Mormoni

[dmb]

In sanatoriul unde sint deocamdata vecina mea este mormona:rolleyes::p sau ma rog apartinatoare a unei secte mormonice/mormonale;) ceva cu apostolii ulimilor zile....
Din putinul ce am discutat sint dusi tare, dar m-ar interesa sa stiu mai mult despre ei iar biblioteca mea este departe iar timpul pe care-l am la dispozitie pt cercetari in internet f. scurt (2 calculatore si sute de oameni).
Asa ca va rog putin ajutor pe cei care stiti ceva de ei.
Dupa spusele doamnei respective desigur sint biserica adevarata, singura de altfel care a reinoit biserica dupa ce Dumnezeu a luat Evanghelia de pe pamint....si oamenii au ramas cu ochii in soare. Se pare ca au Profetii lor si un Sfat al celor 70 ???! si deocamdata atit.

[dmb]

reinodat nu reinoit !:D Oare de ce nu se pot edita mesajele pe forum?

[dmb]

Multumesc mult Mirela. Oricum se pare ca i s-a terminat elanul de conventire daca am rugat-o sa-mi arate scris unde scrie in Biblie minunile de care povesteste!
Si ii multumesc duhovnicului meu sa m-a "canonizat" :rolleyes: sa citesc Biblia de atitea ori!

În prealabil postat de dmb

Si ii multumesc duhovnicului meu ca m-a "canonizat" :rolleyes: sa citesc Biblia de atitea ori!

Mda, iar noi ceilalti ar trebui sa ne luam "canonul" asta singuri...

[suntunOM]

hai sa ne facem toti mormoni, ca sa avem sute de neveste :hmmm::hmmm::hmmm: mmdea... cea mai buna idee...

[nastac_miruna]

"Veniţi din depărtatul vest al SUA „cu arme şi bagaje“ printre noi, misionarii mormoni au o ţintă precisă: să facă prozeliţi. Ei vorbesc despre Dumnezeu pe stradă şi joacă fotbal american.

Adepţi care nu au voie să acceseze mediile de informare sau chiar să folosească bani, adepţi care îşi motivează religios marginalitatea sexuală - iată tabloul recent al unei Românii rupte între sectarismele de gen. Nu mai departe de săptămâna trecută, un clan din judeţul Cluj a ajuns în atenţia presei după ce reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului au intervenit pentru a salva vieţile a opt copii crescuţi în condiţii mizere doar pentru că au avut „norocul“ de a se naşte într-o familie sectantă care refuză contactul cu civilizaţia, considerând modernitatea doar o „lucrare a diavolului“.

Într-un dosar serios al panoramei „credinţelor“ postdecembriste, Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cunoscută mai ales ca Biserica mormonă, face o notă aparte. Aplicând reţeta activităţilor caritabile şi a misionariatului, tânărul cult care-şi revendică origini creştine e tot mai vizibil pe scena religioasă din România.

Cinci americani, la Bucureşti

Pe ecusoanele negre atent agăţate la piept scrie „Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă“ şi câte un nume. Platt, Patterson, Smith, Davis şi Stinson întind, pe rând, mâna şi se prezintă. În română. Aparent, limba nu le provoacă prea mari dureri de cap. Sunt cetăţeni americani, rezidenţi în Salt Lake City şi misionari mormoni în România. Câţiva tineri se află într-o capelă de pe strada Panduri din Bucureşti, la mii de kilometri de casă, într-o ţară cu totul necunoscută, dispuşi să renunţe pentru câteva luni bune la viaţa lor anterioară pentru „a răspândi cuvântul Domnului“. Misionarii înţeleg rapid curiozitatea bănuitoare.

„E o tradiţie împământenită în rândul mormonilor din toată lumea. Fetele pleacă la 21 de ani şi stau 18 luni în misiune, iar băieţii la 19, pentru o perioadă de 24 de luni. Nimeni nu te obligă să faci asta, cu atât mai mult cu cât pleci pe banii tăi. Doar transportul până în ţara unde eşti desemnat îţi este asigurat“, clarifică situaţia misionarii. „Eu mi-am vândut maşina personală pentru a obţine fondurile necesare“, oferă Stinson argumentul decisiv.

Reguli stricte

Înainte să ajungă în România, americanii au trecut printr-un centru de pregătire, unde, timp de două luni, s-au pus la punct cu limba şi cu obiceiurile specifice. Dar şi cu o serie de reguli extrem de stricte. „Datorită regimului de viaţă avut în perioada misiunii, mulţi mormoni sunt solicitaţi de serviciile secrete la întoarcerea în SUA. Misionariatul înseamnă nu doar absolvirea unui stagiu de credinţă, ci şi a unuia de conduită“, ni se explică.

Practic, e mai simplu de enumerat ce au voie aceşti tineri, decât ce nu au voie. Alcoolul, cafeaua, ceaiul negru sunt definitiv eliminate din ecuaţie (lucru de altfel valabil pentru orice mormon practicant), telefoanele acasă şi accesul la internet strict reglementate, iar de relaţii intime cu sexul opus nici nu poate fi vorba.

Orarul cotidian este de asemenea precis stabilit: în fiecare dimineaţă, misionarii dedică o oră pentru studiul scripturilor, iar restul zilei o petrec „pe teren“, încercând să convingă oamenii care sunt dispuşi să stea de vorbă cu ei de misiunea Bisericii lui Iisus Hristos. Doar lunea îşi permit tinerii misionari mormoni câteva clipe de relaxare. Se strâng în Parcul Izvor şi joacă fotbal american. Chiar şi atunci când plouă.

„Am uitat de mine şi m-am oferit altora“

12 ani avea Cristina Petrişor când, într-o zi care nu anunţa nimic special, un misionar i-a călcat pragul apartamentului. „Eu provin dintr-o familie atee“, precizează încă din start. Povestea e de o simplitate idilică: propovăduitorul mormon le-a propus să spună împreună o rugăciune. Cristina îşi aminteşte, peste ani, că a fost fermecată de cuvintele misionarului. Pur şi simplu, ceva inexplicabil i-a determinat familia să se convertească. De atunci, cursul evenimentelor a evoluat firesc: duminici la rând dedicate adunărilor de la capelă, acceptarea „legământului de credinţă“ şi misionariatul. Cristina a fost pentru 16 luni trimisă la Londra şi rememorează pregnant că „în tot acest timp am uitat de mine şi m-am oferit altora“. Capitala Angliei nu i-a produs însă cea mai bună dintre impresii, pentru că „majoritatea celor de acolo sunt atei. Pur şi simplu, refuză să stea de vorbă cu tine, nu sunt interesaţi“

Un secol de prezenţă mormonă în România

În cifre seci, Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă adună în România 2.623 de credincioşi şi peste 100 de misionari. Povestea mormonismului autohton debutează în 1899, când Mischa Markow, un misionar al Bisericii, ajunge la Constanţa, iar câteva luni mai târziu organizează o congregaţie la Bucureşti, reuşind să strângă şapte adepţi. Elanul iniţial se stinge însă repede, iar ramurile înfiinţate îşi încetează activitatea, previzibil, după cele două războaie mondiale. Căderea comunismului oferă o nouă viaţă cultului din Utah, ai cărui reprezentanţi nu pierd timpul în a-şi face simţită prezenţa în România. Russell Nelson şi Hans Ringger sunt primii oficiali mormoni care ajung în ţară în februarie 1990, implicându-se în diverse acte de caritate. Adepţii nu întârzie să apară, primii români alăturându-se Bisericii în martie 1991. Totuşi, povestea prozelitismului mormon nu e una de succes, dacă ne gândim că, în 18 ani de prezenţă constantă pe teritoriul României, adepţii cultului numără puţin peste 2.500 de oameni. O regulă de fier a Bisericii mormone ar putea oferi explicaţia pentru această realitate: toţi membrii săi trebuie să plătească „zeciuiala“. Datoria morală de a ceda 10% din veniturile proprii pentru susţinerea materială a diverselor proiecte sociale ale Bisericii s-a interpretat la noi în spirit balcanic: „Toţi mormonii plătesc zeciuiala. Cu excepţia celor care nu o plătesc“, după cum ne-a explicat un membru.

.„DOSARUL“ CREDINŢEI
> Membrii Bisericii sunt numiţi mormoni pentru că atât Biblia, cât şi Cartea lui Mormon sunt considerate „cuvântul Domnului“ şi respectate în egală măsură.

> Poligamia a fost şi este un subiect destul de controversat legat de activitatea Bisericii lui Iisus Hristos. Conform reprezentanţilor mormonilor, „dacă se află că un membru practică poligamia, iar acesta nu renunţă la obicei, el este excomunicat“.

> „Unii sunt tentaţi să fure, alţii să mintă. Dacă cedăm tentaţiei, atunci am păcătuit. Modelul este acelaşi, indiferent dacă vorbim de alcool, mânie sau sexualitate. Noi credem că avem puterea de a ne controla comportamentul. Cât despre modernitatea libertăţii sexuale, nu putem spune decât atât: nici Congresul american de la Washington, nici Parlamentul României de la Bucureşti nu deţin autoritatea de a revoca, modifica sau amenda poruncile Domnului“, ne-a declarat Elder Van Noy.

> Biserica recomandă căsătoriile intrarasiale, dar nu le interzice pe cele interrasiale.

> Biserica mormonă nu „citeşte“ niciun conflict între datoriile civice şi învăţăturile religioase. De altfel, membri marcanţi ai Bisericii au fost sau sunt implicaţi în politică la cel mai înalt nivel. Câteva exemple includ numele lui Ezra Taft Benson, secretarul pentru agricultură în administraţia Eisenhower, dar şi pe al lui Mitt Romney, candidat pentru nominalizarea republicană la viitoarele alegeri prezidenţiale din SUA."

sursa:evz.ro