Importanta RUGACIUNII

[adam000]

În prealabil postat de cristiboss56

DESPRE RUGACIUNE : Parintele Staniloae

Dragul nostru parinte Staniloae! Simplu si profund ca intotdeauna. Multumim Cristi, cu adevarat ceva frumos!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Ai putea fi un pic mai concret? Cum am reusit sa ne vaccinam - ca eu nu inteleg. Adica cand incepem sa fim atenti la acest aspect, nu mai cascam ci ne plictisim, de exemplu?
Unde exista acel rau foarte puternic atunci cand cascam? Nu vine de la vrajmas dar vine de la munca lui? Nu tot vrajmas se cheama a fi? Aici mai pierdut de tot. Nu fac misto. Probabil ai multe lucruri de spus, le sintetizezi si le transpui ca si cum noi am sti deja logica prin care ai ajuns la aceasta concluzie. Thx, ma straduiesc sa empatizez dar totusi... am nevoie de ajutorul tau ca sa te inteleg!

Mai concret?? Concretul poate deveni din ce in ce mai complicat, daca nu avem "elemente de legatura"!... Linistea nu poate fi explicata, ci trebuie ascultata!... Pacea sufleteasca nu poate fi "stocata" sau cumparata de pe raft, ci trebuie cautata, chemata si traita.
Ca sa nu mai cascam, nu e nevoie sa "fim atenti" la ceva anume. Acest lucru se intampla de la sine, iar noi doar constatam "diferenta". Iar daca nu mai cascam, dar ne plictisim, n-am facut nici un progres...
Unde se afla "raul"? In interiorul nostru. Din vina cui? In primul rand, daca noi am fi "vaccinati" (adica spovediti, impartasiti cu vrednicie si cu sufletul impacat ca nimeni nu plange sau ofteaza de pe urma vorbelor sau deciziilor noastre) acel rau nu si-ar face cuib in sufletul nostru. De unde vine? De la cineva care probabil ne domina in rautate. Dar... mai exista si o alta varianta, cel putin in ce priveste cascatul. Experienta ne spune ca de multe ori au murit animale (cai vite, etc) numai fiindca o privire pizmasa s-a fixat si s-a mirat... Acum sa zicem ca animalele nu pot primi sf. botez, si am gasit o explicatie. Dar oare ne multumeste? Stiu despre cazuri cand copii nevinovati au primit aceiasi privire pizmasa, si nu de putine ori de aici a venit o mare nenorocire... (Am avut o sora care a ramas surdo-muta la 4 ani dintr-un deochi!!!) De ce ingaduie Dumnezeu astfel de lucruri? Asta este o alta intrebare care complica discutia... Oricum, in mod obisnuit nu vom primi "lovituri" fara a avea o vina, decat daca Dumnezeu si-a propus sa ne faca sfinti... Ori astazi cu mare greutate mai putem afla astfel de oameni si in orice caz, nu in zona internetului!...
In alta ordine de idei, vad ca tu nu faci distinctie intre vrajmasul-diavol si vrajmasul-om, cel care te dusmaneste si-ti creaza neplaceri lumesti. Astfel pe unul trebuie sa-l urasti, iar pentru celalalt trebuie sa te rogi, ca sa nu te mai apuce cascatul "din senin"...
Nu stiu cum altfel as mai putea sa explic... De fapt, tu nu de ajutorul meu ai nevoie, ci de (buna)vointa ta. Din interiorul tau porneste si pacea si linistea si bucuria sufleteasca. Dar din prea mare graba dupa "nimic", nu ai timp sa vezi, sa asculti, sa intelegi ce vrea Dumnezeu de la tine!...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

De unde vine? De la cineva care probabil ne domina in rautate.

Dominare?
Pai spovedania si Sfanta impartasanie ce rol mai are daca intre noi ne aratam muschii si castiga ala care merge mai mult la sala?
Eu una asi citi despre akedie si leacurile pentru tamaduirea ei!
Am un link care apare la semnatura mea ...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In alta ordine de idei, vad ca tu nu faci distinctie intre vrajmasul-diavol si vrajmasul-om, cel care te dusmaneste si-ti creaza neplaceri lumesti. Astfel pe unul trebuie sa-l urasti, iar pentru celalalt trebuie sa te rogi, ca sa nu te mai apuce cascatul "din senin"...

vrajmasul-om sluga cui este oare?
Nu tot aceasi lele cu alta palarie? Diferenta consta intr-adevar dupa cum ai spus: ,,astfel pe unul trebuie sa-l urasti, iar pentru celalalt trebuie sa te rogi" dar nu pentru a evita cascatul...caci dupa cum explici tu lucrurile, ar trebui sa fim o lume de ,,cascati"

În prealabil postat de Mosh-Neagu

...din prea mare graba dupa "nimic", nu ai timp sa vezi, sa asculti, sa intelegi ce vrea Dumnezeu de la tine!...

Rugaciuni care au miscat sufletul nostru, un thread de pe forumul nostru:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=6298&page=19
si care zice asa:

Rugaciune de lasare in voia Domnului
In mainile milostivirii Tale celei mari,o,Dumnezeul meu,incredintez sufletul si trupul meu,simtirile si graiurile mele,sfaturile si gandurile mele,lucrurile si toate cele trbuincioase ale trupului si sufletului meu.
Iar Tu,deci,binecuvinteaza-ma,miluieste-ma si ma izbaveste de tot raul,ca petrecand viata fara de pacat,in toate zilele vietii mele,sa ajung la viata cea vesnica cu Sfintii Tai,in Imparatia Ta si cu dansii sa Te slavesc in veci.Amin

Si altele in care cerem sa intelegem care este voia Lui...
Si daca eu in urma acestora nu pricep, asta e. Necazul meu!
Ferice de tine daca sti. Si daca sti, noua/mie de nu=mi spui ca un bun frate ortodox ce imi esti?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Dominare?
Pai spovedania si Sfanta impartasanie ce rol mai are daca intre noi ne aratam muschii si castiga ala care merge mai mult la sala?
Eu una asi citi despre akedie si leacurile pentru tamaduirea ei!
Am un link care apare la semnatura mea ...

vrajmasul-om sluga cui este oare?
Nu tot aceasi lele cu alta palarie? Diferenta consta intr-adevar dupa cum ai spus: ,,astfel pe unul trebuie sa-l urasti, iar pentru celalalt trebuie sa te rogi" dar nu pentru a evita cascatul...caci dupa cum explici tu lucrurile, ar trebui sa fim o lume de ,,cascati"



Rugaciuni care au miscat sufletul nostru, un thread de pe forumul nostru:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=6298&page=19
si care zice asa:

Rugaciune de lasare in voia Domnului
In mainile milostivirii Tale celei mari,o,Dumnezeul meu,incredintez sufletul si trupul meu,simtirile si graiurile mele,sfaturile si gandurile mele,lucrurile si toate cele trbuincioase ale trupului si sufletului meu.
Iar Tu,deci,binecuvinteaza-ma,miluieste-ma si ma izbaveste de tot raul,ca petrecand viata fara de pacat,in toate zilele vietii mele,sa ajung la viata cea vesnica cu Sfintii Tai,in Imparatia Ta si cu dansii sa Te slavesc in veci.Amin

Si altele in care cerem sa intelegem care este voia Lui...
Si daca eu in urma acestora nu pricep, asta e. Necazul meu!
Ferice de tine daca sti. Si daca sti, noua/mie de nu=mi spui ca un bun frate ortodox ce imi esti?

Singura concluzie pe care pot eu s-o trag este ca tu citesti mesajele ca si pe rugaciuni. Adica nu incerci sa patrunzi dincolo de cuvinte. Nadajduiesc insa ca peste vreun an, vei fi ajuns cu mult mai departe de stadiul in care te afli acum. Eu atat am putut face pentru tine, dar poate Dumnezeu va orandui sa te intelepteasca in felul in care vrea El, nu in care incerc eu...
Nu vreau sa ma plang ca am obosit, ci doar constat ca vorbim limbi diferite. Fara a pretinde ca limba mea e mai "elevata" decat a ta, presupun doar ca poate viata mi-a oferit prilejul sa acumulez mai multa experienta, din care m-am straduit sa impart si celorlalti.
Cand spun ca linistea trebuie ascultata, nu e o figura de stil, ci o metoda de a crea culcus, rugaciunii. Cand spun ca pacea sufleteasca nu o "impachetezi" in momentul in care esti total OK cu cei din jur, dupa care s-o "despachetezi" cand te asterni la rugaciune. Si nici n-o poti cumpara "la pachet" de la Preotul X, mare vazator cu duhul... Pacea sufleteasca se cauta, se cheama si mai apoi se simte. Din mesajele tale reiese mult zbucium, deocamdata. Tu de pace ai nevoie. Zbuciumul vine de la "altcineva"...
De asemenea, ma vad nevoit sa mai repet si alte idei pe care ori nu le-ai sesizat, ori le-ai bagatelizat: cand am spus "impartasit cu vrednicie", presupun ca am spus suficient de mult pentru a se intelege esentialul. Ori... cine se poate considera cu adevarat vrednic de Sfintele Taine? Totusi, daca avem un pic de smerenie, primim si liniste, si pace binecuvantata, odata cu aceste daruri de mare pret! Iar atunci "Gigi Muschi" se duce intr-un colt si-si roade unghiile, fiindca noua ne-a pus Doamne-Doamne, paravan protector!...
Vrajmasul de care vorbim, si de care trebuie sa ne ferim, este departe de a fi confundat cu o "lelita" care-si schimba palariile. Suntem prea pacatosi ca sa i se ingaduie sa ia infatisare de om. El transmite ganduri rautacioase oricarei fiinte a lui Dumnezeu, cu atat mai mult omului, pe care il uraste. Daca le primim, dam curs "urzelilor" pe care el le pune la cale. Daca avem "paravan", isi baga unghia-n gat, dar nu abandoneaza si incearca altceva, si altceva, pana in ultima clipa a vietii noastre, doar-doar acceptam "momeala". Singura arma eficienta impotriva jocului acesta murdar, este smerenia... Care la noi este cam zero barat... N-o sa recunoastem ca suntem vinovati de ceva nici in ruptul capului. Facem orice, invinuim pe oricine, chiar si pe Dumnezeu cateodata, numai sa iesim noi deasupra!... Cand de fapt nu-i nevoie decat de atat: "Slava Tie, Doamne, pentru toate!" Si asa, invatam ca nu mai putem uri pe nimeni, nu mai avem dusmani, parca toate se aseaza intr-o anumita ordine, desi pana nu demult era haos si nefericire... Oricum, nu putem baga in aceiasi oala pe cel cu care ne-am certat (si care intr-un fel poate fi numit "vrajmas", dar e doar o "eticheta"), cu adevaratul inamic care nu cunoaste notiunea de "bine" si "iubire". Daca cei ce fac "pact" cu diavolul, isi inchipuie ca o vor duce bine in iad, fiind niste privilegiati... e vai-si-amar de sufletele lor...
In final, vad ca ai pus un link si primul mesaj care mi-a iesit in cale a fost cel legat de Parintele Paisie Olaru. Nu stiu... N-as vrea sa gresesc, dar ce am simtit la mormantul Parintelui Paisie Olaru, n-am simtit niciunde in tara, nici macar la Parintele Arsenie Boca, unde poate ma asteptam sa fie ceva deosebit. Astfel am mers dupa aceea si l-am cautat pe cel care i-a fost ucenic si care m-a coplesit intr-o jumatate de ora cu invataturile lui. La plecare mi-a dat trei fotografii (Parintele Cleopa, Parintele Ioanichie Balan si evident, Parintele Paisie Olaru). Toti imi sunt foarte dragi, dar cu Parintele Paisie, e ceva ce trece dincolo de cuvinte. Il am inramat pe birou si il simt alaturi de sufletul meu in orice clipa. Cum as putea sa ma supar pe cineva, cand el "ma priveste"? Cred ca as intra in pamant de rusine...
Si apropo de rugaciunea atat de deosebita a acelei femei, Parintele obisnuia sa urmareasca discret oamenii si monahii, sa vada cum se roaga. Spunea ca odata l-a vazut pe un batran ostenitor al manastirii, nestiutor de carte cum statea in fata icoanei Sf Nicolaie si spunea: "Bre, Neculai, am cam imbatranit, bre! Eu batran, tu batran... Ai grija ce faci cu mine, bre!"
Concluzia care se trage, ca sa revenim la ideea topicului este ca, daca vrem sa ne rugam curat, e nevoie de pace cu noi si cu cei din jur. Avand pace, nimic pe lume nu ne mai poate tulbura. Nu e simpla teorie. Se intelege ca la asa ceva nu se poate ajunge peste noapte, si mai ales... nu singur. Dupa ce ne vom goli sufletul de tot gunoiul vietii, trebuie sa facem ascultare cu toata fiinta noastra, oricate piedici se vor ivi pe parcurs. Oricum avem avantajul ca pentru intarire, duhovnicul insusi se roaga. In acest sens, nu exista privilegiati. Toti avem aceleasi sanse, doar prioritatile le facem noi. Depinde foarte mult ce anume dorim cu adevarat.
Iar ca o paranteza, astazi am un milion de motive sa multumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care l-am primit. Mi-am dorit enorm de mult sa iau contact cu un "Om" la care aparent nu puteam ajunge. Dumnezeu a mijlocit pentru mine si... mi-a facut legatura!... Ce sa spun decat ca am plans de bucurie...

Iata o postare frumoasa in care ai reusit cat de cat sa ,,nu invarti prea tare subiectele pe dupa deget."
Ce m=a amuzat tare, dar tare mult este faptul ca aproape aceleasi argumente le-am folosit chiar alaltaieri intr-o discutie cu sora mea. Si tot pe o tema duhovniceasca: ,,Nu vreau sa ma plang ca am obosit, ci doar constat ca vorbim limbi diferite. Fara a pretinde ca limba mea e mai "elevata" decat a ta, presupun doar ca poate viata mi-a oferit prilejul sa acumulez mai multa experienta, din care m-am straduit sa impart si celorlalti."
Fraza asta mi-a placut mult:,,Cand spun ca linistea trebuie ascultata, nu e o figura de stil, ci o metoda de a crea culcus, rugaciunii. si bravos ca mai citit: Din mesajele tale reiese mult zbucium, deocamdata. Tu de pace ai nevoie. Zbuciumul vine de la "altcineva"...
Dar, voiesc sa zic si eu ceva>
1.Si mie mi-a oferit viata posibilitatea sa acumulez multa experienta. Foarte multa! Nu excelez in nimic, dar stiu putin din ce inseamna a supravietui. Stiu ce inseamna sa nu ai pe nimeni si sa gasesti forta interioara sa nu degenerezi complet din lipsa educatiei despre Dumnezeu. Si mai stiu ca Dumnezeu nu te paraseste niciodata, dar niciodata! Cred ca se subantelege ca nu am invatat acest lucru dogmatic ci muscand tarana de nenumarate ori...
De aceia m-am indragostit de ortodoxie, caci tot ce am invatat oarecum empiric - lucruri de netagaduit le-am regasit aici/ mi-am gasit locul sub soare/ si din acest punct de vedere mi-am gasit linistea cu adevarat!
Poti sa spui si tu acelasi lucru?
2.Nu neg acel zbucium care ce mai conteaza de unde vine, conteaza ca Dumnezeu il permite si mie imi este suficient.
3.De asemenea, ma vad nevoit sa mai repet si alte idei pe care ori nu le-ai sesizat, ori le-ai bagatelizat: cand am spus "impartasit cu vrednicie" - chiar n-am sesizat, sorry, incerc sa recitesc cu atentie.
4.Vrajmasul de care vorbim, si de care trebuie sa ne ferim, este departe de a fi confundat cu o "lelita" care-si schimba palariile. - departe de a-l confunda!!!!! Dar aici tu n-ai inteles sau nu m-am exprimat bine: cand un om prin patima lui slujeste celui rau pentru mine este aproape sinonim cu cel rau, nu se spune chiar SA NU LASI LOCUL TAU CAND VINE DUHUL RAUTATII PESTE TINE? Deci ce mi ca ne batjocoreste si ii dam apa la moara si il vatamam pe aproapele nostru si ce mi vrajmasul in sine.? SE SUBANTELEGE CA NU ERA VORBA DE O CONFRUNTARE DIRECTA - tu ai facut diferentierea dintre vrajmas-om si vrajmas nu mai stiu eu cum. Nu era nevoie. Marea majoritate a forumistilor citesc scierile Sf.Parinti si nu trebuie explicate de parca ai fi primul care a aflat de asta si dai si tu sfoara in tara...
5.Slava Domnului, aici sunt de acord cu tine: ,,Concluzia care se trage, ca sa revenim la ideea topicului este ca, daca vrem sa ne rugam curat, e nevoie de pace cu noi si cu cei din jur. Avand pace, nimic pe lume nu ne mai poate tulbura. Nu e simpla teorie. Se intelege ca la asa ceva nu se poate ajunge peste noapte, si mai ales... nu singur. - si chiar este de dorit asa ceva!
6.Ma bucur tare mult ca s-a intamplat asa:,,In final, vad ca ai pus un link si primul mesaj care mi-a iesit in cale a fost cel legat de Parintele Paisie Olaru..."
7.Complectare la punctul 1!
Pe langa toate ce am zis, simt nevoia sa spun ca iubesc si acest forum, m-am obisnuit cu el, mi drag si contrar parerii tale, ,,urasc " mult de tot superficialitatea .
Tocmai de aceia, iarta-ma dar din punctul meu de vedere, esti cu fundul in doua barci. Sti tu foarte bine la ce ma refer. Nu de mult te-am ,,mustruluit zdravan" pe doua topicuri. de al treilea nici nu sti - glume fara de perdea...pe forum crestin ortodox.
Pe langa superficialitate, urasc si fatarnicia!

NU POTI SLUJI LA DOI STAPANI...

Nu mai corectez. Oricum ce importanta mai are asta cand in aceasta saptamana deja trei oameni m-au intristat...Unul rau care se da bun, unul bun care se da rau si al treilea care nu mai stiu cine este!

Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca rugaciunea este:

>LUCRAREA CREDINTEI
>ARATAREA CELOR NADAJDUITE
>IUBIREA REALIZATA
>MISCAREA INGEREASCA
>PUTEREA CELOR FARA TRUPURI
>DESCOPERIREA INIMII
>NADEJDEA MANTUIRII
>SEMNUL SFINTIRII
>DEVENIREA SFINTENIEI
>CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU
>UNIREA DUHULUI SFANT
>BUCURIA LUI IISUS
>VESELIA SUFLETULUI
>MILA LUI DUMNEZEU
>SEMNUL IMPACARII
>PECETEA LUI HRISTOS
>STEAUA DE DIMINEATA A INIMILOR
>DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU
>IZVORUL TACERII
>PECETEA LACASULUI INGERESC

[cristiboss56]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca rugaciunea este:

>LUCRAREA CREDINTEI
>ARATAREA CELOR NADAJDUITE
>IUBIREA REALIZATA
>MISCAREA INGEREASCA
>PUTEREA CELOR FARA TRUPURI
>DESCOPERIREA INIMII
>NADEJDEA MANTUIRII
>SEMNUL SFINTIRII
>DEVENIREA SFINTENIEI
>CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU
>UNIREA DUHULUI SFANT
>BUCURIA LUI IISUS
>VESELIA SUFLETULUI
>MILA LUI DUMNEZEU
>SEMNUL IMPACARII
>PECETEA LUI HRISTOS
>STEAUA DE DIMINEATA A INIMILOR
>DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU
>IZVORUL TACERII
>PECETEA LACASULUI INGERESC

Cu adevarat de folos , Simona , iar cele subliniate sunt esentiale impreuna cu toate cele postate de tine.
Iti multumesc inca odata . si-ti doresc o Duminica binecuvantata !

Multumesc tare mult. Si tie la fel!

Am uitat sa precizez sursa: Cartea de Rugaciuni, Ed.Episcopia Caransebesului 2009, Cuvant Inainte din care mai citez:
,,Rugaciunea este, dupa fiinta si lucrarea ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu, puterea care sustine si impaca lumea cea vazuta si cea nevazuta."

[viorels]

După învăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic, prin puterea cuvântului Său: ,,El a zis şi s-a făcut , El a poruncit şi s-a zidit" (Ps. 148, 5). Lumea are un început , fiind creată odată cu începutul, şi va avea şi un sfârşit . Numai Dumnezeu din veşnicie. De aceea psalmistul zice: ,,Mai înainte de a se fi făcut munţii şi de a se fi zidit pământul din veac şi până în veac eşti Tu Doamne" (Ps. 89, 2).

Chiar dacă lumea are un început , planul de creare a lumii există din vecie în Dumnezeu, şi în acest plan se cuprinde şi scopul pentru care a fost făcută. Scopul creaţiei lumi este îndoit. Cu privire la Dumnezeu, scopul creaţiei lumii este de a-L preamări pe Creator, creaţia fiind manifestarea iubirii şi bunătăţii Dumnezeieşti, iar cu privire la creaturi este binele şi fericirea lor, îndeosebi a celor înzestraţi cu raţiune. În iubirea lui Dumnezeu fiecare dintre noi am existat dintotdeauna. Dumnezeu Cel veşnic ne-a văzut pe fiecare dintre noi ca pe o idee sau un gând în înţelepciunea Sa divină şi pentru fiecare în parte Dumnezeu are un plan special şi disinct. noi pentru Dumnezeu existăm din vecie; falsa percepţie a lucrurilor în sine este că la un momnt dat începem să existăm pentru noi înşne". Credina este continuă. Nu trebuie să spunem că ,,Dumnezeu a creat lumea şi pe mine în ea", ci ,,Dumnezeu creează lumea şi pe mine în ea, aici şi acum şi întotdeauna". Dacă Dumnezeu nu şi-ar exercita voinţa creatoare în fiecare clipă, universul s-ar nărui, nimic n-ar exista nici măcar o clipă dacă n-ar vrea Dumnezeu să existe. Mitropolitul Filaret al Moldovei spunea: ,,Toate fiinţele stau în echilibru pe cuvântul ceator al lui Dumnezeu, ca pe un pod de diamante; deasupra este abisul nesfârşirii divine, dedesupt este cel al nimicniciei firiilor",

Lumea este dependentă de Dumnezeu. Fiindcă este opera lui Dumnezeu, creaţia este bună. De aceea Sf. Scriptură zice: ,,Şi a văzut Dumnezeu că toate câte a făcut erau foarte bune" (Fac. 1, 34). Înţelegând acest adevăr mulţi oameni au întâlnit pe Creator contemplând cele create. Evagrie din Pont scrie că ,,unul din înţelepţii vremii a venit la SF. Antonie în pustie şi i-a zis: <<Părinte, cum poţi să înduri traiul aici, lipsit de toată mângâierea cărţilor >>?" SF. Antonie a răspuns: ,,Cartea mea filosofule este firea celor făcute şi ori decâte ori doresc pot să citesc în cele făcute de Dumnezeu". La creaţie lumea era bună în sensul că în totalitatea ei cea spirituală şi cea materială, erau potrivite planului pentru care le-a creiat Dumnezeu, având posibilitatea desăvârşirii. Iar aceasta este lucrarea Duhului Sfânt . Varietatea formelor, şi situaţiilor naturale din lume are la bază puterea energiilor divine necreate. Răul prezent în lume, atât cel fizic cât şi cel moral, este o realitate dar acesta nu e opera lui Dumnezeu şi nu există deci din veşnicie ca principiu creat. Flosful Evagrie spune că ,, răul nu are substanţă şi este absenţa binelui, aşa cum întunericul nu este decât absenţa luminii"49. Numai binele este de la Dumnezeu. Răul a apărut în lumea nevăzută prin libertatea de voinţă a îngerilor care au căzut , şi au intrat în lumea materială prin păcatul lui Adam şi Eva. După învăţătura Bisericii, creaţia cuprinde două părţi: lumea nevăzută sau lumea spirituală şi lumea văzută sau materială. Prin lumea spirituală se înţelege lumea îngerilor.