ECUMENISMUL

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de AlinB

trebuia sa pui un L mare, nu? :)

Da, trebuia majusculă, acum nu mai pot corecta.

În prealabil postat de AlinB

A spus-o exact asa? Care era contextul?
Ca putem intelege ca pana atunci Hristos din noi era plecat pe campii..nu liberul arbitru al omului inclina spre alegeri proaste.

Am citit în "Cultura duhului", colecţie de conferinţe ţinute de el. Trebuie să o reiau ca să văd contextul, am citit-o prin 2011.
Ideea este că nu avem nici un merit când ne pocăim, în tot cazul, nu altul decât acela de a asculta de Hristos din noi.
Eu cred că liberul arbitru experimentează... diverse. Nu tot ce e lumesc e rău, cred că există şi lucruri neutre (adică nu intră nici la păcate, nici la lucrarea mântuirii, ci pur şi simplu ţin de lumea asta); doar că, fiind puternic legate de pământ, nici la mântuire/despătimire nu ajută, de asta a trăi corect în termeni pământeşti, fără pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu nu te face automat să dobândeşti Raiul (dacă tu eşti botezat şi ţi s-a dat şansa de a trăi în dreapta credinţă).

În prealabil postat de AlinB

Ce s-a intamplat concret? Din cate ai mai spus, totusi mama ta era o persoana credincioasa, bunica la fel..

Mama era credincioasă, dar nu mergea regulat la biserică, se spovedea de două ori pe an şi se ruga doar când apăreau probleme de netrecut. Tata era ateu, sau, oricum, sceptic, o singură discuţie serioasă am avut cu el pe tema asta, cu ocazia căreia mi-am dat seama cât de ancorat e în documentarele despre evrei de pe Discovery.

În 2012, toamna, m-am îmbolnăvit. Nu mai mergeam la biserică, frizam ateismul, ba începeam să o dau şi spre nihilism; e drept, unul personal, în sensul în care nu îmi vedeam mie un loc în lume. Am avut un episod depresim urât, pe care, la vremea aceea, nu ştiam cum să-l gestionez. Eram în clasa a XI-a, 17 ani, niciodată nu m-a luptat aşa disperarea. Numai gândul la durerea pe care i-aş fi cauzat-o mamei şi răspunderea duhovnicului pentru sufletul meu, în faţa lui Hristos, m-au ţinut să mă sinucid. Mama i-a spus maicii stareţe de la mănăstirea la care mergeam uneori că nu mi-e bine, iar ea m-a invitat să stau câteva zile la mănăstire. Am stat de sâmbătă seara până marţi dimineaţa şi mi-am revenit. Duminică, la liturghie, m-au vizitat părinţii şi fratele, foarte agitat pe atunci. Părintele duhovnic şi-a dat seama din prima care e problema lui, că trăieşte prea mult în desene animate. I-am restricţionat accesul şi am făcut ascultare: l-am dus să se împărtăşească (clasa I la vremea respectivă) şi am făcut sfinţirea casei (nu ştiu dacă e bun termenul, dar, vă implor, nu reactualizaţi disputa).

De atunci părinţii mei merg săptămânal la biserică, iar de câteva luni, mama merge şi la maslu. Singură, din proprie iniţiativă, ba l-a luat şi pe fratele meu. În prezent, e băiat de altar la biserica de care aparţinem şi citeşte uneori în strană. Ei se spovedesc la părintele meu duhovnic, toţi ne-am îndreptat spre el. Vara asta s-au echilibrat mai multe, au fost la Ierusalim, iar eu la Putna... :) Nah, suntem bine, dar nu mereu a fost aşa.
Mama le rămâne veşnic îndatorată maicilor pentru ajutorul de atunci. Nu înţelege ce mi-au putut face, dar a recunoscut că m-am întors schimbată, parcă pluteam. Îmi venea să îmbrăţişez pe toată lumea după zilele petrecute la mănăstire, nu mai aveam crize de plâns, eram iar vie.

Şi acum aştept bolovani pentru mărturisirea asta sinceră a perioadelor mele de rătăcire şi de aproape autocauzare a morţii. :) Da, nimeni nu-i perfect, iar eu sunt mai slabă decât toţi. Dar dacă astăzi încă mă aflu aici, e pentru că lui Dumnezeu i S-a făcut milă şi de mine, mi-a trimis în ajutor oamenii Lui şi, nu doar atât, ci prin ei mi-am dobândit şi sfântul ocrotitor, pe Sfântul Efrem cel Nou.

[flying]

În prealabil postat de suslik

In consecinta, daca punem umanitate pe cel putin acelasi nivel cu confesionalismul sau ideologia, daca nu chiar mai sus, asa cum ar fi normal (omul a fost creeat inaintea oricaror biserici sau partide, evident) putem ajunge la un consens.

Pai ai incredere in clica ideoloaga a celor cateva miliarde de neuroni parcati in creierasul tau si vii aici sa ne predici contrariul a ce faci tu? Vezi ca sunt cativa neuroni ierarhi in care tu ai incredere ,dar crede-ma trebuie depusi din preotie.Ia masurile care se impun.

[suslik]

În prealabil postat de flying

Pai ai incredere in clica ideoloaga a celor cateva miliarde de neuroni parcati in creierasul tau si vii aici sa ne predici contrariul a ce faci tu? Vezi ca sunt cativa neuroni ierarhi in care tu ai incredere ,dar crede-ma trebuie depusi din preotie.Ia masurile care se impun.

Umor cocălaresc de larvă în ale teologiei, care crede că zboară, dar nici măcar pterotecile nu i-au ieșit; mai ai niște năpârliri de trecut și niște exuvii de lepădat.
Decât în Rai cu sfatul tău, mai bine în Iad pe mâna mea. Sincer!

[flying]

În prealabil postat de suslik

Decât în Rai cu sfatul tău, mai bine în Iad pe mâna mea. Sincer!

În Sfântul Munte al Atonului trăia un călugăr cu numele Andrei. Şi acesta ducea o viaţă sfântă, în feciorie, asceză, post, rugăciune şi priveghere; în meditaţii sfinte şi în cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a îmbolnăvit când era aproape de treizeci de ani şi a zăcut unsprezece ani şi nu mai murea.

Atunci, după dreptate, acest călugăr cu numele Andrei şi-a pus întrebarea: "De ce sufăr eu?" Pentru că nu se ştia cu păcate aşa de grele, ca să sufere pe pământ atât de groaznică boală. Şi a început săracul, ca tot omul care nu mai poate răbda, să se roage aşa la Dumnezeu:
"Doamne, cer de la Tine un singur lucru şi anume: sau să mor sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda! Mi-au rămas numai oasele şi pielea!"
Rugându-se el aşa, într-una din nopţi, a strălucit o lumină uimitoare în chilia lui. El s-a temut să nu fie de la draci, căci şi diavolul se face în chipul lui Hristos, în chip de înger, în chip de sfînt ce străluceşte ca soarele şi poate să te înşele.
Este ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: Nu-i de mirare că însuşi satana se preface în chip de înger de lumină şi slujitor al dreptăţii. Adică, dracii se prefac în chip de slujitori ai dreptăţii.
Deci s-a temut călugărul şi a început să facă cruce. Şi îndată a văzut că intră pe uşa lui un tânăr foarte frumos la chip, foarte luminat, cu un toiag de aur în mână, cu o cunună de aur pe cap şi o cruce de aur pe frunte şi i-a zis:
- Nu te teme, părinte, nu-s diavol. eu sunt îngerul păzitor al vieţii tale şi m-a trimis Dumnezeu să-ţi spun un lucru. Eu totdeauna sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftările, toate durerile, toate necazurile tale eu le ştiu. Că tu dormi, eu nu dorm niciodată; tu mănânci, eu nu mănânc; tu bei, eu nu beau.
Adu-ţi aminte ce spune psalmistul: Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de dânsul şi-l va izbăvi pe el; şi ...nici să dormiteze cel ce te păzeşte.
Deci, părinte, eu ştiu necazurile tale. Dar iată, tu ai început să te rogi lui Dumnezeu aşa de la o vreme: "Doamne, sau să mor, sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda!" Şi Dumnezeu m-a trimis să-ţi spun ţie două lucruri:
- Care?
- Iată ce spune Dumnezeu prin mine: "Vrei să mai rabzi boala un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad?"
Dar el când a auzit, a zis:
- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu.
Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!
A stat el şi s-a gândit.
- Gândeşte-te bine! i-a spus îngerul.
- Trei ceasuri în iad!
Cînd a zis aceste cuvinte, i-a şi luat sufletul. Şi unde l-a dus? L-a dus în gheena, de care v-am amintit înainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem şi dracii.
Şi când l-a dus acolo şi l-a băgat în focul cel negru şi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de întunericul ce domnea pretutindeni şi a început a răcni şi a geme de durere, căci balaurii de foc au început să-l muşte şi să-l chinuiască; el, când s-a văzut acolo şi a văzut atâta deznădejde şi atâta strigăt şi atâta durere şi atâta spaimă şi atâta foc, a început să strige cât putea: "Doamne, miluieşte-mă! Doamne, iartă-mă!"
După trei minute, o lumină a despicat întunericul şi a apărut îngerul Domnului. Când l-a văzut, a început a bate din palme şi a striga aşa:
- Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut!
- Ce n-ai crezut, părinte Andrei?
- N-am crezut că un înger al Domnului poate să mintă!
- Cum se poate una ca asta, ca să spun eu minciuni? Eu nu sunt om păcătos, eu nu sunt duh rău, diavol. Eu nu pot face păcat, eu nu pot minţi. Cum pot eu să mint, dacă sunt rază de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintâi? Cum aş putea eu să spun minciuni?
- Dar cum ne-a fost vorba în chilie la mine?
- Cum?

- N-a fost vorba că mă vei scoate de aici după trei ceasuri? Iată, au trecut mai mult de trei sute de ani de când mă chinuiesc aici!
Îngerul i-a spus:
Adevărul este Hristos. De-abia a trecut o oră şi mai ai două ore de stat.
- Două ore? a strigat monahul cu groază. Este oare cu putinţă să fi trecut numai o oră până acum?
- Eu am venit să văd dacă poţi răbda.
Atunci a zis călugărul Andrei:
- Doamne, dacă acesta este adevărul, că de-abia a trecut un ceas de când mă chinuiesc aici în iad, du-mă înapoi în trupul meu cel rănit şi bolnav şi să sufăr acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar până la ziua venirii lui Hristos, numai să nu mai stau o clipă aici în focul cel nestins!
Şi îndată, cu iuţeala gândului, l-a luat îngerul şi l-a dus înapoi în trup.
Cine a ştiut că a fost mort un ceas? Când a înviat a început a striga:
- Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!
Şi a venit călugărul care îl îngrijea şi a întrebat:
- Ce este, părinte? De ce strigi?
- Să se adune tot soborul mânăstirii.
Erau trei sute de călugări acolo. Şi l-au pus într-un cerdac înalt şi le-a spus la toţi minunea care s-a petrecut cu el; că el a stat un ceas în iad şi i s-au părut mai mult de trei sute de ani. Atâta de greu a trecut timpul.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de flying

Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad

Prin boala grea a unui credincios se mantuiesc multe neamuri ale lui ajunse in Iad?
Mie mi se pare o erezie cat roata carului.

Propagarea unor astfel de invataturi l-au facut pe Luther sa declare "SOLA FIDE". Pentru a echilibra balanta pe care astfel pe povesti o faceau sa atarne greu intr-o directie gresita.
Macar ca, desigur, Biblia vorbeste clar despre importanta faptelor.

Niciun om nu va scoate, prin boala lui, pe un altul din Iad.
Singura cale de a scapa de Iad este prin jertfa lui Hristos.

[gpalama]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Prin boala grea a unui credincios se mantuiesc multe neamuri ale lui ajunse in Iad?
Mie mi se pare o erezie cat roata carului.

Macar ca, desigur, Biblia vorbeste clar despre importanta faptelor.

Niciun om nu va scoate, prin boala lui, pe un altul din Iad.
Singura cale de a scapa de Iad este prin jertfa lui Hristos.

Aici gresesti PT.

MASIV, si Hristos zice bine: nu cunosti Scriptura si nici MILA SI PUTEREA lui Dumnezeu.



Dragul meu, nu este nici o diferenta intre un suflet din Iad si un suflet de pe Pamant.
Sunt unite prin dragoste.

Ce fel de "dragoste" mai am eu fata de copilul meu din Iad daca eu ma blochez in "nu se poate sa ma rog pentru el", inventie pe care dracul a scos-o de undeva pentru a nu scoate sufletele luate de el in Iad???


Nu este tot copilul meu?
Nu este la fel ca si mine, un suflet?
Il iubesc mai putin?

Despartirea asta este una creata artificial de niste versete intelese gresit.

Hai sa luam urmatoarea situatie: eu am un copil, a gresit toata viata, a murit, se duce in Iad.
Ma rog pentru el lui Hristos si Hristos ce imi va raspunde: de el nu ma milostivesc, pentru ca scrie in biblie ca eu nu am mila fata de cei din Iad ????

Hristos este DOMNUL MILEI SI AL IUBIRII si nu al versetelor.

Zice Dumnezeu sa IUBIM pe aproapele nostru.

Zice Hristos: daca un bou il scoti sambata din groapa, oare nu se cuvine cu atat mai mult pentru un suflet de om sa ne rugam si sa ii daruiasca Hristos mantuire?

Cel care ne-a invatat sa masuram lucrurile se opreste intr-un verset prost inteles?



Izolarea asta a Iadului pe care o propui este o varianta de un egoism maxim, o pedepsire fara mila a fiecaruia dintre noi.

Daca un parinte face fapte bune pe pamant care compenseaza de 100 de ori relele copilului si le face PENTRU COPILUL SAU, oare Hristos nu se va uita la lucrul asta si nu va da salvare sufletului copilului?

[gpalama]

Si ce sau cine il opreste pe Hristos sa scoata un suflet din Iad???

Daca cineva a rascumparat toate greselile aceluia, de ce sa nu se bucure si acel suflet de lumina vesnica?

E simplu: egoismul satanei, profund impregnat in doctrina protestanta le spune protestantilor ca fiecare suflet este pentru el...

Insa Hristos ii iubeste pe toti, iar Iadul nu este un tomberon in care se arunca deseurile si se ard, este un loc si al DREPTATII.



Insa nu uita: HRISTOS ESTE DOMN AL DREPTATII DAR SI AL MILEI.

Drept este ca un suflet sa fie in Iad.
Dar mila lui Dumnezeu scoate sufletele din iad pentru rugaciunile altora.

[gpalama]

@Penticostalul Traditional

Toata Scriptura vorbeste despre IUBIRE, MILA SI DREPTATE.

Si tu te infunzi in texte care le anuleaza si le desfiinteaza uitand de tot ce este Dumnezeu.

Exact ca in vorba lui Hristos: fariseilor, voi dati zeciuiala din toate ale pamantului dar ati uitat faptele de iubire ale legii... Vezi ca uiti sensul legii, care este IUBIREA.

[Penticostalul Traditional]

Cred ca te-ai cam grabit cu concluziile, colegu'.

Nu am afirmat ca "un om nu poate fi scos din Iad".
Si nici ca "nu se poate sa te rogi pentru cineva din Iad"
Acestea sunt subiecte controversate si m-am ferit sa discut despre ele.

Ceea ce am afirmat e legat de alt subiect: mantuirea prin Hristos versus mantuirea prin boala cuiva.

Chiar crezi ca cineva de pe pamant poate scoate, prin bolile indurate, pe vreun om din Iad?
Este vreo dogma ortodoxa care sustine asa ceva?

[suslik]

În prealabil postat de gpalama

Si ce sau cine il opreste pe Hristos sa scoata un suflet din Iad???

Daca cineva a rascumparat toate greselile aceluia, de ce sa nu se bucure si acel suflet de lumina vesnica?

E simplu: egoismul satanei, profund impregnat in doctrina protestanta le spune protestantilor ca fiecare suflet este pentru el...

Insa Hristos ii iubeste pe toti, iar Iadul nu este un tomberon in care se arunca deseurile si se ard, este un loc si al DREPTATII.



Insa nu uita: HRISTOS ESTE DOMN AL DREPTATII DAR SI AL MILEI.

Drept este ca un suflet sa fie in Iad.
Dar mila lui Dumnezeu scoate sufletele din iad pentru rugaciunile altora.

Maraiala subiectiv-confesionalista. Poti afirma un adevar, sau pur si simplu pozitia proprie sau a propriei confesiuni si fara sa insulti "concurenta".
Naravuri tipic omenesti: "ai nostri au dreptate intotdeauna".