarte diplomati. sa nu intram in polemici si sa nu raspundem la provocari. trebuie sa-i privim cu ingaduinta si chiar cu mila. indiferent de reactiile lor. si sa multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce am castigat prin lupta noastra duhovniceasca. sa nu ne grabim sa aruncam cu margaritare ce vor fi calcate in picioare... prin exemplul personal incercati sa aratati ca aveti o viata deosebita. si atunci ii veti atrage chiar si prin samanta curiozitatii. si multa rugaciune pentru luminarea lor. post si rugaciune. si daca sunteti intrebati de ce faceti toate acestea nu incercati sa dati explicatii savante. ci pur si simplu marturisiti ca acest mod de viata va aduce echilibrul si ca va simtiti extraordinar, fara sa fiti constransi de cineva sau ceva. si daca spun ca duhovnicii sunt aspri, raspundeti-le ca tot ce aud ei sunt bancuri sau experiente esuate ale unora.

din pacate, nu toti putem fi duhovnici... nu toti avem puterea de a sadi samanta... putem doar sa fim exemplu si sa folosim "arma" noastra, rugaciunea.
tacerea e de aur... o vorba mare. decat sa stricam ceva prin multa vorbire mai bine tacem...
cum poti sa-i spui unui necredincios ca trairile noastre sunt mult mai intense, fie ele in suferinta, fie ele in bucurie... abia atunci simti ca traiesti cu adevarat. atunci simti ca esti viu. si atunci simti tot mai mult ca nu esti singur in lupta cu ispitele (incercarile vietii)...

aceasta este umila mea parere si, cu voia voastra, v-o impartasesc.
Doamne ajuta!

Cat adevar...cata intelepciune in postarea aceasta!!! Foarte , foarte frumos ce ai spus...!!! Multumesc axios...