ura

[Anna]

E amestecat ce simt. E ciudat. Cred ca uneori ma doare ca n-a ramas cu ea, e asa un sentiment ciudat, ma simt eu mai neimplinita ca a avut acel episod si s-a sfarsit asa...Cred ca intr-un fel simt ca si cum i-ar fi fost mai bine sa ramana cu ea, desi el nu crede la fel. Nu stiu sa explic sincer...Poate ca e senzatia mea subiectiva ca nu e posibil pentru cineva sa nu-l iubeasca pe prietenul meu si am impresia ca cine stie ce lucru tragic a facut-o sa-l paraseasca, dar cine stie, poate nu l-a iubit de fapt...
Dar nu-mi vine deloc sa ma rog pentru ea pentru ca iar imi vine in minte ca l-a iubit si poate mai bine ramanea cu ea...Cand eu am aparut in viata lui el incerca sa revina cu ea si cred ca am ramas cu impresia ca sunt "second hand" desi au trecut multe luni si cu fiecare zi imi arata ca ma iubeste...

[costel]

Sa-mi fie cu iertare, dar iubirea si ura nu pot vietui impreuna in aceeasi inima. Asa ca de vreme ce inca mai uram, inseamna ca nu am ajuns la adevarata iubire.

E ca si cand am spune ca mirosim minunat pentru ca suntem parfumati, in conditiile in care noi nu ne-am mai spalat de multe zile. In astfel de situatii suntem niste jegosi parfumati. Nu stiu cati ar reusi sa stea langa noi.

CA sa putem spune ca inima se scalda in iubire, nu trebuie sa uram deloc. La fel, ca sa raspandim parfum, e nevoie sa lepadam necuratia.

[Anna]

Dupa cum am spus, nu e chiar ura, am confundat. Nu stiu ce e...

[anna21]

În prealabil postat de costel

Sa-mi fie cu iertare, dar iubirea si ura nu pot vietui impreuna in aceeasi inima. Asa ca de vreme ce inca mai uram, inseamna ca nu am ajuns la adevarata iubire.

E ca si cand am spune ca mirosim minunat pentru ca suntem parfumati, in conditiile in care noi nu ne-am mai spalat de multe zile. In astfel de situatii suntem niste jegosi parfumati. Nu stiu cati ar reusi sa stea langa noi.

CA sa putem spune ca inima se scalda in iubire, nu trebuie sa uram deloc. La fel, ca sa raspandim parfum, e nevoie sa lepadam necuratia.

Asa este.
Mimam iubirea, uneori.. pt. ca nu stim sa iubim cu adevarat. Dar si asta conteaza.. poate ca intr-o zi vom reusi sa scapam de ura si sa fim curati.

[LapetiteMoc]

Dorin are dreptate. Degeaba plângi, că nu ajută. Ai grijă cu gelozia. Mult prea accentuată și sufocantă aduce ravagii... Fii atentă la ceea ce vrei și ceea ce ești! Experiența lui de viață este experiența cu aceste ”foste”. Fără să-și dea seama l-au modelat.
O prietenă, după despărțirea de un prieten cu care a petrecut 10 ani, plângea nu după el, ci de ciudă că o ”alta” va beneficia de ceea ce ea a modelat îm 10 ani...

[Anna]

N-a apucat sa-l modeleze...dar mai cititi si ultimele mele 2 postari

[patinina34]

În prealabil postat de Anna

E amestecat ce simt. E ciudat. Cred ca uneori ma doare ca n-a ramas cu ea, e asa un sentiment ciudat, ma simt eu mai neimplinita ca a avut acel episod si s-a sfarsit asa...Cred ca intr-un fel simt ca si cum i-ar fi fost mai bine sa ramana cu ea, desi el nu crede la fel. Nu stiu sa explic sincer...Poate ca e senzatia mea subiectiva ca nu e posibil pentru cineva sa nu-l iubeasca pe prietenul meu si am impresia ca cine stie ce lucru tragic a facut-o sa-l paraseasca, dar cine stie, poate nu l-a iubit de fapt...
Dar nu-mi vine deloc sa ma rog pentru ea pentru ca iar imi vine in minte ca l-a iubit si poate mai bine ramanea cu ea...Cand eu am aparut in viata lui el incerca sa revina cu ea si cred ca am ramas cu impresia ca sunt "second hand" desi au trecut multe luni si cu fiecare zi imi arata ca ma iubeste...

Am cunoscut multe persoane care aveau ca sa zic asa o dubla personalitate:iubeau sincer cind iubeau si apoi urau din tot sufletul cind urau.
Interesant, nu?

Ma gandeam ca o persoana normala, adica in conditii mai normale, ori iubeste, ori uraste.

Dar se intimpla de asa de multe ori ca uite totusi asa cum se spune si in biblie" sa nu stai in doua barci".

Urmand aceste sfaturi, poate ar fii mai bine sa ne limpezim situatiile din viata pentru a evita ambiguitatile si starile de nefericire care rezulta din astea.

[heaven]

Draga Anna,ceea ce te framanta pe tine nu are legatura cu acea fosta prietena ci cu un singur lucru: lipsa ta de incredere in propria persoana.
Traiesti zilnic cu teama ca nu te vei ridica la nivelul asteptarilor lui,ca a iubit-o mai mult,ca te compara cu ea si tu ai pica pe un plan inferior in ochii sai etc De fapt,comparatia obsesiva o faci doar tu.
In realitate,Anna,pe tine te urasti,nu pe ea,pentru ca i te consideri inferioara,chiar daca nu constientizezi,poate,acest lucru in deplinatatea lui si cel mai mare rau ti-l faci chiar tie,iar,mai apoi,daca nu vei sti sa tii sub control aceste lucruri,ii vei face si lui si intregii voastre relatii.
Incearca sa lucrezi mai mult la acest capitol,incearca sa iti gasesti zilnic calitati,sa te iubesti mai mult pe tine si sa intelegi ca fiecare fiinta este unica si isi duce aportul ei de iubire,frumusetze in viata unui om.
Numai bine iti doresc si sa stii ca esti o fiinta minunata,doar ca tu trebuie sa incepi sa vezi asta!

[Anna]

Faptul ca eu sunt o fiinta minunata nu anuleaza faptul ca si ea este...Nu mi-e frica ca a iubit-o mai mult. Stiu sigur ca ma iubeste pe mine mai mult, pentru ca el cu mine vrea sa se casatoreasca, cu ea nu voia.
Dar nu stiu ce am, v-am zis ca-s confuza...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anna

Faptul ca eu sunt o fiinta minunata nu anuleaza faptul ca si ea este...Nu mi-e frica ca a iubit-o mai mult. Stiu sigur ca ma iubeste pe mine mai mult, pentru ca el cu mine vrea sa se casatoreasca, cu ea nu voia.
Dar nu stiu ce am, v-am zis ca-s confuza...

Eşti Ana o finţă minunată, toţi suntem nişte finţe minunate, pentru că aşa am fost plămădiţi , creaţi. Totul e să ne redescoperim şi mult mai important să nu deznădăjduim. Astăzi fugind pe la 12 de la Sf. Liturghie de la Bis. Mercurie, m-am dus la Mănăstirea Cernica şi acolo un călugăr chiar îmi spunea că suntem un întreg univers înlăuntrul nostru. Când te uiţi la un om, vezi doar un simplu om, dar "dacă ai şti ce este înlăuntrul lui , în sufletul lui ", spunea el, e minunat, incredibil. Ana, te rog să mă crezi că toţi suntem minunaţi ! Duhurile răului , ne orbesc , ne rătăcesc , nemaidându-ne seama de adevărata realitate, trăim efectiv în altă lume în mintea noastră slăbită şi hăituită de păcate. Multă, multă nădejde şi multă, multă rugăciune. El ne vrea lângă El , dar şi noi trebuie să vrem cu adevărat aceasta !