Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[Parascheva16]

În prealabil postat de Noiembrie

ATENTIE : NU se incarca energetic cu ansele nimeni...Ansa e un biet instrument, cat despre masuratori facute monahilor, da-mi voie sa RAD...Chiar nu stiu cine s-ar preta la asa ceva.Cine nu merge in pelerinaje, in biserici si manastiri pentru Hristos este PIERDUT, in sensul in care n-a reusit sa depaseasca conditia de virgula aiurea in propria existenta.Sa ma iertati!

Eu stiu de masurarea monahilor si a maicilor de la monahi si maici, care au spus in conferinte ca au patit asa ceva la manastirile lor.
Si ce se face cu ansele? Le folosesti si tu ?
Repet, eu am spus ce au povestit monahii despre aceste practici.

[Noiembrie]

În prealabil postat de Parascheva16

Eu stiu de masurarea monahilor si a maicilor de la monahi si maici, care au spus in conferinte ca au patit asa ceva la manastirile lor.
Si ce se face cu ansele? Le folosesti si tu ?
Repet, eu am spus ce au povestit monahii despre aceste practici.

Heh...CLAR nu ai citit cu atentie ce am scris in postarea mea! Si iti voi raspunde astfel:daca tu auzi si stii despre atributele cucutei inseamna ca o si folosesti?(desigur pt altii)
Repet...incisivitatea nu denota smerenie niciodata, in schimb clarificarea unor notiuni presupune luminare ! O zi faina sa ai !
Cat despre ce este ansa, iti raspund ca este un instrument cu care se masoara chipurile, nivelul energetic al unei persoane, nimic bun pentru crestinism!

[Ekaterina]

"Viata nu este benchetuiala, asa cum cred unii care ajung la nunta si apoi cad din cer pe pamant. Nunta este o mare intinsa care nu stii ce-ti scoate in cale. Te casatoresti cu persoana ce-ai ales-o cu frica si cutremur, cu multa luare-aminte si dupa un an, doi ani, cinci ani iti dai seama ca si-a batut joc de tine. Este o conceptie gresita sa credem ca nunta este calea in care trebuie sa cautam fericirea noastra, refuzul Crucii.

Bucurie in casatorie este atunci cand barbatul si femeia pun impreuna umarul si inainteaza spre urcusurile vietii. Nu ati suferit? Nu ati iubit, spune un poet. Numai cel ce sufera poate iubi cu adevarat. De aceea suferinta constituie element de baza in casatorie. Nunta – spune un filosof si poet antic – este o lume infrumusetata de nadejde si calita de necazuri. Dupa cum in foc se caleste otelul, tot asa si omul se oteleste in casatorie, in focul greutatilor vietii. Cand privesti nunta din afara, toate iti par miere si lapte, toate iti surad. Cand te apropii insa, ai sa vezi cate clipe grele ascunde.

Nu este bine sa fie omul singur, zice Dumnezeu. De aceea i-a pus alaturi un tovaras, un ajutor pentru toate imprejurarile vietii, mai cu seama pentru luptele credintei, caci pentru a-ti putea tine credinta, trebuie sa suferi mult. Dumnezeu trimite Harul Sau tuturor, insa numai atunci cand suntem noi dispusi sa rabdam si sa suferim. Unii indata ce dau de greu, dau bir cu fugitii. Uita si de Dumnezeu si de Biserica. Dar credinta, Dumnezeu, Biserica nu sunt camasa pe care o lepadam indata ce ne-au cuprins sudorile.

Prin urmare, nunta este o calatorie intretaiata de necazuri si bucurii. Cand necazurile iti par grele, adu-ti aminte ca Dumnezeu este cu tine. El va ridica crucea ta. El te va incununa." (Arhimandritul Emilian Simonopetritul)

[Carmol]

Foarte interesant. Nu am citit chiar toate posturile asa ca va rog sa ma iertati daca repet ce a zis altcineva insa timpul nu imi permite.
Vad ca majoritatea discutiile despre casatorie sunt vazute prin ohelari religiosi. Ce parere aveti despre interventia statului in favoarea divortului?
Din cate stiu divortul poate fi intentat cu foarte mare usurinta legal. Chiar si fara temei se pot folosi termeni ca "diverse cauze" si "alte situatii".
Chiar se ofera sprijin pentru cei care divorteaza prin pensia alimentara. Si astfel creeand o clasa de persoane care profita dupa despartire pentru multi ani de pe spinarea fostei jumatati.
Exista o intreaga industrie in spatele divortului cu avocati, judecatori, evaluatori etc. care profita de pe urma acestuia. Exista organizatii care din asta isi fac banii.
Factori sociali care actioneaza astupra casatoriei:
Exista tendinta in noile generatii de a pune cariera si alte reusite inaintea casatoriei. De multe ori ducand la schimbarea mentalitatii sexelor. Femeile optand pentru casatorie si copii la o varsta mai tarzie cand le este mai greu sa conceapa si/sau sa aiba copii fara mari probleme. Barbatii insusindu-si un comportament incompatibil cu monogamia etc.

Romania, care se mandreste cu o populatie de 90+ % de ortodocsi este fruntasa in ceea ce proveste divortul in UE.

Multumesc.

[Florin_cj]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cred că sfânta taină ne obligă la trăirea unui iad în doi. Ea e taină întrucât e har. Dacă te-ai rupt de har, te-ai rupt de taină, n-o mai trăieşti. Nu cred că Dumnezeu ne lipseşte de libertate prin căsătorie. De altfel, lipsa libertăţii înseamnă şi lipsa iubirii. Nu poţi iubi decât dacă vrei asta.

Cred că poţi îndura multe într-o căsnicie, chinuri, dureri, mucenicie, însă toate astea trebuie să le faci pentru că aşa vrei, pentru că aşa crezi, pentru că-l iubeşti sau ţi-e milă de soţul care-ţi face astea, iar nu pentru că te-ai legat pentru totdeauna, în mod fatal.

Deci dacă nu faci asta din libertatea ta - pe care ţi-o poţi jertfi, însă asta înseamnă să i-o închini lui Dumnezeu, nu s-o pierzi, pentru că atunci devii şi mai liber, renunţând la toate ale tale -, sau dacă nu poţi pentru că ţi-e sufletul vlăguit, cred că e mai bine să iei distanţă de celălalt, să te separi.
Ceea ce înseamnă, dacă crezi în unicitatea căsătoriei, asumarea crucii singurătăţii.
De cruce oricum nu putem scăpa dacă vrem să ne mântuim. Ar trebui, din contră, s-o iubim, dar asta uităm mereu.

La ultima întrebare răspunsul este „da”. Pentru cazurile enunţate de tine Biserica acceptă despărţirea. Însă taina nu poate fi dizolvată, nu are cum, ea ţinând de unicitatea ta şi a celui cu care ai devenit un trup. Ea admite, cu pogorământ, recăsătorirea, care este o binecuvântare (în cazul celor care au mai fost căsătoriţi).

P.S. Cred că ai postat la topicul potrivit.

Am mai scris si la alta rubrica, imi pare rau ca am aparut mai tarziu pe forum, dar chinul exista doar acolo unde nu este comunicare si acolo unde nu exista iertare. Mai exista china acolo unde unul dintre partereri are probleme cu ochii si se uita in dunga dupa altii, asta e curvie cu mintea, sau intelege prin libertate o serie de fapte care ii pune in pericol fidelitatea! Adica doarme pe la altii ca un bun crestin, se indragosteste prea repede cand se intalneste cu cineva si uita de cel pe care il iubeste, sigur toate sunt din pricina curviei in care a trait de-a lungul vietii si din pricina ca ii place asa si nu vrea sa se opreasca. Se spovedeste si iese usurat sau usurata ca este iertat, dar incepe iar sa faca si e mai rau, asta nu este pocainta, sau spovedanie, asta este curvie fata de Dumnezeu! Infidelitate fata de Cuvantul Lui Dumnezeu, neascultare si pacat Adamic! Cu toate astea nu pot sa fiu deacord cu divortul, Ceea ce a legat Dumnezeu omul sa nu desparta!
Casatoria este chiar un leac pentru astfel de oameni cazuti, important este daca vor sa faca acest sacrificiu sau nu
Indiferent daca ai un copil sau il infiezi, acesta trebuie sa simta dragostea in familie! Nu poti sa fii in familie si sa ramana unul dintre soti acasa sa ii spuna la copil, micata e la cafea sau micata sau ticuto e la manastire in perelinaj! O familie unuita e unita, nu despartita, adica unde merge unul sa fie si celalalt! Se inteleg relatiile la distanta, dar in mintea unuia trebuie sa ramana celalalt si pe oricine ar intalni in drumul lor sa isi aminteasca de propria jumatate! Altefl isi tot impart sufletul prin indragosteli, adica prin curvie pe unde merg si il faramiteaza! Iubirea nu e un sentiment transferabil! Si pentru ca sa nu fie faramitat sufletul, trebuie sa te legi sa iubesti in viata Pe Dumnezeu mai intai de toate, dar pentru asta fie te dedici total unei vieti monahale si atunci nu stai in celibat ca sa te tot legi de unul si de altul, pentru ca nimeni nu e perfect sau te legi de un sot si prin sot sa iti amintesti de Dumnezeu, iar oriunde mergi iti vei aminti de sot si nu te vei uita cu jint la alt handralau sau la alta pitzy! Atunci vei putea spune ca ii iubesti pe toti la fel, pentru ca mintea ta e stabila, nu duci lipsa de nimic si trebuie doar sa nu cazi in desfrau, adica sa nu exagerezi cu binecuvantarea pe care ai primito de la Dumnezeu! Ai ajutorul acasa sau la manastire si altceva ce ai putea sa gasesti in lume e doar desfrau si curvie, asa ca tot ce poti da celor pe care ii intalnesti de acum e iubire de aproapele, de data asta adevarata fara a te atasa de el cu un gand de desfrau sau de pacat, sau ca ce bun era asta de sot, gata astea s-au terminat in mintea noastra!
Daca nu respecti astea, nu stii ce e iubirea, si mandria si fatarnicia aceasta, ca ii iubim pe toti la fel, este o arma a celui necurat! Ii iubim pe toti la fel, dar nu ne indragostim si inrosim si ne bate inima si ne gandim ce bunoc sau bunoaca e asta, ci aceste lucruri le lasam pentru sot, iar daca suntem monahi le lasam detot! Scuza ca sunt om, nu mai merge, Dumnezeu ne-a ingaduit sa traim in familie, refuzam acest dar, daca vrem sa ramanem cu Dumnezeu mergem la manastire, dar cale de mijloc nu este decat curvia si desfraul, chiar fara savarsirea pacatului! Deci nu se merge la agatat inocent si nici nu se vorbeste cu o suta de oameni (de sex opus) odata si te indragostesti cate putin de fiecare data si il schimbi in fiecare sapatamana pentru ca nu stii care e potrivit pentru tine, asta e curvie in buna regula!
Nu are nimic cu posesivitatea sau cu gelozia ce spun, dar cei care fac asa, nu au inteles nimic din iubirea de frati si nici de aproapele! Scrie sa ii iubesti pe frati, dar nu sa ai sentimente ca si pentur un sot pentru ei, adica nu te saruti, nici nu te gandesti ca te-ai saruta, nici nu te rosesti, nici nu te incalzesti, nici nu te gandesti ca iti place barbatul sau fata aia, pentru ca ai ales sa traiesti cu Dumnezeu la manastire sau pentru ca ai ales sa traiesti in familie alaturi de Dumnezeu!
Sunt foarte iresponsabili cei care fac aceste lucruri si spun cu tarie ca majoritatea neaintelegerilor pornesc de aici, pentru ca omul incepe sa ascunda aceste desfranari ale mintii si se sperie si sentimental devine instabil, pentru ca sufletul lui se cioparteste si confunda iubirea de aproapele cu cea de sot sau de Dumnezeu!
Oricum am folosit un limbaj nu tocmai potrivit si prefer sa nu descriu toate reactiile trupului pe care le poate avea un frate sau o sora care se aproprie de altcineva in afara de cel iubit! Te abtii, dar daca te aproprii esti ca aruncat de pe stanca, si nu te vei orpi la un metru inainte sa cazi! Nu uitati ca Iisus nu s-a lasat ispitit de Satana cand a fost pus sa se arunce de pe templu!
Te apara Dumnezeu de ce ti se intampla involundar dar unde te arunci singur e decizia ta impotriva Vointei Lui!
Iar cei care au nevoie de o pauza ca sa ia o decizie si se inconjoara de posibili prenendeti, pentru ca sa vada, nush ce, din nou sunt in curvie cu mintea lor si sunt furati de cel necurat, care ii incurajaza prin a se izola de familie sau de cel iubit sau de ultimul de care s-a indragostit si ii indeamna sa ii faca rau celuilalt! Acestia nu au inteles nimic din iubire, ei iau decizii logice, dar astea se iau inainte de astfel de gesturi! Daca vrei sa rezolvi o problema il chemi si pe celalat cu tine si vorbiti cu toti, impartasesti experiente, dar nu incerci sa il uiti, legandu-te de altceva.
Un citat destul de sugestiv pentru asta il avem in Sfanta Scriptura:
Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia** lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine† vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
Deci atentie la iubire de aproapele ce intelegeti prin ea si sub ce masca vreti sa va ascundeti, ca sa nu cadeti in curvie si sa credeti sau sa va laudati ca sunteti credinciosi Lui Dumnzeu!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de ioan cezar

Orice Taina deschide un lucru limitat, omenesc, inscris in cercul repetitiv al orizontalei vietuirii trupesti, spre infinit si, ca sa fortez cumva exprimarea, chiar dincolo de infinit (zic asa cu gandul de a lasa in urma orice posibilitate de exprimare omeneasca). Adica in Dumnezeu. Face saltul la posibilitatea efectiva a plinatatii, a desavarsirii ("Imparate Ceresc, Mangaietorule ... care pe toate le plinesti.") Sensul giratoriu e spulberat, e spart in sfarsit. Acum se poate, in sfarsit, calatori!

.........

Oare asta-i Taina Cununiei?....
Dezolant. Si nedrept. Fata de Domnul, Care ne vrea Acasa, cat mai Acasa. Pentru aceasta, celor casatoriti Domnul ne-a intins o scara: urcati cu incredere pe scara aceasta care nu e din sfoara, nici din otel, care scapa simturilor toate (exceptind simtul duhovnicesc..:)), care e atat de subtire incat panza de paianjen sau razele lunii sunt deja o grosolanie fara egal... O scara care se numeste HAR si pe care, iata, Eu v-o trimit voua! Urcati, copiii mei, urcati.. Eu sunt aici, EU SUNT: si la capatul scarii si cu voi si in voi... Doar indrazniti si urcati!
Aceasta-i principala particularitate a Tainei Cununiei, Mirela, dupa inima mea...

Prin Sfanta Taina a Cununiei Domnul ne deschide (si ne angajeaza) inca o poarta de inaintare in unirea cu El. Dragoste noastra fireasca are toate sansele sa se rotunjeasca in parametri suprafiresti.
Inaintea Tainei, indraznesc sa afirm, simtirea, resimtirea, gandirea, voirea, bucuria, placerea, implicatiile, complicatiile, reactiile, implinirile, obstacolele, SUNT CU TOTUL ALTFEL decat dupa sfintirea cuplului. Ca unii nu dau curs acestor prilejuri deosebitoare si raman trupesti si lumesti, e alta poveste. Din fericire insa, unii dau atentie si energie si timp si multe din cele lumesti! Si se sfintesc, se despatimesc, se indumnezeiesc tocmai inlauntrul Sfintei Taine. Toata viata lor de cuplu este altfel acum, are sa spun asa o alta mireasma, o altfel de miza, un alt sens, o alta erminie. Si un alt pret platit. Dur, deseori. Si splendid. Inaccesibil si imposibil pe alte cai, oricat s-ar forta omul.
Cuplul casatorit calatoreste... Inainteaza in nespus.... Parcurge Odisseea neincetata a mirarii...
La fel patesc si apa si uleiul si toate cele sfintite. Duhul Sfant ne poarta (ne "tracteaza") in alte zone posibile ale fiintarii omenesti: cele ale Imparatiei.

Fireste, cat inca suntem aici in trup. Cu aluatul acela in noi, care dospeste masurile noastre de faina, in mod tainic...

Ţi-ai schimbat cumva, între timp, opinia, Mirela?
Eu încă mai vârtos o afirm!

Cum vezi, aşadar, acum chestiunea?
(te întreb nu din curiozitate, nici din duh de iscodire, ci pentru că problema mă frământă, mi se pare extrem de serioasă pentru viaţa creştină, inclusiv pentru viaţa mea şi a familiei mele, în particular)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Florin_cj

Casatoria este chiar un leac

Chiar aşa, slavă lui Dumnezeu!
(dar unii ascund pastila pe sub limbă...:))

[tabitha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ţi-ai schimbat cumva, între timp, opinia, Mirela?
Eu încă mai vârtos o afirm!

Cum vezi, aşadar, acum chestiunea?
(te întreb nu din curiozitate, nici din duh de iscodire, ci pentru că problema mă frământă, mi se pare extrem de serioasă pentru viaţa creştină, inclusiv pentru viaţa mea şi a familiei mele, în particular)

Nu mi-am schimbat opinia. Dar am realizat între timp, că s-ar putea să fie o părere îngustă. :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Avem de dus o lupta cu noi insine si nu cu cei de langa noi. Ne sunt date incercari pentru a trage invataminte din acestea, chiar si prin casnicii nostrii uneori.
Nu se poate fara Cruce! De aceea cred ca nici nu exista 'suflet pereche', 'sot/sotie ideala'...ci doar Cruce, de care nu trebuie sa fugim...

Două sunt căile acestei lupte între viaţă şi moarte care se poartă în sufletul omenesc: monahismul şi căsnicia.
Atunci când căsnicia e văzută ca loc al lăfăielilor şi al obţinerii satisfacţiilor prin celălalt, s-a terminat cu despătimirea şi iubirea jertfelnică.

Doar ni se pare nouă că nu ne înţelegem cu soţul ori cu soţia. În realitate nu ne înţelegem înlăuntrul nostru. Fie nu ducem războiul duhovnicesc personal, fie îl ducem însă îl pierdem prea ades şi dureros şi, în loc să ne ocupăm de acest război lăuntric ni se pare că e mai bine să ne ocupăm de războiul cu aproapele. De aici toată confuzia şi toate necazurile, dintre care cel mai mare e pierderea harului sau nelucrarea lui în noi, de către noi înşine.

Pe de altă parte, cred că mentalitatea legalistă a unirii soţilor pentru a căpăta permisiunea să facă sex "la liber", e cu totul păguboasă. Interdicţia asupra unirii sexuale înainte de căsătorie îmbolnăveşte puternic sufletul tinerilor, încurajînd rebeliunea/răzvrătirea cu toate consecinţele ei catastrofale. Îi face să vadă în Dumnezeu un Părinte normativ, pedepsitor, tiranic.
Problema nu e că nu ai voie să faci sex înainte de Nuntă, ci mai degrabă că acest lucru e fără folos duhovnicesc, e o capcană, o rătăcire, o complicaţie nedorită, un lucru deloc folositor în năzuinţa ta către izbânda duhovnicească, către deplinătatea curăţiei, a despătimirii. Ai voie, că nu-ţi taie nimeni capul, însă nu te ajută să te apropii de Dumnezeu ci dimpotrivă, îţi complică/întârzie drumul şi sporirea în Duhul. Îţi rătăceşti gloanţele în vânt, risipeşti bogăţia sufletească, pierzi odată cu fiecare gând, poftă, dorire şi faptă tensiunea lucrătoare a despătimirii şi a practicării virtuţilor.
Or, departe de a dori aşa, duhul Iubirii arată că Dumnezeu ne povăţuieşte pe noi cum să facem ca să nu devenim robii cărnii. Nu ne ameninţă cu pedeapsa, ci ne atrage la Calea dreaptă, povăţuind pe tânăr să se abţină de la plăcerea carnală, să nu-i dea curs doar de dragul ei, întrucât astfel îi va deveni rob. Rob al cărnii, al morţii, al zădărniciei. În acest sens, al purtării de grijă, al îndemnului părintesc vine şi aducerea celor care se iubesc la Taina Nunţii: spre rodirea deplină a iubirii, iar nu spre interzicerea castratoare a sexualităţii.

Am cunoscut deja prea multe cupluri cu "paşaportul" iubirii sexuale în buzunar dar cu nefericirea conjugală cât casa. Această situaţie anormală şi tristă se datorează, cred eu, neînţelegerii rostului Tainei Nunţii: deschiderea porţii către Împărăţia lui Dumnezeu împreună cu soţul, apoi cu copiii. Adică formarea unei mici obşti unde să se lucreze mântuirea fiecăruia şi a tuturor. De la această obşte la obştea monahală nu e decât un pas, şi, încă, unul neesenţial. Doar forma şi rânduiala diferă, miezul e acelaşi: dobândirea curăţiei, despătimirea, lepădarea de sine, mântuirea. Nu importă deloc dacă facem sau nu sex atunci când vrea soţul ori soţia etc. Acest amestec al sexualităţii ca mare problemă în Taina Nunţii mi se pare trivial. Reducţionismul sexologizant aplicat Tainei ciunteşte măreţia unirii soţilor şi pune pietre de moară în spinarea călătorului spre Răsărit. Accentul trebuie să cadă în altă parte, aşa cum ne învaţă Biserica, atât în căsnicie, cât şi înainte de căsătorie precum şi în văduvie şi mereu cât trăim sub soare.

[Florin_cj]

În prealabil postat de cezar_ioan

Chiar aşa, slavă lui Dumnezeu!
(dar unii ascund pastila pe sub limbă...:))

Pastilele sunt pentru cei bolnavi, problema e ca le iau fara prescriprie sau le iau la sfatul vecinului de palier, fara ca Duhul Adevarului sa fie prezent! Cuvantul Lui Dumnezeu e langa noi si la indemana noastra, daca ar citi oamenii Sfanta Scriptura, cu luare aminte si cu putina dedicatie si putina credinta si rugaciune, nu ar mai fi nevoie de aceste pastile!
Eu am inteles din pastile sub limba, desfranare din pricina placerii, daca e altceva ce mi-a scapat mie cand am scris mesajul, te rog sa imi spui, eu sunt acum in dorinta de a ma corecta acolo unde gresesc!

Multumesc pentur comment!

Dumnezeu sa ne lumineze cu Adevarul Lui!