|
#21
|
|||
|
|||
"Producătorii vieții duhovnicești"
După admirabila postare a lui Mihnea, aș aduce în completare o scrisoare a Sfântului Teofan Zăvorâtul (din colecția "Rugăciunea" - pag. 49):
"Învățătorul a tot binele este Domnul, Mântuitorul nostru. Dacă vă veți preda Domnului cu tot sufletul, vă va învăța El Însuși sau printr-un înger toată știința creștinismului. Lepădarea de sine, tendința de a fi întotdeauna gata spre a sluji celorlalți, lăsarea totală în voia Domnului împreună cu aflarea în El prin rugăciune - sunt producătorii vieții duhovnicești." P.S. Ce înțelegi prin "sa asimilam pe deplin si porunca iubirii si traditia bisericii"? M-ar interesa, te rog frumos, cuvântul "asimilare" întrucât nu sunt sigur că avem aceleași accepțiuni ale acestui termen și din această pricină nu înțeleg bine afirmația ta. Ce înțelegi prin acesta? (avansez de pe acum un cuvânt complementar - acomodare; poate îl lămurim și pe acesta mai târziu, după ce convenim asupra termenului de asimilare) Last edited by Ioan_Cezar; 03.09.2014 at 05:11:23. |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
In opinia mea, filtrul propriu functioneaza daca este curatat prin post si rugaciune si luminat de harul Duhului Sfant. De obicei, luam decizii gresite atunci cand suntem departe de Dumnezeu. Daca ne smerim un pic intrband si pe altii nu e rau, dar conteaza si pe cine intrebam, ca sa nu ne zapacim maI rau. intr-adevar, in zilele noastre incepe sa fie foamete de cuvantul lui Dumnezeu, de intelepciune in general. Din ce cauza au luat fiinta poezia si proza populara? Din dorinta de comunicare si de transmitere a intelepciunii. Totul era oarecum orientat spre Dumnezeu, caci binele era, in general, la loc de cinste. Care este prioritatea in zilele noastre? Circul. Daca in aceste vremuri reusim sa ne cream un scut puternic impotriva nonvalorilor, atunci putem spune ca avem totusi un filtru. Un filtru perfectibil, insa, verificabil in smerenie cu reperele acceptate de catre noi. Filtrul propriu depinde, asadar, si de reprele care ni le fixam. Pot sa ma compar cu sfintii, cu actorii, cu politicenii, cu oamenii de afaceri etc. Filtru propriu imi va arata mereu ce conditii trebuie sa indeplinesc pentru a ma asemana cu reperele alese. |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
NT propune o alta abordare,in care bineinteles ca se priau comandamentele anterioare : sa nu furi,sa nu ucizi , care insa nu puteau fi indeplinite doar prin simplu fapt ca avem o constiinta. Deci nu putem identifica filtrul propriu cu constiinta . Pentru ca nu avem aceasta constiinta,ci ne zbatem sa o avem.Constiinta este pervertita,este in adormire ,sub greutatea pacatelor noastre. Singurul lucru pe care il avem sigur , nu este cunoasterea binelui si a raului ,definitia clasica vechi-testamentara a constiintei, ci cunoasterea nimicniciei noastre . Acesta este eul nostru ,filtrul nostru ,anume smerenia ,si zdrobirea inimii . Doar unei astfel de alcatuiri interioare ,care nu mai asteapta nimic de la sine , vine si ii vorbeste vocea lui Dumnezeu . Si inchei cu un singur exemplu,pentru a sublinia mai bine contextul in care am simtit nevoia acestui dialog. Recunosc,cu filtrul meu personal si carcotas ,cercetator si dornic de adevar , ca nu inteleg multe din comandamentele ortodoxe. Dar totodata vad in mine si incapatinarea de a le intelege, de a crede in ele cand mintea vede peste tot contradictii , de a le simti in paine ,in ulei,in spovedanie , cand ratiunea nu are raspunsuri. Si acestea din urma tot din filtrul meu fac parte. Deci ma accept asa cum sunt ,cu toate contradictiile mele. Alternativa ar fi sa nu imi accept greutatile de intelegere si indoielile ,sa ma mint ca totul este ok, si,urmind o anumita reteta standard voi gasi impacarea cu mine. Poate intr-o zi vor apare si shortcuturile ca sa nu mai fie nevoie sa ma accept si sa trec cumva direct la actiune . Dar e cert ,ca atata vreme cat am actionat fara a fi eu insumi ,mai mult am ratacit. Prefer sa imi accept si sa imi plang nimicnicia ,decat sa nu o recunosc, si apoi sa incerc cumva,de la acel moment zero ,cu tot ansamblul personalitatii mele, sa pun niste baze mai bune, astfel ca , doar cu ajutorul lui Dumnezeu , sa pot iesi la lumina. |
#24
|
|||
|
|||
Citat:
Poate unii se predau lui Dumnezeu frumosi albi si puri. Eu ma arat lui Dumenzeu gol,asa cum sunt ,si de aceea am nevoie de un filtru , ca sa nu scap nimic din ceea ce sunt ,si slava lui Dumnezeu sa se arate si mai mult , in toate ungherele intunericului din mintea mea. Citat:
Noi nu ne acomodam cu Dumnezeu, noi depindem de El. |
#25
|
|||
|
|||
Citat:
Pedntru a ajunge sa il curatam,mai temeinic,trebuie sa constatam intai ca nu e bun Ca sa constatam ca nu e bun,trebuie sa ii vedem lipsurile . Dar cum poate vedea cineva barna din ochiul sau, daca vederea ii e astupata? Doar luminat din interior de harul lui Dumnezeu,caci ochiul sau e orb . Deci pina nu suntem convinsi ca suntem orbi,ca ochiul ne este intuneric,pina atunci lumina lui Dumnezeu nu va rasari in noi. Cine are o oarecare parere despre el insusi ,inca nu stie cum ar trebui sa fie. Filtrul nostru este neputinta noastra ,care ,prin har de la Dumnezeu,se transofrma in constiinta. Citat:
As fi curios de exemple din cultura populara,care si pe mine ma fascineaza, care sa fie exemple de moralitate . Nu inaltimea morala face deosebita aceasta literatura,ci adancimea trairii sale,care o duc in preajma divinitatii. |
#26
|
|||
|
|||
Citat:
Mai întâi disting două "înțelegeri", două moduri de a fi ale înțelegerii. Înțelegerea este una subțire, duhovnicească și se dă ca dar prin Harul lui Dumnezeu. Nu stă în puterea eului meu lumesc să o realizez. eu nu pot cunoaște duhovnicește, însă eu luminat de Har, da, nădăjduiesc și cred că pot cunoaște duhovnicește (Doamne ajută!). Înțelegerea e și grosolană, lumească. Pe aceasta o știu mai bine, sunt plin de ea (și de fumurile ei). Dar ea nu poate cunoaște pe Dumnezeu, nu poate fi în părtășie cu Harul, autoexcluzîndu-se. Când Harul se coboară, mintea tace deja. Inclusiv partea senzorială tace, se suspendă. Intră în joc doar simțurile duhovnicești (ale cămășii pe care am îmbrăcat-o prin Sfântul Botez). Ai nevoie de un filtru, insiști. OK. Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face e acesta: Cerem lui Dumnezeu să ni-l dăruiască! Prin el să ne vedem și să vedem toate cele de folos... Ungherele întunericului sunt construite și automenținute prin atașamentul la duhul cel lumesc, la schemele noastre mintale lumești. Lumina la care râvnim și care e aducătoare de sinceritate vine exclusiv prin har. E lumina harului. Să cerem har! Și întunericul va dispărea, când harul va veni. Rugăciunea cu lacrimi de căință e aducătoare de lumină în ochii sufletului. "Nimeni, rupînd petic de la haina nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potrivește la cea veche." (Lc, 5,36) Privind prin lentila acestui verset, cred că Învățăturile Bisericii nu ar trebui amestecate cu eul nostru cel lumesc (cum oare săfie eul nostru, de nu lumesc?). Mai degrabă îmi pare că eul lumesc trebuie să se dea la o parte. Eul nostru cel lumesc este un zid gros de stări sufletești, gânduri și obișnuințe, prin care lumina nu trece de nu retragem fie și măcar un gând, o obișnuință, o mică ambiție de-a noastră, deșartă... Eul nostru e opac tocmai prin densitatea repetării nesfârșite a acelorași scheme păcătoase, deprinse încă din copilărie și, mai vârtos, din adolescență. Dureroasă e orice izbitură în zidul minții noastre! Turnul babilonian al minții, însă, trebuie cutremurat bine, așa cum omul gospodar bate bine covoarele... Asimilarea e pentru mine a integra un conținut nou într-un mecanism de gândire vechi. Cam ceea ce am constatat că facem deseori, cam ce cred că fac majoritatea teologilor scolastici, livrești. Dar haide să ne reamintim cuvântul Scripturii: "Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi... Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra." (Lc, 5-37) Deci trebuie schimbat burduful vechi (al duhului lumesc) cu unul nou (cel al credinței). Cel vechi se leapădă, se aruncă, deșertăciune fiind. Această schimbare a burdufului e cam ce încercam să spun prin termenul de "acomodare". Adică schimbarea/transformarea vechilor scheme în altele noi - cele ale credinței și cugetării duhovnicești. Cât timp coexistă (se înfruntă cu mare consum emoțional, dramatic, conflict cel puțin nevrotic) legile celor două duhuri în noi, se va întâmpla așa: "Și nimeni, bând vin vechi, nu voiește de cel nou, căci zice: e mai bun cel vechi." (Lc., 5-39) Aceasta fiind rezistența la acomodare, la înnoirea minții, la abandonarea vechilor obiceiuri de a fi, acelea ale lui Adam cel vechi. Rezultat: respingem înnoirea minții. Batem pasul pe loc. Rămânem în apropierea Bisericii dar nu facem pasul înlăuntru. Asimilarea Tradiției la eu îmi pare un proces răsturnat; o eroare. Dimpotrivă, tind să mă rog lui Dumnezeu pentru exact opusul - asimilarea mea la Tradiție (la bolta cerească a revelațiilor în sfinți). În schimb, acomodarea mea (transformarea, înnoirea minții, pocăința) sub învățătura Bisericii e posibilă și de dorit. Calea e bunăvoința de a lepăda vechile atașamente. Desigur, ajutat de har, care se găsește în primul rând în atmosfera Duhului Bisericii. Last edited by Ioan_Cezar; 04.09.2014 at 02:23:24. |
#27
|
|||
|
|||
@ Cezar
As dori sa combat o oarecare rigiditate in intelegerea termenilor duhovnicesti Vorbesti si se vorbeste si in scriptura de dezbracarea de omul cel vechi , omorarea lui, si invierea omului cel nou ,in Biserica,prin har ,in Hristos. "Eu nu mai traiesc ci Hristos este cel ce traieste in mine" spune apostolul Pv. Dar pe de alta parte recunosti ca tu personal precum si majoriotatea celorlalti suntem preponderant la nivelul eului lumesc . Trecerea de la persoana veche la cea noua nu s-a facut si nici nu se poate face aruncand pur si simplu la gunoi haina veche . Numai cineva stapinit de har face aceasta, pentru ca nu isi mai suporta trupul cel vechi al pacatului. Numai primind lumina harului si vazand si simtind in interior frumusetea dumnezeirii , toate cele vechi ni se par desarte. Deci ,ca sa aruncam haina cea veche,trebuie neaparat sa avem una noua . Cine ar fi intelept,daca si ar arunca haina in mijlocul iernii,doar pentru ca e veche,pina nu ar avea o haina si o caldura noua? Pentru a primii harul trebuie sa facem si noi niste pasi . Desi harul este darul lui Dumnezeu, si noi trebuie sa facem un lucru,fara de care harul nu soseste nicidecum ,si anume : trebuie sa ne cunoastem starea decazuta si pacatoasa, sa ne cunoastem poftele,patimile , indoielile si razvratirile . Altfel riscam sa credem ca harul exclusiv va face totul ,printr-un procedeu mecanic,in care investim doar o cantitate de rugaciuni si de mers la biserica, si primim automat harul. Parerea mea este ca trebuie sa recunoastem ca AVEM NEVOIE de har , si asta nu o putem face fara a ne cunoaste pe noi insine. De aceea avem nevoie sa ne cunoastem ,sa acceptam ca asa suntem,dar asta nu inseamna ca sa ne si invoim cu pacatul nostru. Recunosc ca ma indoiesc de multe dogme ortodoxe,dar nu exclud ca ele sa fie corecte , si doar eu insumi sa fiu intunecat la un anumit moment al evolutiei mele . Imi accept indoiala ,dar aceasta nu imi omoara speranta in Adevar. Rugaciunea e buna,atunci cand vine din nevoie , din strigatul interior,din admiratia coplesitoare fata de Dumnezeu si din inima .Dogma e buna atunci cand o intelegem,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne recunoastem deschis toate indoielile. Participarea la slujbe e buna,atunci cand intelegem slujba , si retraim farmecul si misterul ei. Aceasta este saminta care aduce rod,din parabola semintelor , anume intalnirea Cuvantului cu eul nostru ,precum intalnirea semintei cu pamantul cel bun,si intelegerea noastra a Cuvantului trecandu-l prin filtrul propriu , insotita apoi de revelatia Cuvantului catre noi . Dupa aceasta etapa,a revelatiei , rolul filtrului propriu se schimba , el devine doar o lentila muta de admiratie in fata perfectiunii si frumusetii divine. Coplesit de har ,eul nostru ar vrea sa dispara, pentru a nu stingheri in nici un fel cu micimea sa, frumusetea revelatiei divine. |
#28
|
||||
|
||||
"16. Tăiați-vă'mprejur învârtoșarea inimii voastre , și cerbicea voastră n'o mai întăriți ." Deut.10
6. Domnul va curăți'mprejur inima ta și inima urmașilor tăi, așa ca tu să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești." Deut. 30
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/...age17Ian.shtml Drept exemple de moralitate din literatura populara iti voi da in primul rand legendele. Legendele pornesc de la un fapt real si gasesc o explicatie fantastica. In legende, exista o interdictie cu implicatii morale care implica sanctiuni in cazul in care este incalcata. Soarele si Luna nu se intalnesc pentru a fi protejati de ...incest! http://www.inffo.ro/Referate/Soarele...,_referat.html Curiozitatea exagerata este sanctionata in legenda ciocanitoarei: http://www.universdecopil.ro/poveste...anitoarei.html Muresul si Oltul se prefac in rauri, deoarece ...nu o asculta pe mama lor! http://www.e-scoala.ro/Legende/oltro.html In basmul ,,Aleodor Imparat", eroul invinge datorita bunatatii sale. Basmele au o valoare educativa incontestabila, caci cultiva incerederea in fortele binelui, iar frumusetea fizica se ingemaneaza cu cea morala. Fat-Frumos se remarca prin calitati morale si fizice de exceptie prin care devine unic. Ileana Cosanzeana, la fel. Astfel, legendele si basmele erau povestite in primul rand copiilor, cu scop educativ. Baladele, de asemenea au un erou neobisnuit prin calitatile fizice si/sau morale. http://www.cjvalcea.ro/hurezi/balada.htm http://www.romanianvoice.com/poezii/..._argesului.php http://www.versuri-si-creatii.ro/poe...l#.VAjkAKNMGQA |
#30
|
|||
|
|||
Citat:
Cu ochii lui, viciosul își cunoaște patima și ... o consideră bună. Și continuă să păcătuiască. Cu mintea lor, romanii își cunoșteau pornirile și... le considerau bune. Iar pe creștini, prin prisma filtrului roman, îi considerau nebuni și buni de răstignit pe Via Appia. Cu ochii/filtrul lui, cu mintea și credința lui, Saul prigonea pe creștini. Și, până când nu a orbit de ochii aceia ai lui, nu a dobândit noul filtru, dăruit de Hristos. Abia după cercetarea lui de către Hristos a devenit Apostolul Pavel. Cu filtrul credinței, cu filtrul Poruncilor, când mă cercetez mă găsesc păcătos. Voiesc să mă schimb, să mă lepăd de haina veche dar mă descopăr nepriceput. Astfel înțeleg că nu îmi e de ajuns acest nou filtru, al credinței. Nu ajunge pentru a mă înnoi substanțial. Atunci ce mai trebuie? Puterea Dumnezeiască, lucrătoare în slăbiciunea mea. Harul. El completează credința mea, răspunzîndu-i, și astfel făcînd ca credința să devină lucrătoare, prin fapte. Fapte noi, care diferă de cele vechi pentru că izvorăsc din credință și har. Aici e și deosebirea față de faptele bune ale omului natural, care izvorăsc doar din ale firii. Cât despre rugăciune, dacă e să o las cum zici tu la cheremul meu ("din nevoie"), apăi s-ar putea să nu mă mai rog niciodată... Rugăciunea nu se face "din nevoie", sau nu doar din nevoie, ci din credință și har. Dintr-o altă înțelegere a mea, a lumii, a Dumnezeirii - dobândită prin lucrarea harului în om. Și mai e o nuanță, desprinsă din practică: dincolo de orice nevoie, rugăciunea se face și pentru că izvorăște din ...rugăciune. Last edited by Ioan_Cezar; 05.09.2014 at 03:07:17. |
|