diavolul asculta rugaciunile?

În prealabil postat de ElisabetaM

Cel necurat fuge cand aude rugaciuni caci il arde numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Din pacate nu e deloc asa. Au fost destule cazuri cand diavolul insusi il trezea pe calugar pentru rugaciune, dandu-se drept... "Ingerul Pazitor". El face orice si este foarte rabdator si ingenios, pentru a-l aduce pe cel smerit cu duhul, in starea de pacat, fie ca e vorba de mandrie sau orice altceva.

Dumnezeu... nu ne incearca, dar ingaduie diavolului sa ne ispiteasca, atat cat noi insine putem suporta ispita. Niciodata nu vor veni asupra noastra ispite mai mari decat Dumnezeu stie ca nu le putem suporta. Iar toate astea din dorinta de a ne intelepti si de a-L cunoaste cat mai bine. Ca majoritatea dintre noi ramanem orbi si surzi la toate semnele din jurul nostru si ca dezamagim cu fiecare cadere in ispita, desi nu o recunoastem, sau o facem doar ca imagine a unei false smerenii, Dumnezeu stie exact ce-i in capul nostru. Tocmai de aceea uneori pare sa-si intoarca fata de la noi, in timp ce noua ni se pare o mare nedreptate.

De la Sfintii Parinti, stim ca diavolul nu cunoaste gandurile bune, dar pe cele rele intotdeauna le stie, ca doar el le initiaza. Paradoxul este ca uneori, ceea ce noi credem ca sunt ganduri bune, ele sa fie de fapt izvorate din mandrie. Iar mandria este cea mai delicata ispita pe care prea putini dintre noi o percepem sau o recunoastem.

[CelMandru]

În prealabil postat de OmuBun

Din pacate nu e deloc asa. Au fost destule cazuri cand diavolul insusi il trezea pe calugar pentru rugaciune, dandu-se drept... "Ingerul Pazitor". El face orice si este foarte rabdator si ingenios, pentru a-l aduce pe cel smerit cu duhul, in starea de pacat, fie ca e vorba de mandrie sau orice altceva.

Dumnezeu... nu ne incearca, dar ingaduie diavolului sa ne ispiteasca, atat cat noi insine putem suporta ispita. Niciodata nu vor veni asupra noastra ispite mai mari decat Dumnezeu stie ca nu le putem suporta. Iar toate astea din dorinta de a ne intelepti si de a-L cunoaste cat mai bine. Ca majoritatea dintre noi ramanem orbi si surzi la toate semnele din jurul nostru si ca dezamagim cu fiecare cadere in ispita, desi nu o recunoastem, sau o facem doar ca imagine a unei false smerenii, Dumnezeu stie exact ce-i in capul nostru. Tocmai de aceea uneori pare sa-si intoarca fata de la noi, in timp ce noua ni se pare o mare nedreptate.

De la Sfintii Parinti, stim ca diavolul nu cunoaste gandurile bune, dar pe cele rele intotdeauna le stie, ca doar el le initiaza. Paradoxul este ca uneori, ceea ce noi credem ca sunt ganduri bune, ele sa fie de fapt izvorate din mandrie. Iar mandria este cea mai delicata ispita pe care prea putini dintre noi o percepem sau o recunoastem.

Ai mare dreptate, totul se întâmplă cu îngăduinţa Lui Dumnezeu spre mântuirea noastră, dar rugăciunea într-adevăr arde pe diavol. Iar cea mai simplă rugăciune este închinarea cu Semnul Sfintei Cruci, rostind În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Nu o spun eu sau alt mirean neputincios. O spun sfinţii părinţi şi alţi monahi preţuiţi ai ortodoxiei.

Citind din viaţa Sfântului Mucenic Ciprian, vedem din însuşi glasul diavolului că Semnul Sfintei Cruci îl arde: <<[...]Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrînd, a mărturisit: "Nu putem, a zis el, să privim spre semnul crucii, ci fugim de dînsul, căci ne arde precum focul şi ne goneşte departe" [...]>>.

De asemenea, Arhimandritul Ilarion Argatu a dat nenumărate sfaturi duhovniceşti prin care ajută pe creştinii cuprinşi de duhuri necurate: "[...]Rugăciunea îi arde pe diavoli, le produce suferinţă ca o arsură. [...]Diavolul îl alungi stropind cu Agheasmă prin casă, afumând cu tămâie şi citind rugăciuni[...]".

În plus ştim că cele mai puternice rugăciuni împotriva diavolului sunt Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, care prin citirea lor îi determină adesea pe cei demonizaţi să răcnească: "Mă arde. Nu mă omorâţi".

Iertare, poate nu am înţeles ce vrei să spui, şi am scris ceva ce deja ştiai. Doamne ajută!