Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Romano-Catolica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #101  
Vechi 09.05.2013, 20:55:47
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit

Citat:
Numai memoria acestei mari personalități a răului este scandaloasă, de neconceput. A aminti numele său este în sine un ,,casus belli”. Cu puțin înainte de ,,sfârșitul său mucenicesc”, care a avut loc pe 12 noiembrie 1623 în Vitebsk, Kuntsevich a ordonat ca ortodocșii morți să fie exhumați și aruncați la câini. În întreaga sa dioceză Polotsky, ca și în Mogilyov și Orsha, el i-a jefuit și i-a terorizat pe ortodocși, închizându-le și arzându-le bisericile. Plângeri elocvente au fost trimise judecătorilor și seimului polonez. Faptul cel mai convingător ce condamnă caracterul lui Kuntsevich se găsește într-o scrisoare datată 12 martie 1622, cu un an și jumătate înaintea morții sale, de la cancelarul lituanian Leo Sapiega, fără îndoială un romano-catolic, reprezentantul regelui polonez însuși: ,,Prin violență necugetată ai oprimat poporul rus și l-ai îndemnat la revoltă. Ești conștient de blamarea oamenilor simpli, că ar fi fost mai bine să se afle sub stăpânire turcească decât să îndure astfel de persecuții pentru credință și cuvioșie. Scrii că de bună voie i-ai înecat pe ortodocși, le-ai tăiat capetele și le-ai profanat bisericile. Le-ai sigilat bisericile astfel că oamenii, fără evlavie și fără obiceiurile creștine, sunt înmormântați ca niște necreștini. În locul bucuriei, uniatismul tău viclean ne-a adus nouă numai nenorocire, neliniște și conflicte. Am fi preferat să ne lipsim de el. Acestea sunt roadele uniatismului tău”. Să ne aducem aminte că aceste cuvinte nu sunt fantezii sau defăimările unui ortodox fanatic, ci conținutul unei scrisori istorice a șefului statului romano-catolic, cancelarul Marelui Ducat al Lituaniei, scrisă din partea regelui polonez către un episcop uniat turbulent. În aceeași scrisoare, cu multă precauție, Leo Sapiega scrie: ,,Ar fi fost mai bine să nu fi avut parte de ceartă și ură națională, și în schimb să ne fi ferit de condamnarea națiunii”.

Venind la Vitebsk, pe 12 noiembrie 1623, cu un grup din cohortele sale, Kuntsevich a început să dărâme corturile în care ortodocșii își țineau în secret slujbele bisericești. Unul dintre diaconii lui Kuntsevich a atacat un preot ortodox. Mulțimea, care își pierduse răbdarea, s-a repezit asupra lui Kuntsevich, care conducea personal acest pogrom, și l-a bătut cu bâte și cu pietre până la moarte. Trupul său schilodit a fost pus într-un sac și azvârlit în râul Diva. Acesta a fost sfârșitul neglorios al vieții pământești al acestui presupus ,,apostol al unității” așa cum nimeni altul decât Papa Ioan Paul al II-lea a îndrăznit cu nerușinare să-l numească. Înaintea lui Ioan Paul al II-lea, pe 29 iunie 1867, Pius al IX-lea îl glorificase deja pe Josaphat Kuntsevich ca pe un sfânt. În 1923, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a morții lui Kuntsevich, Pius al XI-lea a publicat enciclica sa ,,Ecclesiam Dei” (Biserica lui Dumnezeu) în care Kuntsevich este numit ,,mucenic”, o ,,persoană dreaptă”, și unde se spune că un astfel de exemplu de ,,viață sfântă” ar trebui să ajute la unirea tuturor creștinilor.

Pe 25 noiembrie 1963, în timpul domniei lui Paul al VI-lea, rămășițele lui Kuntsevich au fost aduse la Roma la Bazilica papală Sfântul Petru, unde se ,,odihnesc” acum, sub altarul Sfântului Vasilie cel Mare, alături de moaștele Sfinților Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Fără nici o mustrare de conștiință și batjocorind adevărul istoric în scopul de a-și satisface interesele sale meschine în lupta împotriva Ortodoxiei, lui Ioan Paul al II-lea nu îi este frică să vorbească despre ,,personalitatea nobilă” a lui Josaphat, ,,al cărui sânge vărsat a întărit pentru totdeauna marea lucrare a luptelor”. În mesajul către turma sa din Ucraina, ,,Magnum Baptismi Donum” (Marele dar al botezului), publicat la 19 aprilie 1988, papa nu aduce nici o modificare acestei false prezentări a uniatismului și a faptelor lui Kuntsevich.
sursa: Herman Ivanov-Treenadszaty
http://www.catacombeleortodoxiei.ro
Reply With Quote
  #102  
Vechi 11.05.2013, 00:00:03
Amistad Amistad is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.03.2013
Mesaje: 141
Implicit

Catalin2: "(...) In schimb arhiepiscopul croat din perioada atrocitatilor croatilor contra sarbilor a fost facut sfant (fericit) de catre BC. Toate acestea nu au importanta, sunt greseli facute de oameni, nu are rost sa le dezbatem acum acuzand ba de colaborare cu comunistii, ba de colaborare cu nazistii."

Care sunt greselile facute de oameni: cele ale "fericitului" cand era in viatza sau cele ale papei care l-a proclamat fericit? Daca e vorba de cardinalul Alojzije Stepinac, chiar am citit destul de mult despre el si este un caz foarte clar de modul cum s-a raspandit catolicismul cam cum a fost si la noi in Transilvania, insa mai dur. Se gasesc pe net articole din ziare din vremea respectiva, fotografii, marturii ale sarbilor etc, inclusiv procesul care i s-a deschis criminalului de razboi Stepinac. Dovezile sunt mai mult decat clare si totusi in presa catolica citim despre Stepinac declarat "fericit" ca a fost un marturisitor, un om cu “zel apostolic și tărie creștină”; exista chiar o carte "Cardinalul Stepinac, un martor dispretuit". Acest cardinal este un caz graitor de minciuna romano-catolica grosolana. In Serbia in perioada nazista, armata ustashi a torturat si omorat sarbi ortodocsi cu zecile de mii, niste atrocitati inimaginabile, si la acea vreme presa era destul de dezvoltata si s-au pastrat foarte multe date ale crimelor comise, chiar de catre nazisti pentru a-si dovedi "zelul". Asa s-a facut trecerea la catolicism pentru sarbii ortodocsi care au fost mai slabi. Stepinac impreuna cu mai multi preoti romano-catolici au fost implicati sau chiar au condus soldatii ustashi. Sunt curios, se roaga vreun romano-catolic la acest fericit? Acuma se poate spune ca a fost un om si a gresit, dar ca a fost declarat "fericit" deja este mult prea mult. Era mai bine daca BC si-ar fi cerut scuze oficial, dar nu, da-i inainte cu minciuna.
Reply With Quote
  #103  
Vechi 12.05.2013, 01:59:25
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.774
Implicit

Primit in vizita de Sanctitatea Sa, patriarhul ortodocsilor copti i-a daruit, cu aceasta ocazie Suveranului Pontif un engolpion. Din aceste fotografii, Sfantul Parinte pare foarte multumit de darul primit:



__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #104  
Vechi 12.05.2013, 08:14:38
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit

Amistad, evenimentele au avut loc în Croația, nu în Serbia, și da, din câte știu, am auzit că există "catolici" care se roagă la fericitul Stepinac. Aici nu se mai pune problema de scuze, cred că să mai aștepți scuze după așa ceva este mult prea mult; că e vorba și despre ecumenism aici, cred că în mod normal nu ar mai trebui să se mai pună problema vreunui ecumenism cu papistașii după așa ceva, însă având în vedere că astfel de probleme nici nu se iau în calcul în așa zisul dialog ecumenic, mie îmi este extrem de straniu, de bizar cum ortodocșii continuă așa zisul dialog ecumenic cu autoritățile catolicismului; s-ar mai putea discuta ecumenic cu catolici, de rând să le zic așa. Chiar acum am remarcat ceva la Cătălin, anume că pune totul pe seama unor "greșeli omenești"; ei bine, în cazul catolicismului nu era vorba despre așa ceva, era un întreg sistem, o întreagă mentalitate, nu întâmplător a "fuzionat" în mai multe locuri catolicismul cu fascismul; catolicismul însuși are o mentalitate, în plan religios, de tip fascist, exclusivist, și de-a lungul istoriei și-a și "justificat" doctrinar multe crime pe care fie le-a făcut, fie de pe urma cărora a profitat. Dacă ai citit la un alt thread poate ai văzut cum justifica Inocențiu III toată agresiunea împotriva creștinilor răsăriteni, în special bizantini: era vorba despre o "hotărâre a divinității", iar ei o puneau în practică, arătând prin aceasta că mentalitatea de a se pune în locul lui Dumnezeu și de a emite astfel de sentințe în locul Lui este veche în catolicism, și probabil nu întâmplător s-a tot vorbit de mentalitatea antihristică ce a caracterizat cel puțin în anumite momente papalitatea "catolică" romană. Papistașii s-au obișnuit de mult să se joace de-a Dumnezeu, asta fiind consecința practică a ideologiei eretice a papalismului: papa este "vicarul" lui Dumnezeu, și prin urmare are "puterea", "dreptul", "legitimitatea" și "legalitatea" de a face judecăți, dreptate, etc în numele Lui, ca și cum ar fi însăși judecata lui Dumnezeu. Mulți "catolici" chiar așa și gândeau cu ocazia a ceea ce unii istorici numesc genocidul sârbilor ortodocși din Croația celui de-al doilea război mondial. Este "dreptul jurisdicției universale" a papalității în cele spirituale și temporale, fascismul clerical (care nu a fost specific doar Croației fasciste) fiind o consecință a mentalității antihristice a catolicismului pentru care clericii nu sunt doar niște trimiși ai lui Iisus Hristos, ci acționează in persona Christi, în locul lui Hristos, ca și cum ar fi Însuși Hristos acolo. Altfel spus, spre deosebire de Cătălin, care vede niște simple greșeli omenești (probabil din cauză că nu a experimentat el pe pielea lui ce s-a întâmplat sârbilor ortodocși) în ceea ce s-a întâmplat, eu cred că este vorba de mult mai mult, de niște legături mai mult sau mai puțin vizibile între catolicism și fascism, spiritul exclusivist, revanșard, totalitar al catolicismului inducând anumite predispoziții "duhovnicești" la elemente de mentalitate totalitară fascistă exclusivistă. Chiar Stepinac scria la 28 martie 1941: "Schisma (Ortodoxia Răsăriteană) este cel mai mare blestem în Europa, aproape mai mare decât Protestantismul. Aici nu este morală, nici principii, nici adevăr, nici justiție, nici onestitate"; avea și el dreptatea lui, dar textul arată foarte clar mentalitatea ostilă ortodoxiei specifică multor clerici "catolici", de la care s-a răspândit la adepții de rând.
Reply With Quote
  #105  
Vechi 12.05.2013, 22:12:54
Amistad Amistad is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.03.2013
Mesaje: 141
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Decebal Vezi mesajul
Chiar acum am remarcat ceva la Cătălin, anume că pune totul pe seama unor "greșeli omenești";
Asta intrebam si eu care sunt acele greseli "omenesti": crimele facute de cardinal sau cea facuta de papa ca l-a facut "fericit"? Deci exact asa cum in ziua de azi catolicii gasesc argumente peste argumente, (mincinoase) pentru a justifica crimele oribile comise chiar in numele credintei romano-catolice asa gaseau si in timpul inchizitiei, torturilor si a arderilor pe rug. Deci chiar daca in ziua de azi ar fi arderi pe rug s-ar gasi argumente care i-ar linisti pe romano-catolici ca ceea ce se face e bine. Si chiar sunt si in ziua de azi romano-catolici bine indoctrinati care gasesc absolut normale si justificate arderile pe rug si torturile comise in vechime. Catolicul de rand insa gaseste ca ceste crime sunt lucruri atat de oribile ca nu au cum sa fie adevarate, pentru ca nu are cum sa se insele atata lume (lumea romano-catolica) si atunci normal ca primeste imediat orice argumente si minciuni fara sa mai caute sa vada daca sunt adevarate sau nu. Degeaba vine cineva si le spune ca Stepinac a fost un criminal si sunt dovezi o multime de genocidul comis in Croatia, pentru ca romano-catolicul a intrat pe pe catholica.ro, a vazut "Fericitul Stepinac, zel apostolic, etc." si gata, nu mai cauta altceva. S-a linstit. Citeste cateva explicatii de acolo ca el de fapt a construit o scoala pentru copiii ortodocsi si a ajutat cu alimente, a fost acuzat in proces "pe nedrept" si gata s-a linistit. Asta era de fapt adevarul. Habotnici astia se leaga degeaba de "fericitul" lor. Iar despre cei care se roaga Stepinac, vai de capul lor, ce pot sa zic. Iata unde duce minciuna si inselarea. O bataie de joc ordinara pe care o suporta saracul om de rand.
Reply With Quote
  #106  
Vechi 21.07.2013, 21:55:29
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Biserica ortodoxă rusă în perioada bolșevică

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Un răspuns cinstit. Dușmanul ortodoxiei nu este comunismul, ci catolicismul.
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Eu nu m-am referit la ortodocși în general, ci la episcopii ortodocși care au murit în închisorile comuniste. Numărul lor este următorul: 0
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
(...) pravoslavnicilor roșii, (...)
<< Biserica ortodoxă rusă în perioada bolșevică

La începutul secolului al XX-lea, Biserica Rusiei a început pregătirile pentru un Sinod al tuturor rușilor. Dar sinodul s-a ținut abia după revoluția din 1917. Printre principalele puncte adoptate de sinod se găsea și restaurarea scaunului patriarhal în Biserica Rusiei; cel ales pentru a ocupa rangul patriarhal este Mitropolitul Moscovei, Tihon (†1927).

Biserica Ortodoxă Rusă avea să fie din nou reformată, urmărindu-se emanciparea sa măcar relativă față de autoritățile laice. Ca urmare a decretului bolșevicilor din anul 1918 privitor la libertatea de conștiință și la separarea Bisericii de stat, Biserica Ortodoxă Rusă dobândește dreptul de a-și desfășura activitățile de cult, dar spațiul său de acțiune este limitat exclusiv la acestea, Biserica neavând dreptul de a-și exercita influența asupra cetățenilor.

Lucrurile au luat însă o altă întorsătură. Inițial, bolșevicii (una dintre mișcările politice de sorginte comunistă active în Rusia și care sfârșește prin a deveni singura deținătoare a puterii politice) nu au luat măsuri antibisericești sau anticlericale; au adoptat o legislație moderată în privința Bisericii și a vieții religioase în general. După începerea războiului civil însă, profitând de faptul că unii episcopi și clerici colaboraseră cu Armata Albă (pro-țaristă, opusă Armatei Roșii conduse de bolșevici), mai ales în teritoriile ocupate de acestea, guvernul bolșevic a început să ia o serie de măsuri restrictive împotriva ierarhiei bisericești. Acuzațiile împotriva clericilor erau cele de participare la lupta împotriva Armatei Roșii, propagandă împotriva regimului bolșevic etc.

Din anul 1919, guvernul bolșevic a trecut la o politică antireligioasă și antibisericească sistematică, care a constat în propagandă și acțiuni cu vădit scop antireligios, diversiuni vizând crearea unor grupări dizidente în sânul Bisericii etc. Sunt celebre în acest sens acțiunile de "verificare" a moaștelor din cursul anului 1919, înființarea de reviste cu scopul declarat de a lupta contra religiei și Bisericii, publicarea unor articole defăimătoare la adresa Bisericii în presa de largă circulație, precum și crearea, cu sprijinul temutei Ceka (poliția politică), a unei grupări "reformatoare", în sânul Bisericii, care mai târziu se va desprinde de aceasta, formând așa-numita "Biserică Vie", controlată integral de poliția politică bolșevică. La aceste acțiuni se adaugă procesele intentate reprezentanților Bisericii sub diferite pretexte din anii 1919-1920.

Opoziția patriarhului Tihon față de politicile represive a guvernului bolșevic în timpul războiului civil, precum și apelurile sale repetate la neimplicarea Bisericii în luptele politice și încurajarea credincioșilor i-au consolidat autoritatea și i-au atras respectul milioanelor de creștini pravoslavnici ruși, precum și creșterea prestigiului său peste hotare. Statul comunist urmărea însă, prin supunerea Bisericii, distrugerea ei. Astfel, succesorii numiți de patriarhul Tihon au fost arestați si deportați - ultimul dintre ei, Petru Poliansky, pe data de 10 decembrie 1925 - după ce își reafirmase loialitatea față de predecesorul său.

Când, în anii 1921-1922, guvernul a cerut ca averile bisericii să fie donate pentru ajutorarea populației care murea de foame ca urmare a recoltei slabe din 1921, între Biserică și noile autorități a izbucnit un conflict de amploare; autoritățile au decis să folosească această ocazie ca să distrugă biserica, lansând o serie de măsuri represive.

Amenințată distrugerea completă, Biserica nu și-a putut continua opoziția față de abuzurile puterii bolșevice. În condițiile în care, după războiul civil, politica antireligioasă și anticlerică a luat o amploare nemaivăzută până atunci, patriarhul Tihon a fost nevoit să accepte o serie de compromisuri, în speranța îmbunătățirii condițiilor de existență ale Bisericii în statul bolșevic. El a renunțat la opoziția față de guvernul bolșevic, recunoscând legitimitatea acestuia și acceptând condamnarea publică a acelora dintre ierarhi și clerici care se alăturaseră rezistenței antibolșevice. Patriarhia rusă se dezice de grupările din emigrație potrivnice puterii sovietice și nu mai ia poziție în disputele politice. Protoiereul Vladislav Țîpin explică această schimbare de orientare în atitudinea patriarhului față de guvernarea bolșevică prin dorința acestuia de a evita scindarea Bisericii Ruse, confruntată la acea dată cu puternice mișcări "reformatoare" sprijinite fățiș de puterea sovietică. >>

sursa: Biserica Ortodoxă Rusă
http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_...4%83_Rus%C4%83
Reply With Quote
  #107  
Vechi 21.07.2013, 22:04:10
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Biserica ortodoxă rusă sub stalinism și după Stalin

<< Biserica sub stalinism

Datorită situației critice în care se găsea Biserica, locțiitorul de patriarh Serghie îi trimite lui Stalin, în 1927, o scrisoare prin care exprima acceptarea formală de către Biserică a autorității regimului bolșevic. Declarația acestuia din data de 29 iulie 1927, a fost interpretată de o mare parte a emigrației ruse, dar și de o bună parte a credincioșilor ortodocși din Rusia, ca un act de capitulare față de puterea politică antireligioasă ce urmărea distrugerea Bisericii și a credinței; această declarație a dus la ruperea intercomuniunii dintre Biserica Rusă din afara granițelor și Patriarhia Moscovei.

În această perioadă grea pentru Biserica Ortodoxă Rusă, a fost interzisă publicarea de literatură religioasă, au fost omorâți sau încarcerați o mare parte dintre episcopii și clericii ortodocși, Biserica nemaiavând acces la viața publică. Arestările de clerici și măsurile represive împotriva Bisericii s-au intensificat după anul 1935. În perioada 1937-1939 a fost nimicit aproape tot corpul episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse. În preajma anului 1939 mai existau mai puțin de 100 de parohii în funcțiune, doar patru episcopi și 4 arhierei-vicari, care au continuat să-și desfășoare activitățile religioase în clandestinitate. Constituția sovietică din 1938 prevedea, în privința religiei, doar "libertatea cultului și a propagandei antireligioase" (subl. noastră).

Instituțional, la sfârșitul anilor '30, Biserica Ortodoxă din URSS se afla în pragul lichidării: baza sa materială, structura organizatorică și activitatea Sfântului Sinod erau la acea dată aproape inexistente; dispăruse posibilitatea pregătirii de noi preoți, în timp ce mulți clerici și credincioși erau arestați și deportați sau executați, iar numărul lăcașurilor bisericești scădea continuu. Mai înainte de Revoluția rusă existau aproximativ 54.000 de parohii și peste 150 de episcopi. În timpul guvernării staliniste, cea mai mare parte a bisericilor au fost demolate sau au fost profanate și lăcașurile au primit alte întrebuințări, iar peste 50.000 de preoți au fost executați sau trimiși în lagăre de muncă, în special în perioada marilor epurări din 1936-1937.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial însă, situația Bisericii Ortodoxe Ruse se îmbunătățește puțin în comparație cu perioada precedentă. Dată fiind situația militară critică în care se găsea Rusia ca urmare a invaziei germane, Stalin face apel și la Biserica Ortodoxă pentru a susține pe cât posibil (mai ales moral) trupele rusești și efortul de război.

În anul 1943, Stalin se întâlnește cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse, și anume locum tenens patriarhal, mitropolitul Serghie (Stragorodski), mitropolitul de Leningrad și Novgorod Alexie (Simanski) și exarhul Ucrainei și cu mitropolitul de Kiev și Galiția, Nicolae (Iarușevici), întâlnire unde se discută problema relațiilor dintre Biserică și Stat. În urma acestei întâlniri, Biserica a obținut dreptul de a-și alege un patriarh, de a deschide școli teologice proprii și câteva biserici, precum și alte câteva libertăți. Stalin propune chiar un ajutor financiar si logistic pentru organizarea apropiatului Sinod de alegere a patriarhului (de 18 ani nu se mai alesese patriarh). Pe 8 septembrie 1943, la Moscova, în prezența a 19 ierarhi, a avut loc Sinodul care l-a ales patriarh pe mitropolitul Serghie, iar ierarhii au adoptat un mesaj de recunoștință adresat guvernului sovietic, în care au subliniat în mod deosebit "atitudinea plină de înțelegere" a lui Stalin față de nevoile Bisericii ruse și au promis să-și înmulțească lucrarea "pentru salvarea patriei". Rezultatele acestei întâlniri au fost făcute publice printr-un comunicat difuzat a doua zi în mass-media, acest act devenind baza juridică pentru relațiile stat - Biserică în anii ce au urmat războiului până la noul val represiv antireligios din vremea lui Nikita Hrușciov. În anii 1944-1945 s-au redeschis câteva seminarii, dintre cele închise în 1918.

După Stalin

După moartea lui Stalin , relațiile dintre Biserică și Stat au început să se deterioreze din nou. Până la Perestroika, exprimarea publică a convingerilor religioase – creștine sau de alt fel, a fost privită cu ochi răi de către autorități. Persoanele cu convingeri religioase cunoscute nu puteau deveni membre ale Partidului Comunist, limitându-li-se astfel în mod drastic posibilitățile de afirmare profesională și socială. În toate universitățile, studenții trebuiau să urmeze cursuri de "Ateism Științific". KGB-ul, poliția politică sovietică, își infiltrează un mare număr de agenți între slujitorii Bisericii Ortodoxe, precum și în rândul celorlalte culte. >>

sursa: Biserica Ortodoxă Rusă
http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_...4%83_Rus%C4%83
Reply With Quote
  #108  
Vechi 21.07.2013, 22:34:33
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Lifte papiste!

După cele două postări de pe ortodoxwiki referitoare la istoria BORu din perioada comunistă, trebuie să menționez că informațiile din aceste două postări nu le veți găsi pe wikipedia românească. Pur și simplu această perioadă cumplită pentru istoria Bisericii Pravoslavnice Ruse (nu Roșii, cum mai debitau niște papistași pe aici) nu există pe wikipedia în varianta românească. Până aici au mers cu cenzura papistașii maghiaro-"români" care cenzurează mai ceva ca staliniștii varianta românească a enciclopediei "libere" wikipedia. Până aici au putut să meargă liftele papiste în batjocorirea Ortodoxiei și falsificarea adevărului istoric.
Reply With Quote
  #109  
Vechi 18.08.2013, 00:44:30
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.952
Implicit

http://www.youtube.com/watch?v=1uENGXD24fI

Adevaruri tulburatoare - Man. Petru Voda

Minutul 21 - Papa este botezat? Biserica catolica are Sfinte Taine? Nu. Papa nu este ortodox, papa nu este botezat, papa nu are har nici de preot. Ceea ce s-a dovedit cu Mihai Viteazu, pentru ca de ce Mihai Viteazu este sfant , din doua considerente, si anume: a fost ortodox si a fost ucis pentru ortodoxie . Papa l-a omorat. Cum? Istoria spune ca de 5 ori papa de la Roma l-a chemat si ia zis: esti intradevar viteaz, comandant de osti dar nu esti in staulul lui Petru. (pentru ca Mihai Viteazu a vrut sa elibereze Constantinopolul de turci.) si atunci de 5 ori Mihai Viteazu a trimis scrisoare si a spus: tu papa esti in erezie, eu de ortodoxie nu ma las. si a dovedit ortodoxia la Alba Iulia , in mod stralucit cand a facut aghiasma si ortodocsii si catolicii si a catolicilor s-a imputit, marturia lui Petru Movila care acum e canonizat. nici acum catolicii nu fac agheasma, sa nu se imputeasca pun in ea sare sau conservant.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca

Last edited by dobrin7m; 18.08.2013 at 01:18:15.
Reply With Quote
  #110  
Vechi 18.08.2013, 16:23:47
Lady Brightside Lady Brightside is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.04.2013
Mesaje: 113
Implicit

Wow, pe pagina de Wikipedia despre Mihai Viteazul, cuvantul ortodoxie apare o singura data, printre sute de randuri. O data.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Catolicismul vazut de Dostoievski Daniel777 Biserica Romano-Catolica 150 24.08.2012 19:47:23
Catolicismul= pregatirea lui antiHrist myself00 Generalitati 51 09.08.2012 01:54:04
catolicismul dragos_c Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 28 27.12.2006 15:16:22