Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[Tzantzarika]

Sunt divortata - nu m-a batut, nu m-a inselat - n-am nici unul din motivele clasice ca sa am dreptul sa divortez. Pur si simplu iubirea a murit. N-am mai putut sta cu el. Eu sunt cea care a vrut divortul.
Si acum ce fac? Ce pot face in continuare? Am cunoscut pe altcineva. Traiesc cu el de aproape 2 ani.
Mai am vreo sansa sa nu ma simt atat de vinovata cand intru intr-o biserica - sa nu ma simt condamnata?

Am fost la preoti - m-am spovedit - ei sunt tare ingaduitori - dar eu nu ma simt usurata dupa spovedanie.

[catalina24680]

Draga de tine ! Stiu sentimentul de vinovatie cand intri intr-o biserica. E constiinta cea care iti da acest sentiment. Constiinta vrea sa-ti spuna ceva. Trebuia sa te opresti, sa o asculti si sa fii sincera cu tine si mai ales cu Dumnezeu.

Cand traiesti cu cineva fara ca Dumnezeu sa binecuvanteze, nu ai pace, vei fi mereu zbuciumata inauntrul tau.

M-a durut cand am citit ca ti-ai parasit sotul...El cum a reactionat cand i-ai zis de divort? Oare te mai poti intoarce la el? Caci tu cu el ai primit taina cununiei, ai jurat credinta in Biserica cu capul pe Evanghelie, au fost preoti si ingeri de fata la juramantul tau, si Sfanta Fecioara si Insusi Dumnezeu. Nu e lucru putin ce ai primit cu sotul tau in Biserica, tot Cerul a fost acolo.

Of! Draga de tine ! Roaga pe Domnul sa-ti arate ce sa faci in continuare.

Parerea mea personala, care poate fi si gresita, este sa lasi amantul pe care-l ai si sa te intorci la sotul tau si sa ceri de la Dumnezeu sa reaprinda dragostea voastra. Dragostea nu moare niciodata ea se mai poate stinge tot din cauza noastra, ca suntem butucanosi si badarani, nu fini ca Dumnezeu. Dar daca ai primit taina cununiei in Biserica cu un om nu-l poti parasi pur si simplu...

In canoanele Bisericii te poti uni in Biserica de maxim trei ori. Dar e foarte important CUM : numai prima este taina cununiei in plinatatea ei, a doua si a treia sunt rugaciuni de pocainta. Deci, la taina cununiei se rostesc numi binecuvantari si slavoslovii, adica totul e cu bucurie. Insa la a doua unire cu un barbat in Biserica si la a treia, rugaciunile pe care le fac preotii sunt de pocainta, de cerere a indurarii si a milei lui Dumnezeu pentru cei doi.

Totusi poate te poti intoarce la sotul tau. Ati divortat de mult? Cat timp ati stat casatoriti? Cum v-ati cunoscut si cum ati luat decizia sa va casatoriti? Are si el pe altcineva acum ?

Maica Domnului sa va lumineze.

[costel]

Biserica Ortodoxa nu are o teologie a divortului. Insa, ea nu ramane nepasatoare atunci cand constata ca iubirea a incetat. Dar vezi tu, pentru Biserica iubirea moare atunci cand exista adulter, pe cand la tine motivul este altul (spui ca nu ai fost inselata) si nu e bine.

Mergi la un duhovnic, nu suntem noi in masura sa dam sfaturi pentru o "iubire moarta". Sa nu fi cuprinsa niciodata de deznadejde, Dumnezeu ne vrea mantuiti pe toti.

[emanouela]

ba te contrazic catalina, dragostea mai si moare si e mai pacat sa stai cu cineva pe care nu=l iubesti decat sa=i dai libertatea sa isi gaseasca o noua fericire. dragoste cu sila nu se poate.
nu te condamna nimeni draga mea, nu are nimeni dreptul asta. tu esti cea care te condamni in primul rand. nu te simti usurata pentru ca nu stii ce vrei acum cu viata ta. iti doresti relatia asta de concubinaj? e aceasta a 2 a persoana ceea ce=ti doresti? simti ca e pt tine? vrei ceva mai mult, respectiv sa te recasatoresti? sunt doar cateva intrebari care ar trebui sa ti le pui. tre sa intelegi ca uitandu=te inapoi nu vei rezolva nimic, ce urmeaza e cel mai important, important e sa nu mai faci aceleasi greseli.
mult succes

[coralina]

Ca tot pe lumea asta, si dragostea moare (sau poate muri, ma rog). Exista atat de multe lucruri care pot face doi oameni sa se instraineze unul de celalalt incat mentionarea adulterului ca singura "varianta" devine ilara.
Sentimentele oamenilor nu sunt batute in pioneze, circumstantele in care-si traiesc ei viata la fel, variaza extrem de mult (mai ales in zilele noastre).

Draga Tzantzarika, si eu am divortat cam la fel ca tine, numai ca la mine a fost decizia noastra (nu numai a mea). Cand realizezi ca nu poti construi nimic impreuna, in loc sa acumulezi frustrari peste frustrari si neimpliniri nenumarate (basca mai poti cadea si-n adulter din cauza asta), e mai bine sa "rupi pisica-n doua". Privind retrospectiv imi dau seama c-as fi putut incerca "mai tare" sa fac relatia sa mearga, sa mai las din mandrie (!), sa fiu mai docila, etc...
Faptul ca te incearca remuscari la intrarea in biserica este modul tau de pocainta. Parerile de rau de-acum iti vor servi drept baza dreapta si inteleapta a ceea ce vei construi pe viitor. Nu fi prea aspra cu tine insati, nu-ti face viata sumbra; roaga-te sa fii iertata si sa-ti dea Domnul de-acum incolo toate cele de folos tie.

Numai bine si Doamne ajuta!

[catalina24680]

Repet dragostea nu moare. Daca a murit, nu era dragoste,ra interes simpatie, mila, orice dar nu dragostea. Dragostea nu moare, nu are cum sa moara, pentru dragostea este Insusi Dumnezeu. Nu poti iubi decat prin Dumnezeu, in afara Lui Dumnezeu nu este iubire, e altceva dar nu Iubire, nu dragoste.

Nu poti iubi de la sine putere ci prin Harul lui Dumnezeu. Harul nu moare, Dumnezeu nu moare, dragostea nu moare.

Dragostea se poate "retrage" pentru ca este un har, un dar, un cadou de la Domnul. Cadourile Lui nu mor pur si simplu ca ceva independent de noi. "Noi suntem nevinovati, dar dragostea daca a murit, ce sa facem ?! Divortam ! Nu e vina noastra, dragostea e de vina ca a murit, bat-o vina !"

Daca dragostea se retrage inseamna ca Domnul vrea sa spuna ceva, ceva nu era cum trebuie in comportament, in atitudine, in raportarea unui fata de celalalt, etc... Dragostea ca si har se retrage din cauza pacatelor, si ma refer la pacat ca instrainare de Dumnezeu, ca nepasare fata de Viata Lui si mantuirea prin El.

Dragostea nu moare.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de emanouela

ba te contrazic catalina, dragostea mai si moare si e mai pacat sa stai cu cineva pe care nu=l iubesti decat sa=i dai libertatea sa isi gaseasca o noua fericire. dragoste cu sila nu se poate.
nu te condamna nimeni draga mea, nu are nimeni dreptul asta. tu esti cea care te condamni in primul rand. nu te simti usurata pentru ca nu stii ce vrei acum cu viata ta. iti doresti relatia asta de concubinaj? e aceasta a 2 a persoana ceea ce=ti doresti? simti ca e pt tine? vrei ceva mai mult, respectiv sa te recasatoresti? sunt doar cateva intrebari care ar trebui sa ti le pui. tre sa intelegi ca uitandu=te inapoi nu vei rezolva nimic, ce urmeaza e cel mai important, important e sa nu mai faci aceleasi greseli.
mult succes

Te contrazic un pic. Iubirea moare daca nu e intretinuta. Noi trebuie sa lucram dragostea, nu sa ne "lasam in voia ei", ca nu cautam dragostea patimasa. Dragostea patimasa se consuma, in timp, cautand sa se improspateze cu obiectele patimii.

Important este ca nu esti nepasatoare. Trebuie insa sa decizi, concubinajul este desfranare, de aceea te si mustra constiinta. Dar, cum zicea Costel, fara deznadejde, si la un duhovnic. Noi suntem toti cazuti in pacate.

Iti urez constiinta impacata!

[emanouela]

Lavrentiu....perfect de acord...nu am vrut sa intru in polemica despre cazurile in care moare, fiecare isi stie mai bine motivul

[anna21]

În prealabil postat de catalina24680

Repet dragostea nu moare. Daca a murit, nu era dragoste,ra interes simpatie, mila, orice dar nu dragostea. Dragostea nu moare, nu are cum sa moara, pentru dragostea este Insusi Dumnezeu. Nu poti iubi decat prin Dumnezeu, in afara Lui Dumnezeu nu este iubire, e altceva dar nu Iubire, nu dragoste.

Nu poti iubi de la sine putere ci prin Harul lui Dumnezeu. Harul nu moare, Dumnezeu nu moare, dragostea nu moare.

Dragostea se poate "retrage" pentru ca este un har, un dar, un cadou de la Domnul. Cadourile Lui nu mor pur si simplu ca ceva independent de noi. "Noi suntem nevinovati, dar dragostea daca a murit, ce sa facem ?! Divortam ! Nu e vina noastra, dragostea e de vina ca a murit, bat-o vina !"

Daca dragostea se retrage inseamna ca Domnul vrea sa spuna ceva, ceva nu era cum trebuie in comportament, in atitudine, in raportarea unui fata de celalalt, etc... Dragostea ca si har se retrage din cauza pacatelor, si ma refer la pacat ca instrainare de Dumnezeu, ca nepasare fata de Viata Lui si mantuirea prin El.

Dragostea nu moare.

Impartasesc aceeasi opinie: dragostea nu moare!
Daca nu mai iubesc inseamna ca sunt eu impietrita si intunecata de pacate!
Daca ni s-a dat porunca sa ne iubim unii pe altii, inseamna ca iubirea este posibila si trebuie ingrijita! Sta in puterea noastra, cu ajutorul lui Dumnezeu, desigur.
De aceea ma rog in fiecare zi ca sa ma ajute Dumnezeu sa-mi iubesc sotul si copiii.
Daca nu mai iubesc este sigur vina mea!

Si mai cred ca iubirea vine cu suferinta. Sunt nedespartite: nu poti avea una fara cealalta. Suferi pentru cel pe care-l iubesti (si te bucuri cu el). Daca nu accepti si suferinta si vrei sa te pui la adapost, cred ca pierzi si iubirea. Parere personala.

[catalina24680]

Si dragostea se mai retrage si ca incercare duhovniceasca, ca etapa in maturizare.

Stii viata Sf.Siluan ?! El era calugar. Cand a intrat in manastire a primit un foarte mare har de a Domnul, ca sa zic asa, o iubire imensa fata de El. Care apoi s-a retras. Si spune Sfantul Siluan ca mai mare durere pe pamant nu e decat retragerea Harului. Si ca plansul unei mame la mormantului copilului sau e neinsemnat de mic fata de plansul celui care a pierdut Harul, care l-a cunoscut si l-a pierdut.

Si 15 ani a trait durerea asta, s-a "copt" in ea pana cand Domnul i-a dat harul inapoi inzecit mai mare, nu pentru vrednicia lui, ci pentru ca L-a asteptat pe Dumnezeu, a rabdat asteptandu-L, nu a dat bir cu furgitii, nu a "divortat" de Dumnezeu.

Nu acuz nici o persoana care a divortat, nu sunt eu judecator, dar acuz divortul ca solutie, ca aternativa.

Noi vrem sa le primim toate de-a gata : sa iubim fara eforturi, sa fim fericiti fara eforturi, fara stradanii, totul sa fie pe tava...

Si daca iubirea se retrage putin dam bir cu fugitii. Unde e rabdarea?! unde e increderea in Dumnezeu ca El conduce casnicia si El stie ce e mai bine sa dea si la ce moment?

Si ca sa smintesc mai tare decat am facut-o pana acum, parerea mea este ca si retragerea formei simtite de dragoste din noi, este tot un har de la Domnul, este darul Lui pe care nu stim sa-l primim, nu stim sa-i multumim pentru el.

Cand se retrage dragostea si suntem goi si parca morti si asta dureaza luni, ani....asta inseamna in mod paradoxal ca Dumnezeu este cu noi, mai mult ca niciodata.

De ce ?! Pentru ca incearca sa ne vindece, ne da medicamentul pentru mandria noastra. Si incercarea de vindecare a lui Dumnezeu cu noi oamenii e iubirea Lui catre noi.

Noi credem ca ni se cuvine sa putem iubi si sa iubim si ca meritam sa iubim, si asta e o mandrie, noua nu ni se cuvine nimic, Domnul ni le da toate in dar din preplinul dragostei Lui, nu ca am fi vrednici de ceva vreodata.

Si mandri fiind, atunci Domnul vine cu un mic medicament ca sa ne maturizeze sa intelegem cuvantul din Evanghelie : "Fara de Mine nu puteti face nimic". Medicamentul este sa retraga harul de la noi, sa retraga temporar dragostea de la noi, ca sa n creasca in cunoastere fata de El si aproapele nostru.

Sa vada daca totusi ne respectam juramintele din Biserica care nu sunt facute numai catre sot/sotie ci catre Dumnezeu, lui ii juram credinta la cununie! Sa vada daca suntem "si la bine si la greu" Ca de asta se musca si din "piscot"(paine) si se bea si din vin la cununie. Painea e dulceata si vinul crucea, durerea in Hristos, cu nadejde.