Oare chiar există viață după moarte?

[tigeratlantic9]

Nu v-ați întrebat niciodată daca chiar exista ceva cu adevărat sau totul e o minciună?La ce concluzie ați ajuns și mai ales de ce?
Ce se întâmplă oare după moarte cu adevărat și
la ce sa ne așteptăm și de ce credeți că am ajuns că nici în secolul 21 sa nu știm exact din timpul vietii si sa ne dam cu presupusul fiecare?Ce credeți că se întâmplă voi personal dupa moarte?

[Psalm 23]

După cum spunea Apostolul Pavel fără Înviere credință creștină nu are nici un sens. Exista viata după moarte și Biblia oferă o mărturie clara în acest sens. Dacă punem la îndoială acest aspect atunci punem la îndoială însăși Învierea Mantuitorului și practic distrugem orice speranța creștină.

[forever...]

În prealabil postat de Psalm 23

După cum spunea Apostolul Pavel fără Înviere credinta crestină nu are nici un sens. Exista viata după moarte si Biblia oferă o mărturie clara în acest sens. Dacă punem la îndoială acest aspect atunci punem la îndoială însăsi Învierea Mantuitorului si practic distrugem orice speranta crestină.

12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13. Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.

15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
18. Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit.
19. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20. Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi.
21. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
22. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.

[forever...]

https://www.facebook.com/OrtodocsiDe...89612435170128

[Psalm 23]

În prealabil postat de forever...

12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13. Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.

15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
18. Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit.
19. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20. Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi.
21. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
22. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.

Da, la acest pasaj m-am referit, multumesc. Dupa cum se stie primele comunitati crestine, din care a facut parte si Apostolul Pavel, erau formate din evrei crestini, in marea lor majoritate, In gandirea iudeo-crestina invierea era un element central si fundamental, intrucat -spre diferenta de gandirea greco-romana- evreii percepeau fiinta umana in mod complet, trup si suflet. Prin urmare moartea nu era deloc perceputa ca ceva natural sau eliberator (precum in gandirea pagana) ci ca un adevrsar care separa plentitudinea fiintei umane, Invingerea mortii prin Inviere de catre Hristos anula acesta putere distructiva a mortii iar credinciosul crestin-cel putin in acele timpuri- traia cu marea speranta si credinta a Invierii, cand Domnul urma sa reuneasca corpul inviat cu sufletul. Aceste elemente sunt clar prezentate in Epistolele Apostolului Pavel, scuze ca nu pot detalia acum. Spre comparatie se poate analiza ciocnirea ideilor iudeo-crestine cu cele greco-romane in scena din Faptele Apostolilor 17:15-34, cunoscuta sub numele de ,,Cuvantarea din Areopag". In momentul in care Apostolul Pavel abordeaza ideea de Inviere este batjocorit instantaneu pentru care in gandirea pagana ideea de nemurire a sufeltului era cea care conta, ideea de inviere era tratata ca absurda intrucat prin moarte sufletul trecea la un nivel superior eliberat de materie cu limitarile ei. Practic la ideea pagana de nemurire a sufletului si atat gandirea iudeo-crestina opunea conceptul de Inviere a mortilor.

Este un alt posibil motiv de ce in Noul Testament se vorbeste atat de putin de starea intermediara (adica starea dintre moarte si inviere) intrucat telul final, marea asteptare privea Invierea si viata vesnica nu undeva dincolo de nori ci pe un pamant nou si un cer nou (vezi Apocalipsa in acest sens). Cei morti sunt cu Domnul si asteapta marea zi a Invierii, cand fiinta umana este din nou completa, practic o noua creatie intr-un cer si pamant nou. Cele doua tipuri de gandire, iudeo-crestina si cea greco-romana erau practic incompatibile, epistolele Apostolului Pavel dand marturie despre efortul sau de a le explica si de a-i convinge pe noii crestini dintre greci si romani de faptul ca Invierea prin Hristos este infrangerea mortii si Invierea celor ce acum sunt ,,adormiti in Domnul" si reunirea cu Domnul si Mantuitorul lor pentru eternitate intr-un pamant nou, lipsit de moarte, durere, pacat sau ceva rau.

Pana in prezent Invierea a ramas marea nadejde in asteptarea intoarcerii Domnului, motiv de tarie in incercari, credinta in fata mortii si convingere ca nimic si nimeni nu ne poate separata de dragostea lui Dumnezeu care ne-a fost aratata in Invierea lui Hristos.

[Iorest]

În prealabil postat de Psalm 23

Da, la acest pasaj m-am referit, multumesc. Dupa cum se stie primele comunitati crestine, din care a facut parte si Apostolul Pavel, erau formate din evrei crestini, in marea lor majoritate, In gandirea iudeo-crestina invierea era un element central si fundamental, intrucat -spre diferenta de gandirea greco-romana- evreii percepeau fiinta umana in mod complet, trup si suflet. Prin urmare moartea nu era deloc perceputa ca ceva natural sau eliberator (precum in gandirea pagana) ci ca un adevrsar care separa plentitudinea fiintei umane, Invingerea mortii prin Inviere de catre Hristos anula acesta putere distructiva a mortii iar credinciosul crestin-cel putin in acele timpuri- traia cu marea speranta si credinta a Invierii, cand Domnul urma sa reuneasca corpul inviat cu sufletul.

Eu am găsit în Biblie că erau grupări influente în corpusul social iudaic care nu credeau în înviere:

Marcu, cap 12 : Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând:

Matei cap 22: În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,

În prealabil postat de Psalm 23

spre diferenta de gandirea greco-romana- evreii percepeau fiinta umana in mod complet, trup si suflet

O mică parte din popor credea așa, citatul e adevărat doar dacă ne raportăm la acea parte.

Faptele Sfinţilor Apostoli Capitolul 23

6. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat!
7. Şi grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat;
8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi alta.

Deci saducheii nu cred deloc în viața de după moarte și în imaterialitate, duh, iar o parte dintre farisei ziceau ca saducheii, alta parte nu, evident că dospitura lor ajungea și la popor și influența, de aceea le-a zis Iisus să se ferească de aluatul fariseilor și saducheilor ...

Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.20

Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

Deci și apostolului Toma, care nu a fost de la început cu ucenicii când s-a arătat Iisus, îi venea greu să înțeleagă, el probabil că văzuse împunsătura în coastă și se mira dacă cineva poate duce o lovitură de suliță letală, poate credea că era un altul care seamănă cu Iisus dar n-are semne la coastă, mâini.

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 12
9. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
10. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
11. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.

Erau în stare să-i facă rău și lui Lazăr din Betania, doar ca să ascundă evidența învierii.

În pilda Bogatului Nemilostiv:

27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Deci e foarte clar, dacă Lazăr ar fi fost retrimis la casa bogatului, ar fi stat din nou în sărăcie la poartă, căci nu ar fi crezut aceia, de aceea poate nici nu e retrimis, repeta un ciclu de chinuri.

Sfânta Evanghelie după Matei
cap.28

13. Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.
15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.

Deci generații întregi au crezut și credeau la momentul la care era scrisă Biblia că ucenicii au furat trupul și au mințit că a înviat.

Matei. cap 27
51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

Deci au înviat sfinți adormiți în Ierusalim, cam la momentul la care Iisus și-a dat Duhul pe cruce cum scrie la versetul 50, s-au arătat altora și mulți n-au crezut.

În prealabil postat de Psalm 23

Aceste elemente sunt clar prezentate in Epistolele Apostolului Pavel, scuze ca nu pot detalia acum. Spre comparatie se poate analiza ciocnirea ideilor iudeo-crestine cu cele greco-romane in scena din Faptele Apostolilor 17:15-34, cunoscuta sub numele de ,,Cuvantarea din Areopag". In momentul in care Apostolul Pavel abordeaza ideea de Inviere este batjocorit instantaneu pentru care in gandirea pagana ideea de nemurire a sufeltului era cea care conta, ideea de inviere era tratata ca absurda intrucat prin moarte sufletul trecea la un nivel superior eliberat de materie cu limitarile ei. Practic la ideea pagana de nemurire a sufletului si atat gandirea iudeo-crestina opunea conceptul de Inviere a mortilor.

Apostolul Pavel se străduia să vestească învierea lui Iisus și saducheilor, și acelei părți a fariseilor care credeau ca saducheii, și atenienilor.
Atenienii doar au râs, alții erau în stare să-i facă rău lui Lazăr din Betania să ascundă învierea, dacă Lazăr, Tavita, fiul văduvei din Nain, sfinții adormiți din Ierusalim la momentul trecerii lui Iisus ar fi înviat în spațiul grecesc, sub ochii grecilor poate altfel s-ar fi raportat la înviere.
Grecul râde la ceva ce aude pentru prima oară, altul e violent, care o fi mai împietrit ?

Alții au văzut morți înviați și n-au crezut.

[Demetrius]

În prealabil postat de Psalm 23

Da, la acest pasaj m-am referit, multumesc. Dupa cum se stie primele comunitati crestine, din care a facut parte si Apostolul Pavel, erau formate din evrei crestini, in marea lor majoritate, In gandirea iudeo-crestina invierea era un element central si fundamental, intrucat -spre diferenta de gandirea greco-romana- evreii percepeau fiinta umana in mod complet, trup si suflet. Prin urmare moartea nu era deloc perceputa ca ceva natural sau eliberator (precum in gandirea pagana) ci ca un adevrsar care separa plentitudinea fiintei umane, Invingerea mortii prin Inviere de catre Hristos anula acesta putere distructiva a mortii iar credinciosul crestin-cel putin in acele timpuri- traia cu marea speranta si credinta a Invierii, cand Domnul urma sa reuneasca corpul inviat cu sufletul. Aceste elemente sunt clar prezentate in Epistolele Apostolului Pavel, scuze ca nu pot detalia acum. Spre comparatie se poate analiza ciocnirea ideilor iudeo-crestine cu cele greco-romane in scena din Faptele Apostolilor 17:15-34, cunoscuta sub numele de ,,Cuvantarea din Areopag". In momentul in care Apostolul Pavel abordeaza ideea de Inviere este batjocorit instantaneu pentru care in gandirea pagana ideea de nemurire a sufeltului era cea care conta, ideea de inviere era tratata ca absurda intrucat prin moarte sufletul trecea la un nivel superior eliberat de materie cu limitarile ei. Practic la ideea pagana de nemurire a sufletului si atat gandirea iudeo-crestina opunea conceptul de Inviere a mortilor.

Este un alt posibil motiv de ce in Noul Testament se vorbeste atat de putin de starea intermediara (adica starea dintre moarte si inviere) intrucat telul final, marea asteptare privea Invierea si viata vesnica nu undeva dincolo de nori ci pe un pamant nou si un cer nou (vezi Apocalipsa in acest sens). Cei morti sunt cu Domnul si asteapta marea zi a Invierii, cand fiinta umana este din nou completa, practic o noua creatie intr-un cer si pamant nou. Cele doua tipuri de gandire, iudeo-crestina si cea greco-romana erau practic incompatibile, epistolele Apostolului Pavel dand marturie despre efortul sau de a le explica si de a-i convinge pe noii crestini dintre greci si romani de faptul ca Invierea prin Hristos este infrangerea mortii si Invierea celor ce acum sunt ,,adormiti in Domnul" si reunirea cu Domnul si Mantuitorul lor pentru eternitate intr-un pamant nou, lipsit de moarte, durere, pacat sau ceva rau.

Pana in prezent Invierea a ramas marea nadejde in asteptarea intoarcerii Domnului, motiv de tarie in incercari, credinta in fata mortii si convingere ca nimic si nimeni nu ne poate separata de dragostea lui Dumnezeu care ne-a fost aratata in Invierea lui Hristos.

Iudeii cand vorbeau de inviere se refereau la re-intrupare(fariseii,nu saducheii); n-aveau cum sa se refere la invierea aceluias trup inainte de a o demonstra Iisus Hristos, chiar daca mai inainte de El si Enoch a fost ridicat la cer cu trup cu tot.

Ei se refereau cat se poate de firesc la reintrupare si de aceea L-au intrebat ucenicii absolut normal pe Iisus daca orbul din nastere(In9,2) a pacatuit de s-a nascut orb, sau parintii lui(?). Iisus nu le-a raspuns "Cum puteti gandi enormitati ca acestea? Cum ar putea pacatui cineva inainte de a se naste?" Nu, pentru ca era universal raspandita conceptia asta, nu numai la poporul evreu.

Prin invierea lui Hristos ne-a fost aratata Calea, adica mantuirea intr-o singura viata, a celor care-L urmeaza cu fidelitate si staruinta pe Iisus.

[Psalm 23]

Notiunea de ,,re-intrupare"este -din ce stiu eu-inexistenta in literatura ebraica (biblica sau apocrifa) dinainte de Hristos. Daca cunosti un text ebraic care contine exact acea sintagma sau idee te rog sa mi-l indici, sunt foarte interesat.

In schimb ideea de inviere a trupurilor devine vizibila in special in conceptiile din perioada macabeilor (vezi in acest sens 2 Macabei 7:9,11,22-23,28-29,12:43-45,14:36). Confruntati cu un numeroase cazuri de martiri care isi dadeau viata pentru apararea Torah in timpul prigoanei dezlantuite de Antioh IV Epifanes evreii au pus o problema evidenta: ce se intimpla cu martirii? Adversarii lor pareau a invinge si era imposibil de acceptat ca sacrificiul martirilor pentru credinta sa fi trecut neprimit de Dumnezeu. Si atunci - in urma interpretarii textelor biblice din perspectiva caracterului lui Dumnezeu - doua idei au inceput sa capete din ce in ce mai mult contur: ideea judecatii dupa moarte si ideea rasplatirii celor drepti. Logica este urmatoarea: cei rai trebuie pedepsiti, cei buni rasplatiti dar cei buni trebuie si ei sa ia parte la binecuvantarile viitoare de care vor beneficia cei credinciosi in ziua cand Dumnezeu urma sa isi instaureze Imparatia pe acest pamant.

Intrucat in gandirea ebraica Imparatia lui Dumnezeu se va instaura pe acest pamant (fie si dupa distrugerea celui actual, vezi in acest sens de ex 2 Petru 3:10) se punea problema ce se va intimpla cu cei drepti care au murit, in special martirii. Logic ca si ei trebuiau sa participe la acel moment intrucat isi dadusera viata tocmai pentru ca Torah sa fie aparata. Solutia a fost identificata in conceptul de inviere a trupulurilor astfel incat martirii sa fie prezenti fizic alaturi de restul evreilor la momentul final al binecuvantarii lui Dumnezeu. Spre diferenta de conceptiile noastre oarecum individualiste, gandirea ebraica pune accent pe ideea de colectiv, de popor privit ca un intreg, in special in acele perioade fiind de neinteles ca poporul sa nu ii cuprinda pe toti membrii lui la momentul rasplatirii. Este o consecinta directa a notiunii de legamant colectiv din Vechiul Testament.

Referitor la scena cu orbul din nastere (ioan 9:1-7) este ceva foarte interesant. Exista o conceptie populara ebraica in timpul lui Isus conforma careia copii platesc inclusiv pentru pacatele parintilor. Se regaseste si pe la noi, mai ales prin mediul rural, in diverse expresii paralele cu gandirea biblica. Multi evrei dadusera o interpretare de acest tip, extrem de ingusta si superficiala textului din Exod 20:5. Eroarea de interpretare nu era noua si profetul Ezechiel incercase corectarea ei (Ezechiel 18:14-20). Mantuitorul corecteaza si el conceptia populara eronata a ucenicilor aratand ca acel orb nu era asa datorita unor pacate personale sau ale parintilor sai ci fusese horatat de Dumnezeu sa fie asa pentru ca puterea lui Dumnezeu sa fie aratata in vindecarea lui de catre Isus. Evreii stiau foarte bine ca Dumnezeu poate decide in acest mod (Exod 4:11). In acest pasaj nu cred ca se pune in discutie notiunea de reintrupare (indiferent ce intelegeti prin asta).

[dobrin7m]

În prealabil postat de tigeratlantic9

Nu v-ați întrebat niciodată daca chiar exista ceva cu adevărat sau totul e o minciună?La ce concluzie ați ajuns și mai ales de ce?
Ce se întâmplă oare după moarte cu adevărat și
la ce sa ne așteptăm și de ce credeți că am ajuns că nici în secolul 21 sa nu știm exact din timpul vietii si sa ne dam cu presupusul fiecare?Ce credeți că se întâmplă voi personal dupa moarte?

Da . exista viata dupa moarte. de ce? pentru ca ce este spiritual nu moare , este vesnic. Iar spiritual este ratiunea. ratiunea nu este produsa de carne, de materie: de exemplu un cadavru parasit de duhul sau , de sufletul sau, e mort si e parasit si de ratiunea sa.

Ratiunea is are originea in Dumnezeu, de la El vine si la El se intoarce. Singura ratiunea nu se descompune, nu se strica, nu ptrezeste , deci e vesnica si apartine lumii de dincolo. De aceea nu aici e viata noastra, ci dincolo , acolo e viata noastra.

Odata, in Grecia, la scurt timp dupa ce am inceput sa cred in Dumnezeu, am vizitat un sat grecesc din nordul Greciei. Am ajuns pe la amiaza si am mers direct la Biserica. Acolo era un barbat mort, intins pe catafalc. In Grecia mortii sunt tinuti o singura zi in Biserica si apoi se inmormanteaza. Familia era in jurul lui. Langa el era o femeie tanara cu un copil mic in brate , plangand. Atunci am intrebat: Doamne cum vine asta sa ne nastem ca sa murim? De ce ne mai nastem daca murim? Pentru ce ne perpetuam noi oameni rationali daca in final tot murim? In acel moment Dumnezeu m-a umplut de intelesuri. M-am uitat la copilas care abia pasise in lumea aceasta si la batranul mort si am inteles ca a crede ca viata se termina la groapa e cea mai lipsita de sens si ilogica idee. Nu ne nastem sa murim ci sa traim vesnic, aceasta este menirea sufletului nostru, de a trai vesnic. Nici macar nu pot exprima in cuvinte tot intelesul vietii capatat atunci.

Am plans atunci de bucuria revelatiei traite. Iata deci , in fata mortii, sufletul se desprinde de trup, si paseste in lumea de dincolo, suflet deplin rational , cu constiinta, lasand pamantului trupul acesta care i-a fost gazda pe acest pamant. Viata aceasta este scurta, o pictura de apa un ocean. Cnd vei ajunge la batranete si vei privi la viata ta vei intelege cat de scurta a fost. E o clipita din vesnicia ce ne asteapta.
Bine ar fi sa nu mai fugim de ideea mortii cu atata groaza ci sa intelegem ca moartea face parte insasi viata noastra. Asa cum trecem din copilarie in adolescenta, din adolescenta la maturitate si din viata aceasta in lumea de dincolo pasim prin moarte. Moartea este procesul fizic de desprindere a sufletului de trup, eliberarea lui si pasirea in vesnicie. Cu bagajul de fapte bune si rele vom pasi dincolo. Si , pentru ca totul este guvernat cu dreptate si iubire, faptele noastre ne vor judeca si ne vor aseza pe locl cuvenit in Casa Tatalui ceresc!

[dobrin7m]

Ratiunea nu moare niciodata!

Macar ca uneori aici e adormita, e intunecata, dar este!!!! Si va fi!!!