Exteriorizarea dragostei

[vladalexandruuhisem]

Cum as putea sa devin mai empatic , sa pot sa-mi manifest mai mult iubirea fata de celelat ? De foarte multe ori am o retinere in a spune anumite lucruri , a intalni anumite persoane (chiar prieteni si vecini) , a sta cu anumiti oameni , etc. Pur si simplu , eu vreau sa am o discutie folositoare, sau vreau sa ajut pe cineva , si ma cam blochez, fie pe cand ajung sa-l ajut, ma intorc inapoi pe drumul meu . Cateodata si sa zic "Hristos a inviat" catre o persoana cunoscuta cu care am o relatie mai slaba mi-e greu sa zic. De multe ori , in loc sa povestesc ceva frumos si demn de povestit, povestesc toate fleacurile si barfele.
Cum pot sa scap de ispita asta de a ma interioriza prea tare si a nu-mi exterioriza sentimentele pozitive prin cuvinte si fapte ? Deja ma dispera : eu vreau sa fiu o persoana empatica , mai sociabila (nu sunt tacut , dar vreau sa fiu mai sociabil, din cate am vazut la unii oameni crestini adevarati, asa e mai bine, mai bine il vezi pe Hristos intr-un suflet cald, decat intr-unul mai retinut), mai buna si utila pentru societate . De multe ori am ocazia sa fac binele , si pierd ocazia.
De multe ori ii vad pe unii din prietenii mei si pe multi duhovnici, cum ar fi parintele Constantin Necula, parintele Arsenie Papacioc, cum propovaduiesc pe Hristos prin faptele si sfaturile lor si ce suflet cald au.
La mine e putin cam greu si asta ma supara.

[Copacel]

În prealabil postat de vladalexandruuhisem

De multe ori ii vad pe unii din prietenii mei si pe multi duhovnici, cum ar fi parintele Constantin Necula, parintele Arsenie Papacioc, cum propovaduiesc pe Hristos prin faptele si sfaturile lor si ce suflet cald au.
La mine e putin cam greu si asta ma supara.

Vorbeste cu duhovnicul tau despre chestiile astea

Ai ridicat o problema de o profunzime uimitoare. Ioan Scararul a scris foarte frumos despre dobandirea dragostei. Asadar, ca sa ajungi sa exteriorizezi dragostea, trebuie sa parcurgi si alte etape pentru a nu te poticni in drumul tau. Dragostea crestina este o virtute care le depaseste pe celelalte.

E bine ca ai deschis aceasta discutie. Eu am citit ,,Scara ", insa mai uit sfaturile date acolo. Ca sa reusim sa iubim trebuie sa ne despatimim, sa luptam cu noi insine, sa avem o relatie buna cu Dumnezeu. Dumnezeu ne ajuta sa gasim oamenii potriviti care au nevoie de dragostea noastra.

Daca incepem sa facem fapte bune, milostenie, oferim cu dragoste un mic dar unui om fara a astepta ceva in schimb. Ne gandim ca ii este greu si asa avem empatie. Daca vizitam pe cineva la spital, la azil ori la inchisoare, de asemenea ne gandim ca insasi prezenta noastra este in masura sa aduca bucurie acelei persoane. Intotdeauna gasim persoane care au nevoie de dragostea noastra. Gasim, insa, si persoane care pur si simplu nu au nevoie de dragostea noastra si gata. Trebuie sa fim si realisti.

Cand se pune problema unei prietenii, trebuie sa cerem ajutor de la Dumnezeu pentru ca sa avem multumirea sufleteasca oferita de reciprocitatea sentimentelor. Sa ne cunoastem pe noi insine pentru a lua decizii corecte.

În prealabil postat de antoniap

Dumnezeu ne ajuta sa gasim oamenii potriviti care au nevoie de dragostea noastra.

Cred ca atunci cand vrei sa iubesti, Dumnezeu are grija sa cunosti oameni care nu te iubesc si nu-ti ofera nimic tocmai pentru ca sa poti lucra virtutea dragostei.
Nimic nu se obtine usor iar a iubi mi se pare cel mai greu.

Cum incepem sa putem ?

Sa traim ca si cum am putea !

Iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele este un dar al Sfantului Duh, insa acest dar atarna mult de vointa noastra, ca el sa fie bineprimit si sa rodeasca in viata noastra. Tocmai la acest lucru se refera cuvantul care zice: "Dai vointa, iei putere!"

Pentru a reusi sa implinim o porunca dumnezeiasca, trebuie ca mai intai sa ne dorim (sa ne incordam vointa) s-o implinim. Ce facem, insa, atunci cand nu avem vointa necesara spre a o implini, dar ne dorim inca sa nu ne indepartam de Dumnezeu, ci sa ne mantuim? Atunci, trebuie sa traim (sa ne comportam) ca si cum am avea vointa, ba chiar ca si cum am avea deja puterea de a implini acea porunca, ca si cum am avea credinta, iubire, smerenie, ascultare si orice alta virtute.

Modele de urmat avem! Daca ne dorim sa ne mantuim, "cu voie sau fara de voie", atarna de noi sa ne comportam asemenea lor, caci s-a zis: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evrei 13, 7-8).

Sa traim ca si cum ... l-am iubi pe aproapele!

Daca vom trai ca si cum l-am iubi pe aproapele nostru (rude, vecini, colegi, straini), vom ajunge cu siguranta sa-l iubim, caci Dumnezeu va binecuvanta incordarea noastra de a nu cadea din dragoste si ne va darui cu adevarat harul Sau, "care pe cele slabe le intareste si pe cele cu lipsa le implineste".

Astazi, parca mai mult decat oricand, iubirea este cel mai greu de trait. Scriitorul irlandez C.S.Lewis ne propune sa meditam asupra iubirii in urmatorul sens: "Dragostea, in sens crestin, nu este o emotie. Nu este o stare a sentimentelor, ci a vointei; este acea stare a vointei pe care o avem in mod natural cu privire la noi insine si pe care trebuie sa invatam sa o avem si fata de ceilalti."

Iubirea trebuie inteleasa nu atat ca afinitate sau simpatie, cat ca miscare fireasca a sufletului nostru spre obtinerea si pastrarea starii de bine. Acelasi autor spune: "Dragostea noastra pentru noi insine nu inseamna ca ''ne place'' de noi insine, ci doar ca ne dorim binele." In mod asemanator, cand cautam sa avem dragoste fata de o anumita persoana, nu trebuie ca aceea sa ''ne placa'' in mod obligatoriu, ci doar sa-i dorim tot binele, straduindu-ne sa nu-l oprim si sa nu-l imputinam prin comportamentul nostru.

Cand ne este foame, mancam si o mancare care nu ne place. Tot asa, cand simtim nevoia interioara de a iubi, ca semn al apropierii de Dumnezeu, atunci ii iubim pe cei de langa noi indiferent de trasaturile lor particulare. Nu mai ii trecem pe oamenii din jurul nostru prin filtrul patimas al afectivitatii selective si al unor simpatii discutabile.

Pot iubi pana si cei mai suferinzi oameni. C.S. Lewis spune: "Unii oameni au un temperament ''rece''; acesta poate fi un dezavantaj pentru ei, dar nu este un pacat; faptul acesta nu le taie posibilitatea de a invata dragostea si nici nu-i scuteste de a o aplica." La randul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu trebuie sa ne folosim de firea noastra sau de vreo mostenire temperamentala in a nu incerca sa dobandim virtutile crestine.

Lewis ne propune urmatoarea solutie: "Nu va irositi timpul intrebandu-va daca-l ''iubiti'' pe aproapele vostru; actionati ca si cum l-ati iubi. De indata ce facem aceasta, noi descoperim unul dintre marile secrete. Cand te comporti ca si cum ai iubi pe cineva, vei ajunge sa-l iubesti intr-adevar."

Solutia propusa este doar concluzia urmatoarei legi nescrise a sufletului uman: "Cand ranesti pe cineva de care nu-ti place, vei descoperi ca-ti displace si mai mult. Cand ii face un bine, vei descoperi ca-l displaci mai putin."

Noi insine ne alimentam trairile, atat pe cele bune, cu ganduri bune, cat si pe cele rele, cu ganduri straine. Dumnezeu binecuvinteaza gandurile, miscarile si intentiile noastre, atunci cand acestea sunt sincere. Parintele Tadei de la Vitovnita concentreaza acest lucru in opt cuvinte: "Cum iti sunt gandurile, asa iti este viata."

Lewis observa: "Exista, este adevarat, si o exceptie. Daca ii faci un bine, nu pentru a face pe placul lui Dumnezeu si pentru a asculta de legea dragostei, ci ca sa-i arati cat de iertator esti tu si ca sa-i creezi obligatii fata de tine, pentru ca apoi sa stai si sa astepti sa vezi ''recunostinta'' lui, probabil ca vei fi dezamagit." Ni se cere, deci, sinceritate in toate gandurile, cuvintele si faptele noastre. Abia atunci va veni binecuvantarea si harul lui Dumnezeu.

Sfantul Isaac Sirul ne sfatuieste astfel: "Daca nu putem sa-l iubim pe aproapele nostru, macar sa nu-l uram si sa nu-i facem rau." De este dor de mantuire, se cuvine sa-i facem si binele, chiar de e nevoie sa ne fortam pe noi insine. In acest caz, precum observa Lewis, tot avem ceva de castigat: "Ori de cate ori facem un bine cuiva doar pentru ca este om ca si noi, facut de Dumnezeu (ca si noi), dorindu-i binele asa cum dorim binele nostru, invatam sa-l iubim ceva mai mult sau, cel putin, acela ne va displace mai putin."

Care este diferenta intre un crestin si un necredincios?

"Omul lumesc ii trateaza frumos pe anumiti oameni pentru ca ''ii place'' de ei; crestinul, in schimb, incercand sa-i trateze frumos pe toti, descopera ca ii simpatizeaza pe oameni tot mai mult - inclusiv pe oamenii pe care nu-si putea imagina la inceput ca i-ar putea simpatiza." Aceasta este calea pe care au pasit sfintii, care au ajuns sa-i iubeasca pe pacatosi peste pacatele lor, intelegand duhul cuvantului Mantuitorului Iisus Hristos rostit pe Cruce: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!" (Luca 23, 34).

Nu putem sta pe loc! Ne inaltam sau ne coboram tot mai mult!

Lewis spune: "Cu cat esti mai crud, cu atat vei ura mai mult; si cu cat urasti mai mult, cu atat vei deveni mai crud - intri intr-un cerc vicios care nu se sfarseste niciodata." Sfanta Scriptura ne vorbeste despre o crestere continua in pornirile inimii noastre, precum citim: "Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui" (Apocalipsa 22, 11-12).

Iubirea este infinita, precum infinita este suferinta celor din iad.

Pe traiectoria vesniciei intram inca din aceasta viata.

Scriitorul irlandez spune: "Binele si raul cresc cu dobanda. Pentru aceasta, deciziile marunte pe care noi le luam in fiecare zi au o importanta infinita. Cel mai mic bine pe care-l poti face astazi inseamna capturarea unui punct strategic din care, peste cateva luni, s-ar putea sa inaintezi spre victorii pe care nu le-ai visat niciodata. In sens opus, complacerea aparent obisnuita in pofte sau manie poate insemna pierderea unei culmi sau a unei cai ferate sau a unui cap de pod de unde dusmanul (diavolul) poate lansa atacuri care, altfel, ar fi imposibile."

Sa traim ca si cum... L-am iubi pe Dumnezeu!

Propunerea si solutia lui Lewis, deci, este urmatoarea: "Purtati-va ca si cum L-ati iubi pe Dumnezeu. Nu incercati sa prefabricati sentimente. Puneti-va intrebarea: Daca as fi sigur ca-L iubesc pe Dumnezeu, ce as face? Cand ati gasit raspunsul, faceti tocmai lucrul acela."

Sfantul Marcu Ascetul si Fericitul Augustin spun: "Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale, iar cei ce-L cauta pe El il gasesc doar in masura implinirii lor." Aceste cuvinte se intemeiaza pe cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care a zis: "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui" (Ioan 14, 21). Nu trebuie sa asteptam sa-L cunoastem pe Dumnezeu mai inainte de a-I asculta poruncile.

Care este porunca cea mare a lui Dumnezeu ?

Iisus "Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai" (Ioan 15, 12-13); "Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 35); "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45).

*

Sa traim, deci, ca si cum am fi crestini si, mai mult ca sigur, vom ajunge sa fim cu adevarat! Apoi, nimic nu ne va mai putea zdruncina credinta si iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, in care este ascunsa taina fericirii vesnice!

http://www.crestinortodox.ro/editori...em-142703.html

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 13)

[AlinB]

În prealabil postat de crinrin

Cred ca atunci cand vrei sa iubesti, Dumnezeu are grija sa cunosti oameni care nu te iubesc si nu-ti ofera nimic tocmai pentru ca sa poti lucra virtutea dragostei.
Nimic nu se obtine usor iar a iubi mi se pare cel mai greu.

Interesanta afirmatie :)

[Igor_Paslusnik]

Prin rugăciune, vlad alexandru, prin rugăciune, smerenie şi ascultare... Prin Noul Testament şi Sfinţii Părinţi.