Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Nu știu frate ce mi-a făcut... chiar dacă ea mi-a cauzat banarea, eu nu-i port pică. Am iertat-o, ba am și uitat-o! Iată, acum are ocazia să-mi aduc aminte din nou de ea

Nu la banare ma refer, eu nu sunt fanatic ca altii de pe aici, ci la demonstratiile in care te-a invins.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Barsaumas

Nu la banare ma refer, eu nu sunt fanatic ca altii de pe aici, ci la demonstratiile in care te-a invins.

Dacă am fost ”învins” prin neprezentare, îmi prezint scuzele, nu e vina mea. Deocamdată, ”ostilitățile” continuă... ce se va întâmpla cu noi nu contează, mult mai important e că Adevărul va triumfa!

[Igor_Paslusnik]

Şi-acum haideţi la viaţă. La cele sănătoase şi serioase: Centesimus, Pelerinul, şi toţi apăruţi după 1517 !

______________________________ EXEMPLUL 10 BIBLIC ______________________________

ÎN SUSŢINEREA SFINTELOR ICOANE ŞI SFINTELOR MOAŞTE
alcătuit în părţi succesive

Deşi pot fi considerate argumente individuale, le comasez.

Pilonul I:
Estera 4, 17: Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sânt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie.

Şi nu, nu era păcat dacă săruta tălpile picioarelui unui om. Şi Dumnezeu ştia asta. Pentru că Mardoheu ştia că nu sărută carnea trupului, ci fapta omului, sfinţenia omului. Dar sigur că asta include şi sărutarea trupului propriu-zis.
Cum şi creştinii nu sărută doar trupul Sfântului, ci şi sfinţenia lui, biruinţa şi răsplătirea cu care la răsplătit Domnul, dându-i Sfinte Moaşte, şi la Sfintele Icoane, sărută Sfântul care e viu ! Prin Hristos. Cum am dovedit deja, biblic.

Pilonul al II-lea:
II Regi 15, 4-6: Oricine ar avea neînţelegeri şi judecată eu l-aş judeca drept. Şi de se apropia cineva să i se închine, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta. Aşa se purta Abesalom cu tot israelitul.

Venea să se închine unui om? Nu doar omului, ci ceea ce el reprezintă. Dacă eu îi pun metanie, adică mă închin episcopului, preotului, diaconului, cu ce greşesc? E biblic. Şi dacă îi sărut dreaptă, e greşit? Categoric nu. Dovedit biblic. Şi dacă sărut Sfintele Moaşte cu atât mai mult, nu-i greşit. Dumnezeu l-a preaslăvit pe acel sfânt, eu cu ce îl preaslăvesc? Măcar cu o închinare a trupului Lui, plin de Duh Sfânt, măcar cu un sărut, pentru că e viu în Hristos. Dacă sărutăm şi ne închinăm unui om, de ce să nu facem acelaşi lucru şi unui sfânt? Mulţumim Domnului.

Pilonul al III-lea:
Isaia 36, 7: Şi dacă voi îmi ziceţi: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus nădejdea noastră, oare nu este Acesta Dumnezeul pentru Care, Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte şi altarele Lui le-a nimicit (de acolo), zicând către Iuda şi Ierusalim: voi vă veţi închina numai înaintea acestui jertfelnic!"?

Întreg poporul, din Israel, se închina jertfelnicului. Din templu. Nu se închinau pe dealuri, în aer liber. Putem spune că se închinau materialului sau animalelor jertfite? Nu. Ci lui Dumnezeu. Creştinii închinându-se Sfintelor Icoane, se închină lui Dumnezeu. Asta-i jertfa cea nesângeroasă, adusă de creştini, Sfânta Icoană, şi plecăciunea, închinarea, Domnului Dumnezeu reprezentat acolo direct sau prin Sfinţii Lui.

Pilonul al IV-lea:
Psalmii 131 7-9: Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

În Biserică, stau picioarele lui Dumnezeu. În Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, stă tainic, Sfânt Sfânt Sfânt Dumnezeu. Chivotul sfinţirii Lui. Cum poate sfinţi chivotul pe Dumnezeu? Prin însăşi împlinirea poruncii Lui, de a exista chivotul. Preoţii lui, se îmbracă cu dreptatea. Cu FELONUL, vedem, nu? Pentru ai sluji. Nu în costum, ca protestanţii. Biserica nu-i codru verde şi asfalt. Mergi în costum? Nu! Preotul, reprezintă pe Cineva. Şi apoi cuvioşii, adică Sfinţii, care se vor bucura. Câtă frumuseţe întrun singur verset. Parcă în acest unic verset, e cuprinsă toată Biblia...

Pilonul al V-lea:
Facerea 49, 8-10: Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău. Pui de leu eşti, Iudo, fiul meu! (...) Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.

Se închină fraţii lui, unuia singur, unui frate de-al lor! Se închină înaintea lui. Îi dau cinste prin aceasta. Până când? Până la veni Hristos, Împăciuitorul.

Pilonul al VI-lea:
Evrei 12, 38-39: De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".

Mulţumitori, aducem închinarea plăcută lui Dumnezeu. Cum e acea închinare? În duh şi adevăr, ştim deja, dar mai cum? Cu evlavie şi cu sfială. Când intru în Biserică, intru în cel mai sfânt loc de pe pământ. Mă închin lui Dumnezeu din Sfintelor Icoane şi din Sfintele de El cinstitele Moaşte ale Sfinţilor Lui, în duh şi adevăr, cu sfială şi evlavie, căci Domnul e foc mistuitor.

Pilonul al VII-lea:
Luca 7, 38: Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.

Să mai scriu ceva aici? Versetul e poate cea mai mare temelie a cinstirii Sfintelor Icoane şi Sfintelor Moaşte. Acest Pilon şi următorul Pilon.

Pilonul al VIII-lea:
Luca 7, 44-46: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.

Hristos aprobă şi întăreşte gestul femeii, de a-I săruta picioarele, de ai uda cu lacrimi picioarele, de a-i spăla cu untdelemn, cu mir (!) sfintele Lui picioare, prin credinţă, ÎN DUH ŞI ADEVĂR, CU SFIALĂ ŞI EVLAVIE, închinându-se şi stând în închinare jos, la pământ, plângând! Doamne! Doamne Iisuse! Auzi-mă! Primeşte şi de la noi, închinarea prin Sfintele Icoane, Ţie, Doamne. Noi nu avem vase de mir scump, nu te putem săruta fizic, nu putem sta la picioarele Tale, să plângem, să te auzim, lasă-ne la Sfântă Icoana Ta, Doamne Iisuse Hristoase! Tu eşti în Sfinţii Tăi, şi în Sfintele arătate nouă, Moaşte ale sfinţilor Tăi. Primeşte micimea şi nevrednica noastră închinare şi iartă-ne, Doamne!

Pilonul al IX-lea:
Romani 16, 16: Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Vă îmbrăţişează pe voi toate Bisericile lui Hristos. I Corinteni 16, 20: Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. II Corinteni 13, 12: Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. I Tesaloniceni 5, 26: Îmbrăţişaţi pe toţi fraţii cu sărutare sfântă. I Petru 5, 14: Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei.

Sărutări, îmbrăţişări, ale dragostei, pentru Sfinţii Domnului Savaot, care vor judeca lumea, care sunt vii în Sfintele Icoane, prin care ne cheamă pe toţi de pe pământ, să ne asemănăm lor, după porunca lui Dumnezeu: "fi-ţi sfinţi, pentru că Eu, Tatăl vostru, sfânt sunt".
Dar cum? zice: toate Bisericile lui Hristos. Păi cum am mai arătat, se mişcă şi îmbrăţişează zidurile? Nu. Dar cum? Icoanele se sărută în duh şi adevăr. Anume Sfinţii. Cum zidurile, respectiv toţi creştinii, în duh şi în adevăr se îmbrăţişează unii pe alţii.

Pilonul al X-lea:
I Regi 15, 23: Căci nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli. Pentru că ai lepădat cuvântul Domnului, şi El te-a lepădat,

Nesupunerea faţă de cine? De Biserica lui Hristos! De episcopi, de preoţi! Împotrivirea faţă de ei. E la fel cu închinarea la idoli. De ce? Conform Bibliei: "Cel de ascultă de voi, de Mine ascultă, şi cine se leapădă de voi se leapădă de Mine şi de Cel ce M-a trimis pe Mine".

Pilonul al XI-lea:
Ieşirea 18, 7: Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort.

Moise! S-a închinat înaintea lui Iaret! Moise! Marele Moise. Şi l-a şi sărutat apoi, Moise! Pe Iaret, socrul lui. Apoi s-au binecuvântat unii pe alţii. Acceptând şi confirmând unii pentru alţii gesturile. Oare Sfinţii nu ne-ar accepta dorinţa şi cererea noastră către ei, de a se ruga ei pentru noi? Cu siguranţă că ar accepta şi s-ar bucura, pentru că ar însemna să intrăm în comuniunea lor, în Dumnezeu.

[Igor_Paslusnik]

Pilonul al XII-lea:
I Regi 10, 1: Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: "Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor".

De ce nu l-a sărutat înainte de a turna pe capul lui, vasul cu untdelemn? De ce doar când a turnat? Deci ce a sărutat? Însemnătatea persoanei. Saul devenea rege. Ce sărutăm noi. Însemnătatea persoanei, din Sfânta Icoană. Sfântul lui Dumnezeu. Ei, sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu.

Pilonul al XIII-lea:
I Regi 20, 40-41: A dat Ionatan arma băiatului, care era cu el, şi i-a zis: "Du-te şi o du în cetate". După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii şi s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul şi au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare.

S-a închinat de 3 ori, unde? La ce? La aer? La Ionatan, care era lângă el, apoi s-au sărutat unii pe alţii. Cum? Cu sărutarea dragostei, a sfinţeniei, cum am văzut mai sus. Şi mai ce? Şi au plâns, iar David a plâns mai tare. Deci dacă oamenii se închinau unii altora, de ce? Pentru că vedeau în ei vrednicie, oare noi, nu ne închinăm Sfinţilor lui Dumnezeu? Pentru că în ei e Izvorul Vredniciei, e Dumnezeu. Să nu plângem, când ne închinăm lor? Să plângem, că nu reuşim să fim asemenea lor. Să nu îi sărutăm? Dar oare ei nu se săruta? Cu siguranţă, când ei se roagă pentru noi, rugăciunile lor sunt sărutarea lor dată nouă.

Pilonul al XIV-lea:
II Regi 14, 32-33: Vreau să văd faţa regelui. De sunt vinovat, atunci ucide-mă. Şi s-a dus Ioab la rege şi i-a spus aceasta. Şi a chemat regele pe Abesalom şi a venit acesta la rege şi, căzând cu faţa sa la pământ înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a sărutat pe Abesalom.

S-a închinat regelui. Cu faţa până la pământ, nu oricum. Deci vredniciei lui. Unui om muritor. Iar regele, l-a sărutat pe Abesalom. Pentru că ştia regele că nu e vinovat Abesalom. A sărutat curăţia lui. Şi noi a fel cu Sfintele Icoane, şi mai ales Sfintele Moaşte.

Pilonul al XV-lea:
I Ezdra 3, 5: După aceea au început să săvârşească arderea de tot cea obişnuită, şi cea de la lună nouă, şi cea de la sărbătorile închinate Domnului, şi jertfele pe care le aducea Domnului fiecare de bună voie.

Ce sărbători au protestanţii? Nu au? De ce? E împotriva Bibliei. Uite, sărbătorile închinate Domnului. Care Domn? Hristos, Cel în Treime slăvit. Ce jertfă trebuie adusă în sărbătoarea Domnului? Cea nesângeroasă. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

Pilonul al XVI-lea:
III Regi 19, 21: Iar el s-a sculat şi s-a dus după Ilie şi a început să-i slujească.

Să-i slujească? Unui om? Cum? Da! Vredniciei lui. Sfinţeniei lui. Domnului Dumnezeu care era în acel om. Cum şi diaconii slujesc preoţii. Cum TOŢI creştinii, slujesc unul altuia. Ce frumos, ce minunaţie. Ce Rai, este slujirea. Şi ascultarea! Sunt uşoare. "Luaţi jugul Meu, că nu este greu, luaţi povara Mea, că nu este grea.", ne spune Hristos.

Pilonul al XVII-lea:
Faptele Apostolilor 20, 35-38: Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia. Şi mare jale i-a cuprins pe toţi şi, căzând pe grumazul lui Pavel, îl sărutau, Cuprinşi de jale mai ales pentru cuvântul pe care îl spusese, că n-au să mai vadă faţa lui. Şi îl petrecură la corabie.

Sfântul Apostol Pavel, acceptă gestul lor şi sărutările lor, de despărţire, căci el pleca. Le confirmă că e bine să se sărute sfinţii unii cu alţii, în Domnul. Şi Sfintele Icoane, la fel, cum am văzut mai sus, Sfintele Moaşte, la fel. Adică Sfinţii mutaţi la Hristos. Ne arată Hristos că sunt cu El, şi au lăsat în urmă dovada: Sfintele lor oseminte. Cum să nu săruţi şi să nu te bucuri de ele? Cum să nu doreşti să nu te asemeni lor? Doamne, miluieşte-ne, întăreşte-ne şi ne ajută.

Pilonul al XVIII-lea:
Pildele lui Solomon 24, 26: Buzele sărută pe cei ce dau răspunsuri drepte.
Pildele lui Solomon 27, 6: De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.

Păi dacă Sfinţii dau răspunsuri drepte, prin scrierile lor, de ce să nu-i sărut? Dacă Sfântul Apostol Pavel, dă răspunsuri drepte, în Biblie, de ce să nu-l sărut? Dacă sărutările celui ce urăşte sunt viclene, dar sărutările unuia care iubeşte, cum sunt? Nu pline de iubire? Pentru un sfânt al lui Dumnezeu? În care Dumnezeu sălăşluieşte? Cum să nu îl rog să se roage pentru mine? Când e atât de minunată viaţa lui. Când asta-i porunca, am văzut în cele 70 de versete, să ne rugăm unii pentru alţii. Deci şi cei din ceruri să se roage pentru noi.

Pilonul al XIX-lea:
Care este închinarea la idoli ?
Aceştia sunt idolii: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia. Coloseni 3, 5.

Sfintele Icoane nu pot fi idoli. Pentru că aceştia de mai sus sunt idolii. Dumnezeu cu sfinţii Lui, fiind în Sfintele Icoane, sunt sfinte şi sfinţite, prin însăşi Persoana, reprezentată acolo. Nu sunt, n-au fost şi nu vor fi niciodată idoli, sau chipuri cioplite. Sfintele Icoane sunt vii, pentru că Viu este Dumnezeu.

Pilonul al XX-lea:
I Macabei 2, 19-20: Şi răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el şi poruncile lui şi se vor depărta fiecare de la închinarea părinţilor lor, Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul legii părinţilor noştri.

Închinarea părinţilor noştrii, adică aşa cum au săvârşito părinţii noştrii. Care erau părinţii Apostolilor? Hristos şi Vechiul Testament. Ce zice Hristos? N-am venit să stric Legea, ci am venit să o împlinesc. Care Lege? A Vechiului Testament. Biserica lui Hristos, asemenea Lui, împlineşte cele din Vechiul Testament, dar cum? Transfigurat. Transformat. Schimbat. În înnoirea minţii, spune Pavel. Hristos spune: a-ţi văzut că s-a zis, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, dar Eu vă spun, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, iubiţi-vă vrăjmaşii, aruncaţi cu pâine, în cine aruncă în voi cu pietre. Poftim. Aceasta e închinarea părinţilor noştrii. Ai Bisericii Primare, care se închinau lui Dumnezeu în Sfintele Icoane, cum Vechiul Testament se închina Chivotului Legii.

Pilonul al XXI-lea:
Romani 9, 4-5: cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu

Poftim. Toate sunt în comuniune, toate se leagă. Fără Sfinte Icoane, nu există creştinism. Aceea este Legea transfigurată a Vechiului Testament. Acestea Sfintele Moaşte, pline de Duh Sfânt. Ele, toate, sunt Împărăţia Cerurilor.

Pilonul al XXII-lea:
Romani 12, 1: Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească.

Iată definiţia Sfintelor Moaşte, ale Sfinţilor lui Dumnezeu. Jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, în închinarea cea duhovnicească, adică în duh şi adevăr, cu evlavie şi sfială, rugându-se ei, Sfinţii lui Dumnezeu pentru noi, şi drept mărturie a sfinţeniei lor, stau, lăsate de Dumnezeu, Sfintele lor Moşate, neatinse de stricăciune, frumos mirositoare, făcătoare de minuni, asemenea Sfintelor Icoane, asemenea toiagului lui Moise şi toiagului lui Aaron, făcătoarele de minuni umbre ale Sfinţilor Apostoli, făcătoarea de minuni haină a Mântuitorului.


Acesta este Creştinismul. Cel Adevărat şi Viu. Numit ortodox. Aceasta este Biserica lui Hristos. Ortodoxia. Este biblică. Nu poate exista înafara Bibliei, deşi s-a înfiinţat înaintea Bibliei. Dar nimic din ce se face şli se practică în Biserică, nu este înafara fundamentului biblic. Nu sunt 5 biserici, nu sunt Adevăruri. Hristos e Unul. Ceilalţi, ei bine, am fost anunţaţi ce sunt, ştim ce sunt. Sunt hristoşi mincinoşi. Repet, că nu mă deranjează. Să ne aducem aminte, să ne reamintim mereu. Să ne întărim şi să ne adeverim, pe ce Piloni stăm, pe Sfinţii lui Dumnezeu, pe Cuvântul Tatălui, piatra cea din capul unghiului, Hristos.

Iertaţi-mă că mi-am permis o mică completare pe marginea fiecărui pilon, am îndrznit, pentru ai arăta puţin din sensul şi limpezimea lor. Şi pentru ca să ne bucurăm împreună... :)

"Să stăm bine să luăm aminte. Sus să avem inimile." - Sfânta Liturghie.

Iertaţi şi pomeniţi.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

.... ce se va întâmpla cu noi nu contează, mult mai important e că Adevărul va triumfa!

Adevărul a triumfat deja, frate. Hristos a înviat din morţi!
*
Adevărul nu voieşte să triumfe fără noi, frate...
Lui Îi pasă cu desăvârşire de noi, de ceea ce se întâmplă acum şi de ceea ce se va întâmpla cu noi pururea şi în vecii vecilor.
Atât de mult Îi pasă de noi, încât Adevărul Întrupat S-a răstignit pe Cruce pentru noi, a pogorât la iad pentru noi, S-a înălţat la Ceruri pentru noi şi şade la dreapta Tatălui tot pentru noi, ca să judece vii şi morţii, adică pe noi.
Iar Cerul şi Pământul este pregătit şi gătit tot pentru noi.

Aşadar dacă Adevărului îi pasă atât de mult de noi, oamenii, precum cunoaştem bine noi creştinii,
cum poţi să spui "ce se va întâmpla cu noi nu contează"? Ba contează, e singurul lucru care contează cu adevărat, atât pentru noi cât şi pentru Dumnezeu Cel Viu, Creatorul şi Proniatorul nostru.

P.S. Tudor, venit lângă mine între timp, adaugă: "Dumnezeu nu ne-a făcut degeaba. Nu Îi este indiferent ce se întâmplă cu noi."

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Aşadar dacă Adevărului îi pasă atât de mult de noi, oamenii, precum cunoaştem bine noi creştinii,
cum poţi să spui "ce se va întâmpla cu noi nu contează"? Ba contează, e singurul lucru care contează cu adevărat, atât pentru noi cât şi pentru Dumnezeu Cel Viu, Creatorul şi Proniatorul nostru.

Foarte adevărat ce spui, perfect de acord cu tine. Eu mă refeream doar la ce se petrece cu noi pe acestă bucățică de spațiu virtual. În rest, Dumnezeu să ne ajute pe fiecare!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Păi stai aa nenicule, că deocamdată nu ni s-a descoperit privirii nici icoana adevăratului chivot (deocamdată e pierdută pe undeva, nu se tie), nici adevăratul chivot din cer. Când se va descoperi acela, va fi vai i amar! Apocalips 11,19.

Doamne Iisuse...
Icoana adevăratului chivot e pierdută?
E exprimată pe pământ.
Prin Biblie!
Cum pierdută?
Iar nu eşti atent? Şi mai şi dezinformezi, ca să nu zic că minţi, că nu minţi, dar nu ştii.
Nu cunoşti Biblia...
Şi asta-i grav.
Că atunci te rătăceşti.
Matei 22, 29: Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Cum nu ni s-a descoperit ochilor şi privirii Sfânta Icoană a adevăratului chivot?
Păi porunca lui Dumnezeu ce e?
Ce-a spus El? Să faci Chivotul de atâta lungime, să fie de atâta înălţime, să fie cu aurul aşa, să fie heruvimii aşa, în el să se pună toiagul, năstrapa de aur, tablele legii.
Asta-i Sfânta Icoană a închinării pe care a dorito Dumnezeu.
Şi expresia Sfintelor Icoane de mai târziu. Închinării, tămâierii, sărutării, rugăciunile, slujbele, veşmintele, cărţile, tot, totului tot, tot e în Biblie. Nimic nu e înafara Bibliei.
Dar bine, spui, când Sfânta Icoană a lui Hristos, se va descoperi din Ceruri, la a doua sa venire, va fi vai şi-amar de întreg pământul căzut, ce nu a urmat lui Hristos, Cel Ortodox.

Igor iti spun la modul cel mai sincer ca am ajuns la concluzia ca iti bati joc de mine.Nici nu vreau sa ma gandesc la mai mult de atat.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Igor iti spun la modul cel mai sincer ca am ajuns la concluzia ca iti bati joc de mine.Nici nu vreau sa ma gandesc la mai mult de atat.

Nu, pelerin drag, tu singur îţi baţi joc de tine, dracii îşi bat joc de tine. Nu eu. Şi tu le permiţi. Dacă nu crezi, nu e problema mea. Cât mă priveşte, eu sunt un om simplu. Nu am cu ce să mă laud.

Ţi-am spus deci, ce aştepţi de la mine? Să te fac să crezi? Dacă ai Biblia în faţă, dacă ai căutat de atâţia ani, ai citit atâţia sfinţi, ţi-a vorbit Hristos prin ei, cu limba lor, cu caracterul lor, şi tu tot nu ai crezut că Ortodoxia e Biserica, e calea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă, vrei ca eu să te fac să crezi? Răspunzând la ce? La studiu introductiv "Excurs despre idoli si ideologia lor in lumea Orientului Apropiat". Ce legătură are asta cu Biblia? Nici una. Timp pierdut.
Ţi-am spus sola scriptura. Text, analiză. Text, analiză. Şi fă-l să fie uşor de citit. Aerisit, nu blocuri. Că pe net, eu personal, nu citesc mult. Am venit aici pe forum, ca să slujesc. Ortodocşilor. Să fiu de folos. Să îi ajut să-şi cunoască credinţa. Nu să convertesc pe nimeni, Doamne fereşte.

Deci răspunzând la ce? Şi mai ales de ce? Când nu spui nimic... Sau consideri că ai spus ceva? Ai respectat termenii? Deci n-am la ce răspunde. Alimentându-ţi ţie orgoliul? Da?
Ba nu, îl pocnesc. Orgoliul tău. Şi întreaga ta erezie. Aşa în felul meu. Cum pot. Şi n-ai decât să te oftici. Poftim. Pentru că pocnirea mea nu e de la mine. Pentru ortodocşi, trăirea e în Sfinţii Părinţi. Empiricul. Experienţa. Pentru eretici, ca să vină acasă, creştinii, ortodocşii, trebuie să folosească Lumina: Biblia. Nu florile luminii: Sfinţii Părinţi. Asta fac şi eu. Arăt lumina. Biblia.

Nu orgoliul tău. Orgoliilor nu se răspunde. Că-s patimi. Se tace, cu rugăciune.
Ai aruncat cu buzduganul, în tot topicul, deci forumul, ai pregătit terenul, ţi-ai etalat nimicul, şi-acum vi să mă cerţi? Să mă pălmuieşti? Că ce? Că nu răspund? Şi dacă nu răspund înseamnă că îmi bat joc de tine? Serios? Te-ai gândit mult la asta, poate. Pocnesc dracii de ciudă pe lângă tine, mai ales şi cu argumentul al 10-lea biblic, la care lucrez de ieri şi azi toată ziua. Simt şi eu valuri uriaşe de ispite, mai ales de când a început Sfântul şi Marele Post. Am căderi, una după alta.
Dar nu m-am lăsat. Nădăjduiesc.

Deci ţie, pelerin, tot nu îţi răspund, până când respecţi termenii. Spui aşa: nu sunt de acord cu versetul x, pentru că... şi dai eventual versetele y şi z, care contrazic versetul x. Deşi asta e imposibil. Deci odată dat versetul, scrii cu inima ta. O deschizi şi o arăţi. Inimile în care locuieşte Hristos, nu pot sta decât deschise. Pentru a chema pe cât mai mulţi la El. Că n-ai nimic de ascuns, nădăjduiesc. Nu vorbeşti despre heruvimi, cu trimiteri lg, mp, rf, şi alte prescurtări. Scrii versetul tot, clar, limpede, cum am făcut eu până acum. Şi apoi, eventual, vorbeşti teleogumena ta, pe marginea lui.
Apoi ai spus clar că scrii concis. Fraze scurte şi la obiect. Şi cu versete. Am aşteptat să văd. Dar nu, tot stil calvinist ai scris, încă şi cu prescurtări indescifrabile. Şi eu ce să spun? Că îţi baţi joc de mine? Pardon. Am bun simţ. Cunosc teorie despre smerenie. E alegerea ta. Nu te oblig. Nu mă plâng. Te evit. Nădăjduind. Să respecţi aria curiculară a cerinţelor impuse pentru posibilitatea unui dialog. Iar acum, ca să răspund, te rog tradu. Ca să citească şi alţii, nu doar eu. Fi scurt şi la obiect. Ca Sfinţii Părinţi. Limpezeşte, nu tulbura. Asta face creştinismul cu toată umanitatea. Limpezeşte totul. Totul, Pelerin. Şi-atunci, îţi voi răspunde.

Până atunci: Pace! Pacea Domnului! :)

Pai mai Igor, trec peste restul detaliilor nesemnificative,cum este posibil sa falsifici intr-un asemenea hal sensul unor versete biblice?Chiar asa era in Estera, in acel discurs-rugaciune al lui Mardoheu,saruta ,,sfintenia omului" dupa cum afirmi tu? Care sfintenie? Prietene poate nu avem noi pasajul cu pricina, poate nici evreii de Purim nu prea inteleg sensul cartii,desi este una dintre preferatele lor,da chiar asa, sa-l faci pe Aman model de om sfant si motiv de venerare a moastelor si icoanelor? :)) Prietene....pe Aman l-au spanzurat :))) Pe restul...evreii doar i-au masacrat cu familii cu tot :)))

Pai ce spune de fapt Mardoheu,daca are cineva curiozitatea sa citeasca tot pasajul cu pricina? Pentru salvarea evreilor el i-ar fi pupat pana si picioarele lui Aman-care era al doilea om in stat si care ii condamnase pe evrei la moarte (Estera 4.8)- pt a-i salva pe evrei,pana si asta ar fi facut pt evrei.Dar,continua el,nu a facut-o si explica ca a nu a facut asta, nu pt ca era mandru sau trufas si orgoliul lui ar fi fost mai important decat salvarea poporului ci pt ca ,,dar eu am facut aceasta (nm.nu a pupat picioarele) ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am inchinat nimanui decat Tie".Intelegi suficient de clar? Nu era corect sa postezi tot pasajul in loc sa-l manipulezi brutal? Pai stii ce mai zice Mardoheu,ruda Esterei ( sotia lui Xerxes I)ce ii mai cere lui Dumnezeu, in continuarea acelei rugaciuni din Estera 4.17?

,,daruieste gurii mele cuvant cu trecere inaintea leului acestuia si umple inima lui de ura catre cel ce ne prigoneste pe noi (nm Aman) spre pieirea lui si a celor de un gand cu el".Ai inteles prietene ce simtea Mardoheu pt Aman si ce isi dorea? Stii ce simtea Mardoheu pt cei care nu erau evrei? ,,eu urasc slava celor fara de lege si mi-e sila de patul celor netaiati imprejur si de tot cel de alt neam". Iti este mai clar de ce cartea asta se citeste la evrei de Purim? Prietene portretul lui Aman, in cartea Estera, nu este al unui om sfant, ci al unui ticalos, posteaza toate pasajele care vorbesc despre el.Cartea Estera face parte din cele Hames Meghillot,se citeste la sinagoga dimineata si seara de Purim,sunt chemat inclusiv femeile sa o asculte drept model. Pai tu iti bazezi venerarea icoanelor si a moastelor pe o carte de baza in Purim?!:)))))

Chiar asa mai prietene, sa schimbi atat de brutal sensul unui pasaj biblic si sa faci din cartea Estera model pt inchinarea ortodoxa? A mai comentat si Origen pasajul acela, in ,,Exortatiu la martiriu". Asta ca fapt divers.Chiar asa vrei sa schimbi direct sensul ca sa-ti iasa argumentul? Pai nu aveai nevoie de asta, aveai la indemana alte pasaje.