Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

Rugăciunea de seară am zice că este un corolar al rugăciunii în general, fiindcă, aşezându-ne sub pavăza lui Dumnezeu, dorim să fim păziţi în timpul nopţii, ne aduce o linişte aproape totală, încredinţându-ne lui Dumnezeu. Cum spune un sfânt părinte, să putem adormi, dacă e posibil, cu gândul la rugăciune sau rostind rugăciunea, ca să nu ne fure gândurile. Le-am spus credincioşilor, la Taina Spovedaniei şi în predică uneori, că, decât să te prindă somnul îndârjit şi încordat, certându-te în minte cu cineva şi căutând modul cum să te răzbuni pe el, mai degrabă să te prindă somnul rostind Psalmul 50 sau o altă rugăciune. Să încercăm ca gândul să se topească încet, încet cu Dumnezeu în somnul care vine şi, adăpat de intenţii bune, noaptea va fi mai liniştită, visul mai plăcut. Decât să luăm cine ştie ce pastile, mai degrabă ne zicem un psalm, o rugăciune sau o formulă din aceasta bisericească, şi adormim mai uşor.

Pr. Nicolae D. Necula



RUGACIUNE DE SEARA

Dumnezeule vesnice si Imparate a toata faptura, Cel ce m-ai invrednicit a ajunge pana in acest ceas, iarta-mi pacatele ce am facut in aceasta zi : cu lucrul, cu cuvantul, cu gandirea, si curateste, Doamne, smeritul meu suflet, de toata intinaciunea trupului si a sufletului. Si-mi da, Doamne, in aceasta noapte, a trece somnul in pace, ca sculandu-ma din ticalosul meu asternut, bine sa plac Preasfantului Tau nume, in toate zilele vietii mele, si-mi ajuta cu Harul Tau sa calc pe vrajmasii cei ce se lupta cu mine, pe cei trupesti si pe cei fara de trup. Izbaveste-ma Doamne de gandurile cele desarte, care ma intineaza si de poftele cele rele, ca a Ta este Imparatia, Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin



TE BINECUVÂNTEZ, PĂRINTE,

la sfârşitul acestei zile.
Primeşte lauda şi recunoştinţa mea
pentru darurile tale.
Iartă-mi toate păcatele,
pentru că nu am ascultat de glasul Duhului tău
şi nu l-am recunoscut pe Hristos
în fraţii pe care i-am întâlnit.
Ocroteşte-mă în timpul somnului,
îndepărtează de la mine orice rău
şi ajută-mă să mă trezesc cu bucurie la o nouă zi.
Apără-i pe toţi fiii tăi răspândiţi pretutindeni. Amin.

[cristiboss56]

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era O RUGĂCIUNE, care spunea asa:

“IUBITE DOAMNE, TU IMI CUNOŞTI NEVOILE, AŞA CĂ EU LE PUN ÎN MÂINILE TALE.”

Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.

Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Doamne... ce ne-am face fara ea?... Fara rugaciune am fi fara Dumnezeu... Am exista, fara sa existam... ...

SI EU ZIC VOUA...

"Si Eu zic voua: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.
Si care tata dintre voi, daca ii va cere fiul paine, oare, ii va da piatra? Sau daca ii va cere peste, oare ii va da, in loc de peste, sarpe?
Sau daca-i va cere un ou, ii va da scorpie?
Deci daca voi, rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri daruri bune, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da Duh Sfant celor care il cer de la El!"

[cristiboss56]

Pentru ca ne apropiem de Postul Mare , foarte importante si cu folos sunt cele 12 ichinaciuni , cele patru rostite de trei ori fiecare in parte , si care se pot invata cu usurinta de fiecare dintre noi . Aceste inchinaciuni se pot rosti oricand , in orice zi , in orice situatie , in gand sau cu voce tare :
" Dumnezeule , milostiv fi mie pacatosului" ( de trei ori )
"Dumnezeule , curateste-ma pe mine pacatosul " ( de trei ori )
" Cel ce mai zidit, Dumnezeule, miluieste-ma " ( de trei ori )
" Far de numar am gresit , Doamne , iarta-ma " ( de trei ori )
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Când ne rugăm, nu ne propunem să ne rugăm cu lacrimi, nu ne sugerăm, nu căutăm si nu cultivăm asta. Dar ele vin, adeseori însoţite de un sentiment clar, inconfundabil de uşurare, de curăţare, de mângâiere. Lacrimile, străpungerea inimii (pentru că de aici, din străpungerea inimii vin lacrimile), sunt unul din semnele clare ca rugăciunea ne-a pătruns, ne-a apropiat de Dumnezeu. De aici durerea de a ne vedea departe de El mai tot timpul zilei şi vieţii noastre când, din nepăsare sau din nepricepere, ne aflăm fără El, înstrăinaţi de El, rătăciţi mai mult sau mai puţin. Pentru că păcatul aceasta este: rătăcirea de la Cale, de la Adevăr, de la Viaţa cea bogată, plină, puternică pe care o intuim şi o căutăm. Nu viaţa plictisită, lâncedă ce are nevoie de aburii tari ai plăcerilor pentru a o face suportabilă. Cu cât descoperim rătăcirea aceasta mai lungă, mai adâncă, cu atât durerea este mai mare, mai sfâşietoare: „atâta timp am trăit în întunericul depărtării de Dumnezeu”. Şi plânsul devine mai adânc, mai conştient. Rugăciunea e chemarea ca Dumnezeu însuşi să ne dea puterea, inspiraţia de a trăi alături de El. Chemându-L în fiecare moment al zilei, din ce în ce mai des, încredinţîndu-ne Lui tot mai deplin. Roagă-te deci, Alina, în fiecare clipă a zilei cu simplitate şi cu atenţie! Dar fă-ţi mai ales răgaz dimineaţa şi seara pentru rugăciunea cuprinzătoare în faţa icoanei, a candelei, în faţa lui Dumnezeu care te aşteaptă cu dragoste. Şi pentru ca puterea păcatului să slăbească, pentru ca gândul lui Dumnezeu să lucreze mai clar în tine, spovedeşte-te des! Roagă-te ca Domnul să te lumineze prin cuvântul duhovnicului şi acesta te va învăţa cum să păstrezi darul lacrimilor celor mângâietoare, al durerii ce te curăţeşte!

Arhim. Nichifor Horia, starețul Mănăstirii „Trei Ierarhi” din Iași

[cristiboss56]

Gândurile îmi rătăcesc la rugăciune


sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro



Sfântul Ioan Scărarul spune astfel: „Trebuie să ne îndreptăm mintea spre cuvintele rugăciunii.”

Secretul de a ne controla gândurile în timpul rugăciunii este acela de a ne înfrâna imediat mintea rătăcitoare. În momentul în care sesizați că nu vă mai controlați gândurile, îndreptați-vă, fiți puternici și îndepărtați distragerile. Fiți fermi și ofensivi chiar dacă este o muncă anevoioasă.
Sfântul Teofan ne sfătuiește astfel: „Trebuie să facem eforturi să ne rugăm chiar dacă nu facem o rugăciune spirituală.” Şi „în acest caz, Dumnezeu văzând că omul se străduiește sincer, mergând împotriva inimii (adică a gândirii rătăcitoare), îi dăruiește rugăciune adevărată.” Prin conceptul de rugăciune adevărată, Sfântul Macarie se referă la rugăciunea profundă, netulburată, și liniștită care intervine atunci când mintea este limpede înaintea lui Dumnezeu. Atunci când mintea începe să devină netulburată, descoperă o dulceață atât de puternică încât își dorește să rămână în rugăciune adevărată fără a mai avea nevoie de altceva.
Am spus cu mai multe ocazii cum ar trebui să procedăm: „Nu trebuie să lăsăm gândurile să o ia razna. Atunci când totuși se întâmplă aceasta trebuie să le aducem înapoi, mustrându-ne pe noi înșine, și întristându-ne de această întâmplare. Sfântul Ioan Scărarul spune astfel: „Trebuie să ne îndreptăm mintea spre cuvintele rugăciunii.”
Cea mai bună idee este aceea de a merge des la biserică. Acolo, rugăciunile vin mai uşor întrucât totul este îndreptat spre acest scop, deşi această soluție nu este întotdeauna la îndemână pentru toți în fiecare zi. Deci este mai bine să ne obişnuim să ne rugăm cu atenţie şi să încercăm să rămânem în prezența lui Dumnezeu tot timpul.
Atunci când învățați rugăciunile pe de rost, nu uitați să intrați în profunzimea sensului și să-l simțiți în fiecare cuvânt. Astfel atunci când vă veți ruga, cuvintele vă vor atrage atenția și vă vor aduce într-o atmosferă de rugăciune.

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Incepand de astazi ,miercuri, 13 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - "Doamne si Stapanul vietii mele", rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.



Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie,- Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.
Recomand celor interesati despre aceasta rugaciune un link de pe acest site cu explicatile Parintelui Petroniu Tanase :http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...se-139129.html
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Se spune că odată a venit diavolul la uşa unui călugăr. Împingea diavolul să intre, împingea şi călugărul dinăuntru să nu-l lase. Şi se ruga în timpul acesta: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă!”. Dar dracul împingea şi mai tare, şi era, mai-mai să-l biruie, când, de teamă, călugărul a strigat cât a putut: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă!”.

Atunci îndată dispărând diavolul, lângă el a apărut Mântuitorul.

- De ce n-ai venit până acum, l-a întrebat mâhnit călugărul?

- Am venit când M-ai strigat cu adevărat, din inimă.



Deci rugăciunea şi gândul la Domnul dacă nu pornesc din inimă sunt spoială, nu au nicio valoare. Câţi dintre noi nu păţim asemenea călugărului la uşa sufletelor noastre?!

[cristiboss56]

O rugăciune deosebită care deschide sufletului o perspectivă deosebită, atrage atenția sinelui spre smerenie, spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria rugăciunii pentru aproapele și cugetarea la judecata particulară. Cuviosul Sofronie Saharov, un mare trăitor al vremurilor noastre, un „cunoscător” al Harului Divin ne-a făcut cadou această rugăciune cu care merită să începem fiecare dimineață predându-ne voii lui Dumnezeu și iubirii Sale nespuse. Fie ca Domnul să atingă inimile tuturor celor care o vor citi:

„Dumnezeule veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființa la aceasta viața, care mi-ai dăruit harul botezului și noii nașteri de sus, care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în taina mirungerii și care mi-ai dat dorința de a te căuta, Tu, singurul Dumnzeu adevărat, auzi rugăciunea mea.
Eu n-am viața, lumina, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule; nu îndrăznesc să ridic ochii spre tine, din pricina nedrepților mele. Dar tu ai spus ucenicilor Tăi: ,,Tot ce veți cere cu credința în rugăciune veți primi” și încă ,,Tot ceea ce veți cere în numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicul Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale, fa-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra în slava Ta, cu sufletul curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi întotdeauna pătruns de prezența Ta.

În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar Tu cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea, Te rog, ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța, Doamne dă-mi doar puterea dragostei Tale, dăruiește-mi să mă lipesc de bine.

Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă voia ta este să tac, ispiră-mi să păzesc tăcere, într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici întristare și nici o pagubă aproapelui meu.

Întărește-mă pe calea poruncilor Tale și până la ultima suflare nu îngădui să mă depărtez de lumina cuvinteloTale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici, jos, cât și în viața veșnică.

Dă Doamne, Te rog, ai mila de mine, cruță-mă de tot necazul și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai grijă de mine! Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum mi-ai poruncit: cu toată inima mea, cu sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea.

Dă Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt, să învâț bunătatea, viața dreaptă și cunoștință; să cunosc adevărul Tău înainte de a mă pogorâ în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce îți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, și nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să te întâlnească; în acest ceas de temut fii cu mine Doamne și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da Doamne, în marea Ta milostivire și nemărginită Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu însuți, învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine păcătosul!
Amin!

Sofronie Saharov ucenicul Sfântului Siluan Athonitul - Rugăciunea fiecărei dimineți