Filtru propriu

[Ioan_Cezar]

După admirabila postare a lui Mihnea, aş aduce în completare o scrisoare a Sfântului Teofan Zăvorâtul (din colecţia "Rugăciunea" - pag. 49):

"Învăţătorul a tot binele este Domnul, Mântuitorul nostru. Dacă vă veţi preda Domnului cu tot sufletul, vă va învăţa El Însuşi sau printr-un înger toată ştiinţa creştinismului.
Lepădarea de sine, tendinţa de a fi întotdeauna gata spre a sluji celorlalţi, lăsarea totală în voia Domnului împreună cu aflarea în El prin rugăciune - sunt producătorii vieţii duhovniceşti."

P.S. Ce înţelegi prin "sa asimilam pe deplin si porunca iubirii si traditia bisericii"? M-ar interesa, te rog frumos, cuvântul "asimilare" întrucât nu sunt sigur că avem aceleaşi accepţiuni ale acestui termen şi din această pricină nu înţeleg bine afirmaţia ta. Ce înţelegi prin acesta? (avansez de pe acum un cuvânt complementar - acomodare; poate îl lămurim şi pe acesta mai târziu, după ce convenim asupra termenului de asimilare)

În prealabil postat de iustin10

Nu intotdeauna gandurile noastre sunt la fel cu ale sfintilor. Daca avem in minte problem care le aveau sfintii ,insemana ca deja suntem pe o treapta inalta spirituala. Gandurile noastre sunt de multe ori joase,si problemele noastre diverse. De aceea sfintii au fugit de lume,pentru a evita ca lumea sa le polueze gandul. Noi suntem insa,in plin process de manipulare si pervertire a gandului, care nu il putem compara cu linistea chiliei. De aceea razboiul sfintilor , cu nuantele cele mai fine ale intunecarii sufletului,nu se potriveste cu razboiul grosolan al patimilor noastre . Nu putem sulfa praful dar sa fim pina la jumatate ingropati in noroi. Trebuie sa ne asumam viata noastra asa cum o avem, ca sa putem scoate putin capul. Sfintii sunt buni pentru a ne arata contrastul,idealul,ce ar trebui sa fie . dar pentru viata noastra concreta ,trebuie sa ne intoarcem in noi insine ,sa ne recunoastem EXACT asa cum suntem, si sa ne punem toata speranta in Dumnezeu. Si poate ca intr-o zi,El va binevoi sa fim demni sa curatam macar incaltarile de la usile sfintilor

Evident, noi, cei din lume, in cele ce tin de lume, gandim lumeste. Insa si noi suntem chemati la mantuire. Ma gandesc la razboiul gandurilor care apare si la noi. Chiar in probleme de ordin practic ni se intampla sa luam decizii si sa fim foarte siguri ca am luat decizia cea mai buna, apoii sa constatam ca nu e asa.

In opinia mea, filtrul propriu functioneaza daca este curatat prin post si rugaciune si luminat de harul Duhului Sfant. De obicei, luam decizii gresite atunci cand suntem departe de Dumnezeu. Daca ne smerim un pic intrband si pe altii nu e rau, dar conteaza si pe cine intrebam, ca sa nu ne zapacim maI rau. intr-adevar, in zilele noastre incepe sa fie foamete de cuvantul lui Dumnezeu, de intelepciune in general.

Din ce cauza au luat fiinta poezia si proza populara? Din dorinta de comunicare si de transmitere a intelepciunii. Totul era oarecum orientat spre Dumnezeu, caci binele era, in general, la loc de cinste.

Care este prioritatea in zilele noastre? Circul. Daca in aceste vremuri reusim sa ne cream un scut puternic impotriva nonvalorilor, atunci putem spune ca avem totusi un filtru. Un filtru perfectibil, insa, verificabil in smerenie cu reperele acceptate de catre noi. Filtrul propriu depinde, asadar, si de reprele care ni le fixam. Pot sa ma compar cu sfintii, cu actorii, cu politicenii, cu oamenii de afaceri etc. Filtru propriu imi va arata mereu ce conditii trebuie sa indeplinesc pentru a ma asemana cu reperele alese.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desigur ca oamenii au un filtru prin care trec faptele lor, intentiile, ceea ce aud ori spun ei insisi: noi, crestinii, numim acest filtru "constiinta". Desigur ca toti cei care Il cauta pe Domnul iubesc legile Lui, fiindca il iubesc pe Domnul si stiu bine cat de mult doreste El ca acele legi pe care ni le-a transmis sa fie urmate, fiindca de asta depinde daca vom fi aproape de El milioane si milioane de ani, ori vom fi despartiti de El in tot acest timp.

Acuma, problema mare este ca filtrul acesta poate fi bine format sau rau format. Constiinta poate fi bine formata ori rau formata. Cand e bine formata, ea este, cu adevarat, "vocea lui Dumnezeu" in spiritul nostru. Dar ea poate fi si pervertita, pana acolo incat oamenii se pot amagi singuri ca L-ar urma pe Domnul cand fac, de fapt, lucruri contrare a ceea ce El doreste. A uita acest lucru inseamna a uita ca diavolul este "maimuta lui Dumnezeu". Ajungem, vrand nevrand, la problema deosebirii duhurilor, care e prea importanta, serioasa si complicata pentru a vorbi de ea aici, la "generalitati".
.

E admirabil ca aveti lucrurile asa clare . Raul e rau si binele e bine, si constiinta vine intotdeauna si ne duce de mina in directia dorita . Cel putin in acest aspect oare nu este o gandire ramasa la nivelul VT ? Apostolul Pavel nu avertizeaza ca nivelul de la care Logosul preia omenirea este acela al legii morale a VT ,adresate aceleiasi constiinte de care vorbiti , dar al carui rezultat a fost exprimat astfel: 'fac raul care nu vreau sa il fac '?
NT propune o alta abordare,in care bineinteles ca se priau comandamentele anterioare : sa nu furi,sa nu ucizi , care insa nu puteau fi indeplinite doar prin simplu fapt ca avem o constiinta.
Deci nu putem identifica filtrul propriu cu constiinta . Pentru ca nu avem aceasta constiinta,ci ne zbatem sa o avem.Constiinta este pervertita,este in adormire ,sub greutatea pacatelor noastre.
Singurul lucru pe care il avem sigur , nu este cunoasterea binelui si a raului ,definitia clasica vechi-testamentara a constiintei, ci cunoasterea nimicniciei noastre . Acesta este eul nostru ,filtrul nostru ,anume smerenia ,si zdrobirea inimii . Doar unei astfel de alcatuiri interioare ,care nu mai asteapta nimic de la sine , vine si ii vorbeste vocea lui Dumnezeu .

Si inchei cu un singur exemplu,pentru a sublinia mai bine contextul in care am simtit nevoia acestui dialog.
Recunosc,cu filtrul meu personal si carcotas ,cercetator si dornic de adevar , ca nu inteleg multe din comandamentele ortodoxe. Dar totodata vad in mine si incapatinarea de a le intelege, de a crede in ele cand mintea vede peste tot contradictii , de a le simti in paine ,in ulei,in spovedanie , cand ratiunea nu are raspunsuri. Si acestea din urma tot din filtrul meu fac parte. Deci ma accept asa cum sunt ,cu toate contradictiile mele. Alternativa ar fi sa nu imi accept greutatile de intelegere si indoielile ,sa ma mint ca totul este ok, si,urmind o anumita reteta standard voi gasi impacarea cu mine. Poate intr-o zi vor apare si shortcuturile ca sa nu mai fie nevoie sa ma accept si sa trec cumva direct la actiune . Dar e cert ,ca atata vreme cat am actionat fara a fi eu insumi ,mai mult am ratacit. Prefer sa imi accept si sa imi plang nimicnicia ,decat sa nu o recunosc, si apoi sa incerc cumva,de la acel moment zero ,cu tot ansamblul personalitatii mele, sa pun niste baze mai bune, astfel ca , doar cu ajutorul lui Dumnezeu , sa pot iesi la lumina.

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

După admirabila postare a lui Mihnea, aş aduce în completare o scrisoare a Sfântului Teofan Zăvorâtul (din colecţia "Rugăciunea" - pag. 49):

"Învăţătorul a tot binele este Domnul, Mântuitorul nostru. Dacă vă veţi preda Domnului cu tot sufletul, vă va învăţa El Însuşi sau printr-un înger toată ştiinţa creştinismului.
Lepădarea de sine, tendinţa de a fi întotdeauna gata spre a sluji celorlalţi, lăsarea totală în voia Domnului împreună cu aflarea în El prin rugăciune - sunt producătorii vieţii duhovniceşti."

Ca si in citatul postat de tine ,si eu cred in predarea in voia lui Dumnezeu , dar doar cu sinceritatea intregului eu al meu ,inclusiv cu a partii mele neintelegatoare .
Poate unii se predau lui Dumnezeu frumosi albi si puri. Eu ma arat lui Dumenzeu gol,asa cum sunt ,si de aceea am nevoie de un filtru , ca sa nu scap nimic din ceea ce sunt ,si slava lui Dumnezeu sa se arate si mai mult , in toate ungherele intunericului din mintea mea.

P.S. Ce înţelegi prin "sa asimilam pe deplin si porunca iubirii si traditia bisericii"? M-ar interesa, te rog frumos, cuvântul "asimilare" întrucât nu sunt sigur că avem aceleaşi accepţiuni ale acestui termen şi din această pricină nu înţeleg bine afirmaţia ta. Ce înţelegi prin acesta? (avansez de pe acum un cuvânt complementar - acomodare; poate îl lămurim şi pe acesta mai târziu, după ce convenim asupra termenului de asimilare)

Am vrut sa spun simplu , ca iubirea precum si invataturile bune ale ortodoxiei , trebuie amestecate cu eul nostru , 'asimilate' ,inghitite ,intelese pe toate partile , chiar daca initial avem respingeri din partea organismului . Trebuie sa iesim cu Dumnezeu la pescuit pe corabia noastra ,dupa ce ne convingem singuri ,ca fara El ,navoadele ne sunt goale.
Noi nu ne acomodam cu Dumnezeu, noi depindem de El.

[iustin10]

În prealabil postat de antoniap

In opinia mea, filtrul propriu functioneaza daca este curatat prin post si rugaciune si luminat de harul Duhului Sfant. De obicei, luam decizii gresite atunci cand suntem departe de Dumnezeu. Daca ne smerim un pic intrband si pe altii nu e rau, dar conteaza si pe cine intrebam, ca sa nu ne zapacim maI rau. intr-adevar, in zilele noastre incepe sa fie foamete de cuvantul lui Dumnezeu, de intelepciune in general.

De folos remarca aceasta ca filtrul trebuie curatat.
Pedntru a ajunge sa il curatam,mai temeinic,trebuie sa constatam intai ca nu e bun
Ca sa constatam ca nu e bun,trebuie sa ii vedem lipsurile .
Dar cum poate vedea cineva barna din ochiul sau, daca vederea ii e astupata?
Doar luminat din interior de harul lui Dumnezeu,caci ochiul sau e orb .
Deci pina nu suntem convinsi ca suntem orbi,ca ochiul ne este intuneric,pina atunci lumina lui Dumnezeu nu va rasari in noi. Cine are o oarecare parere despre el insusi ,inca nu stie cum ar trebui sa fie. Filtrul nostru este neputinta noastra ,care ,prin har de la Dumnezeu,se transofrma in constiinta.

Din ce cauza au luat fiinta poezia si proza populara? Din dorinta de comunicare si de transmitere a intelepciunii. Totul era oarecum orientat spre Dumnezeu, caci binele era, in general, la loc de cinste.

Comunicarea experientei personale,nu neaparat a binelui
As fi curios de exemple din cultura populara,care si pe mine ma fascineaza, care sa fie exemple de moralitate .
Nu inaltimea morala face deosebita aceasta literatura,ci adancimea trairii sale,care o duc in preajma divinitatii.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Ca si in citatul postat de tine ,si eu cred in predarea in voia lui Dumnezeu , dar doar cu sinceritatea intregului eu al meu ,inclusiv cu a partii mele neintelegatoare .
Poate unii se predau lui Dumnezeu frumosi albi si puri. Eu ma arat lui Dumenzeu gol,asa cum sunt ,si de aceea am nevoie de un filtru , ca sa nu scap nimic din ceea ce sunt ,si slava lui Dumnezeu sa se arate si mai mult , in toate ungherele intunericului din mintea mea.

Am vrut sa spun simplu , ca iubirea precum si invataturile bune ale ortodoxiei , trebuie amestecate cu eul nostru , 'asimilate' ,inghitite ,intelese pe toate partile , chiar daca initial avem respingeri din partea organismului . Trebuie sa iesim cu Dumnezeu la pescuit pe corabia noastra ,dupa ce ne convingem singuri ,ca fara El ,navoadele ne sunt goale.
Noi nu ne acomodam cu Dumnezeu, noi depindem de El.

Mă regăsesc şi eu în frământările tale. Aş vrea să îţi spun câte ceva din cum văd lucrurile acum.
Mai întâi disting două "înţelegeri", două moduri de a fi ale înţelegerii.
Înţelegerea este una subţire, duhovnicească şi se dă ca dar prin Harul lui Dumnezeu. Nu stă în puterea eului meu lumesc să o realizez. eu nu pot cunoaşte duhovniceşte, însă eu luminat de Har, da, nădăjduiesc şi cred că pot cunoaşte duhovniceşte (Doamne ajută!).
Înţelegerea e şi grosolană, lumească. Pe aceasta o ştiu mai bine, sunt plin de ea (şi de fumurile ei). Dar ea nu poate cunoaşte pe Dumnezeu, nu poate fi în părtăşie cu Harul, autoexcluzîndu-se. Când Harul se coboară, mintea tace deja. Inclusiv partea senzorială tace, se suspendă. Intră în joc doar simţurile duhovniceşti (ale cămăşii pe care am îmbrăcat-o prin Sfântul Botez).

Ai nevoie de un filtru, insişti. OK. Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face e acesta: Cerem lui Dumnezeu să ni-l dăruiască! Prin el să ne vedem şi să vedem toate cele de folos...

Ungherele întunericului sunt construite şi automenţinute prin ataşamentul la duhul cel lumesc, la schemele noastre mintale lumeşti. Lumina la care râvnim şi care e aducătoare de sinceritate vine exclusiv prin har. E lumina harului. Să cerem har! Şi întunericul va dispărea, când harul va veni. Rugăciunea cu lacrimi de căinţă e aducătoare de lumină în ochii sufletului.

"Nimeni, rupînd petic de la haina nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche." (Lc, 5,36)
Privind prin lentila acestui verset, cred că Învăţăturile Bisericii nu ar trebui amestecate cu eul nostru cel lumesc (cum oare săfie eul nostru, de nu lumesc?). Mai degrabă îmi pare că eul lumesc trebuie să se dea la o parte. Eul nostru cel lumesc este un zid gros de stări sufleteşti, gânduri şi obişnuinţe, prin care lumina nu trece de nu retragem fie şi măcar un gând, o obişnuinţă, o mică ambiţie de-a noastră, deşartă... Eul nostru e opac tocmai prin densitatea repetării nesfârşite a aceloraşi scheme păcătoase, deprinse încă din copilărie şi, mai vârtos, din adolescenţă. Dureroasă e orice izbitură în zidul minţii noastre! Turnul babilonian al minţii, însă, trebuie cutremurat bine, aşa cum omul gospodar bate bine covoarele...


Asimilarea e pentru mine a integra un conţinut nou într-un mecanism de gândire vechi.
Cam ceea ce am constatat că facem deseori, cam ce cred că fac majoritatea teologilor scolastici, livreşti. Dar haide să ne reamintim cuvântul Scripturii: "Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi... Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra." (Lc, 5-37)
Deci trebuie schimbat burduful vechi (al duhului lumesc) cu unul nou (cel al credinţei).
Cel vechi se leapădă, se aruncă, deşertăciune fiind.
Această schimbare a burdufului e cam ce încercam să spun prin termenul de "acomodare". Adică schimbarea/transformarea vechilor scheme în altele noi - cele ale credinţei şi cugetării duhovniceşti. Cât timp coexistă (se înfruntă cu mare consum emoţional, dramatic, conflict cel puţin nevrotic) legile celor două duhuri în noi, se va întâmpla aşa:
"Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: e mai bun cel vechi." (Lc., 5-39)
Aceasta fiind rezistenţa la acomodare, la înnoirea minţii, la abandonarea vechilor obiceiuri de a fi, acelea ale lui Adam cel vechi. Rezultat: respingem înnoirea minţii. Batem pasul pe loc. Rămânem în apropierea Bisericii dar nu facem pasul înlăuntru.

Asimilarea Tradiţiei la eu îmi pare un proces răsturnat; o eroare. Dimpotrivă, tind să mă rog lui Dumnezeu pentru exact opusul - asimilarea mea la Tradiţie (la bolta cerească a revelaţiilor în sfinţi).
În schimb, acomodarea mea (transformarea, înnoirea minţii, pocăinţa) sub învăţătura Bisericii e posibilă şi de dorit. Calea e bunăvoinţa de a lepăda vechile ataşamente. Desigur, ajutat de har, care se găseşte în primul rând în atmosfera Duhului Bisericii.

[iustin10]

@ Cezar

As dori sa combat o oarecare rigiditate in intelegerea termenilor duhovnicesti
Vorbesti si se vorbeste si in scriptura de dezbracarea de omul cel vechi , omorarea lui, si invierea omului cel nou ,in Biserica,prin har ,in Hristos.
"Eu nu mai traiesc ci Hristos este cel ce traieste in mine" spune apostolul Pv.
Dar pe de alta parte recunosti ca tu personal precum si majoriotatea celorlalti suntem preponderant la nivelul eului lumesc .
Trecerea de la persoana veche la cea noua nu s-a facut si nici nu se poate face aruncand pur si simplu la gunoi haina veche . Numai cineva stapinit de har face aceasta, pentru ca nu isi mai suporta trupul cel vechi al pacatului. Numai primind lumina harului si vazand si simtind in interior frumusetea dumnezeirii , toate cele vechi ni se par desarte. Deci ,ca sa aruncam haina cea veche,trebuie neaparat sa avem una noua . Cine ar fi intelept,daca si ar arunca haina in mijlocul iernii,doar pentru ca e veche,pina nu ar avea o haina si o caldura noua?
Pentru a primii harul trebuie sa facem si noi niste pasi . Desi harul este darul lui Dumnezeu, si noi trebuie sa facem un lucru,fara de care harul nu soseste nicidecum ,si anume : trebuie sa ne cunoastem starea decazuta si pacatoasa, sa ne cunoastem poftele,patimile , indoielile si razvratirile . Altfel riscam sa credem ca harul exclusiv va face totul ,printr-un procedeu mecanic,in care investim doar o cantitate de rugaciuni si de mers la biserica, si primim automat harul. Parerea mea este ca trebuie sa recunoastem ca AVEM NEVOIE de har , si asta nu o putem face fara a ne cunoaste pe noi insine.
De aceea avem nevoie sa ne cunoastem ,sa acceptam ca asa suntem,dar asta nu inseamna ca sa ne si invoim cu pacatul nostru. Recunosc ca ma indoiesc de multe dogme ortodoxe,dar nu exclud ca ele sa fie corecte , si doar eu insumi sa fiu intunecat la un anumit moment al evolutiei mele . Imi accept indoiala ,dar aceasta nu imi omoara speranta in Adevar.
Rugaciunea e buna,atunci cand vine din nevoie , din strigatul interior,din admiratia coplesitoare fata de Dumnezeu si din inima .Dogma e buna atunci cand o intelegem,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne recunoastem deschis toate indoielile. Participarea la slujbe e buna,atunci cand intelegem slujba , si retraim farmecul si misterul ei.
Aceasta este saminta care aduce rod,din parabola semintelor , anume intalnirea Cuvantului cu eul nostru ,precum intalnirea semintei cu pamantul cel bun,si intelegerea noastra a Cuvantului trecandu-l prin filtrul propriu , insotita apoi de revelatia Cuvantului catre noi . Dupa aceasta etapa,a revelatiei , rolul filtrului propriu se schimba , el devine doar o lentila muta de admiratie in fata perfectiunii si frumusetii divine.
Coplesit de har ,eul nostru ar vrea sa dispara, pentru a nu stingheri in nici un fel cu micimea sa, frumusetea revelatiei divine.

[dobrin7m]

"16. Tăiaţi-vă'mprejur învârtoşarea inimii voastre , şi cerbicea voastră n'o mai întăriţi ." Deut.10

6. Domnul va curăţi'mprejur inima ta şi inima urmaşilor tăi, aşa ca tu să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti." Deut. 30

În prealabil postat de iustin10

De folos remarca aceasta ca filtrul trebuie curatat.
Pedntru a ajunge sa il curatam,mai temeinic,trebuie sa constatam intai ca nu e bun
Ca sa constatam ca nu e bun,trebuie sa ii vedem lipsurile .
Dar cum poate vedea cineva barna din ochiul sau, daca vederea ii e astupata?
Doar luminat din interior de harul lui Dumnezeu,caci ochiul sau e orb .
Deci pina nu suntem convinsi ca suntem orbi,ca ochiul ne este intuneric,pina atunci lumina lui Dumnezeu nu va rasari in noi. Cine are o oarecare parere despre el insusi ,inca nu stie cum ar trebui sa fie. Filtrul nostru este neputinta noastra ,care ,prin har de la Dumnezeu,se transofrma in constiinta.



Comunicarea experientei personale,nu neaparat a binelui
As fi curios de exemple din cultura populara,care si pe mine ma fascineaza, care sa fie exemple de moralitate .
Nu inaltimea morala face deosebita aceasta literatura,ci adancimea trairii sale,care o duc in preajma divinitatii.

M-am gandit mult la acest subiect si mi-am dat seama ca din moment ce nimic bun nu suntem in stare sa facem fara ajutorul lui Dumnezeu, filtrul propriu nu prea mai e propriu. E un filtru care permanent depinde de voia lui Dumnezeu. Dumnezeu il curata cat de tare doreste, dar poate ingadui sa se si opacizeze, pentru a ne smeri sau pentru a ne descoperi ceva, asa cum se vede in povestirea despre Sfantul Antonie din materialul de mai jos:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/...age17Ian.shtml

Drept exemple de moralitate din literatura populara iti voi da in primul rand legendele. Legendele pornesc de la un fapt real si gasesc o explicatie fantastica. In legende, exista o interdictie cu implicatii morale care implica sanctiuni in cazul in care este incalcata. Soarele si Luna nu se intalnesc pentru a fi protejati de ...incest!
http://www.inffo.ro/Referate/Soarele...,_referat.html

Curiozitatea exagerata este sanctionata in legenda ciocanitoarei:
http://www.universdecopil.ro/poveste...anitoarei.html

Muresul si Oltul se prefac in rauri, deoarece ...nu o asculta pe mama lor!
http://www.e-scoala.ro/Legende/oltro.html

In basmul ,,Aleodor Imparat", eroul invinge datorita bunatatii sale. Basmele au o valoare educativa incontestabila, caci cultiva incerederea in fortele binelui, iar frumusetea fizica se ingemaneaza cu cea morala. Fat-Frumos se remarca prin calitati morale si fizice de exceptie prin care devine unic. Ileana Cosanzeana, la fel. Astfel, legendele si basmele erau povestite in primul rand copiilor, cu scop educativ.

Baladele, de asemenea au un erou neobisnuit prin calitatile fizice si/sau morale. http://www.cjvalcea.ro/hurezi/balada.htm
http://www.romanianvoice.com/poezii/..._argesului.php
http://www.versuri-si-creatii.ro/poe...l#.VAjkAKNMGQA

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

@ Cezar

As dori sa combat o oarecare rigiditate in intelegerea termenilor duhovnicesti
Vorbesti si se vorbeste si in scriptura de dezbracarea de omul cel vechi , omorarea lui, si invierea omului cel nou ,in Biserica,prin har ,in Hristos.
"Eu nu mai traiesc ci Hristos este cel ce traieste in mine" spune apostolul Pv.
Dar pe de alta parte recunosti ca tu personal precum si majoriotatea celorlalti suntem preponderant la nivelul eului lumesc .
Trecerea de la persoana veche la cea noua nu s-a facut si nici nu se poate face aruncand pur si simplu la gunoi haina veche . Numai cineva stapinit de har face aceasta, pentru ca nu isi mai suporta trupul cel vechi al pacatului. Numai primind lumina harului si vazand si simtind in interior frumusetea dumnezeirii , toate cele vechi ni se par desarte. Deci ,ca sa aruncam haina cea veche,trebuie neaparat sa avem una noua . Cine ar fi intelept,daca si ar arunca haina in mijlocul iernii,doar pentru ca e veche,pina nu ar avea o haina si o caldura noua?
Pentru a primii harul trebuie sa facem si noi niste pasi . Desi harul este darul lui Dumnezeu, si noi trebuie sa facem un lucru,fara de care harul nu soseste nicidecum ,si anume : trebuie sa ne cunoastem starea decazuta si pacatoasa, sa ne cunoastem poftele,patimile , indoielile si razvratirile . Altfel riscam sa credem ca harul exclusiv va face totul ,printr-un procedeu mecanic,in care investim doar o cantitate de rugaciuni si de mers la biserica, si primim automat harul. Parerea mea este ca trebuie sa recunoastem ca AVEM NEVOIE de har , si asta nu o putem face fara a ne cunoaste pe noi insine.
De aceea avem nevoie sa ne cunoastem ,sa acceptam ca asa suntem,dar asta nu inseamna ca sa ne si invoim cu pacatul nostru. Recunosc ca ma indoiesc de multe dogme ortodoxe,dar nu exclud ca ele sa fie corecte , si doar eu insumi sa fiu intunecat la un anumit moment al evolutiei mele . Imi accept indoiala ,dar aceasta nu imi omoara speranta in Adevar.
Rugaciunea e buna,atunci cand vine din nevoie , din strigatul interior,din admiratia coplesitoare fata de Dumnezeu si din inima .Dogma e buna atunci cand o intelegem,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne recunoastem deschis toate indoielile. Participarea la slujbe e buna,atunci cand intelegem slujba , si retraim farmecul si misterul ei.
Aceasta este saminta care aduce rod,din parabola semintelor , anume intalnirea Cuvantului cu eul nostru ,precum intalnirea semintei cu pamantul cel bun,si intelegerea noastra a Cuvantului trecandu-l prin filtrul propriu , insotita apoi de revelatia Cuvantului catre noi . Dupa aceasta etapa,a revelatiei , rolul filtrului propriu se schimba , el devine doar o lentila muta de admiratie in fata perfectiunii si frumusetii divine.
Coplesit de har ,eul nostru ar vrea sa dispara, pentru a nu stingheri in nici un fel cu micimea sa, frumusetea revelatiei divine.

Prin ce filtru să ne cunoaştem? Prin ce filtru să ne cunoaştem patima?
Cu ochii lui, viciosul îşi cunoaşte patima şi ... o consideră bună. Şi continuă să păcătuiască.
Cu mintea lor, romanii îşi cunoşteau pornirile şi... le considerau bune. Iar pe creştini, prin prisma filtrului roman, îi considerau nebuni şi buni de răstignit pe Via Appia.
Cu ochii/filtrul lui, cu mintea şi credinţa lui, Saul prigonea pe creştini. Şi, până când nu a orbit de ochii aceia ai lui, nu a dobândit noul filtru, dăruit de Hristos. Abia după cercetarea lui de către Hristos a devenit Apostolul Pavel.

Cu filtrul credinţei, cu filtrul Poruncilor, când mă cercetez mă găsesc păcătos. Voiesc să mă schimb, să mă lepăd de haina veche dar mă descopăr nepriceput. Astfel înţeleg că nu îmi e de ajuns acest nou filtru, al credinţei. Nu ajunge pentru a mă înnoi substanţial. Atunci ce mai trebuie? Puterea Dumnezeiască, lucrătoare în slăbiciunea mea. Harul. El completează credinţa mea, răspunzîndu-i, şi astfel făcînd ca credinţa să devină lucrătoare, prin fapte. Fapte noi, care diferă de cele vechi pentru că izvorăsc din credinţă şi har. Aici e şi deosebirea faţă de faptele bune ale omului natural, care izvorăsc doar din ale firii.

Cât despre rugăciune, dacă e să o las cum zici tu la cheremul meu ("din nevoie"), apăi s-ar putea să nu mă mai rog niciodată... Rugăciunea nu se face "din nevoie", sau nu doar din nevoie, ci din credinţă şi har. Dintr-o altă înţelegere a mea, a lumii, a Dumnezeirii - dobândită prin lucrarea harului în om.
Şi mai e o nuanţă, desprinsă din practică: dincolo de orice nevoie, rugăciunea se face şi pentru că izvorăşte din ...rugăciune.