Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 06.06.2009, 15:32:54
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit Care este scopul credintei pentru voi si ce repezinta mantuirea?

Va citesc de catava vreme pe voi, pe altii si ma intreb care este de fapt scopul credintei pentru voi.
Multi spun de mantuire. Adica voi credeti ca sa va mantuiti, si atat? Dar invers se poate (adica sa te mantuiesti pentru ca ai crezut si ca ai fost bun, fara sa tinzi spre asta neaparat)?
Mantuirea este scopul credintei? Dar nu se contrazice cu smerenia, ca doar inseamna mandrie si vrei ceva peste puterile si meritele tale?
Pentru mine notiunea de mantuirea e cam confuza. Stiu ca este o stare ideala, de lipsa de pacate si de sfintenie la care tindem.
Dar nu stiu daca asta ar trebui sa ne fie un scop.
Noi traim si avem nevoie sa credem pentru noi si pentru cei din jur. Avem nevoie de acesti parinti din ceruri (Tatal, Fiul Sfantul Duh, Fecioara Maria ca mama buna) si de credinta in ei pentru a putea trai in pace. Ei ne ajuta si ne mangaie, ei ne pedepsesc cand gresim, ai lor suntem.
Daca mantuiesc sau nu, sau ce va fi dupa, nu stiu. Eu stiu ce trebuie sa fac aici, atat.
Credinta ma ajuta sa fiu mai buna, sa-i iubesc si ajut pe altii, dar sfanta n-am sa fiu niciodata, fiind om.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 06.06.2009, 19:26:54
danyel danyel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2006
Locație: Cluj Napoca, Ardeal ,Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.306
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Va citesc de catava vreme pe voi, pe altii si ma intreb care este de fapt scopul credintei pentru voi.
Multi spun de mantuire. Adica voi credeti ca sa va mantuiti, si atat? Dar invers se poate (adica sa te mantuiesti pentru ca ai crezut si ca ai fost bun, fara sa tinzi spre asta neaparat)?
Mantuirea este scopul credintei? Dar nu se contrazice cu smerenia, ca doar inseamna mandrie si vrei ceva peste puterile si meritele tale?
Pentru mine notiunea de mantuirea e cam confuza. Stiu ca este o stare ideala, de lipsa de pacate si de sfintenie la care tindem.
Dar nu stiu daca asta ar trebui sa ne fie un scop.
Noi traim si avem nevoie sa credem pentru noi si pentru cei din jur. Avem nevoie de acesti parinti din ceruri (Tatal, Fiul Sfantul Duh, Fecioara Maria ca mama buna) si de credinta in ei pentru a putea trai in pace. Ei ne ajuta si ne mangaie, ei ne pedepsesc cand gresim, ai lor suntem.
Daca mantuiesc sau nu, sau ce va fi dupa, nu stiu. Eu stiu ce trebuie sa fac aici, atat.
Credinta ma ajuta sa fiu mai buna, sa-i iubesc si ajut pe altii, dar sfanta n-am sa fiu niciodata, fiind om.
Ortodoxia defineste mantuirea ca fiind procesul de indumnezeire a omului
noi am fost creeati de Dumnezeu cu acel chip spiritual care reflecta iubirea, pacea, bucuria, independenta de orice patimi , cazand in pacat omul a murdarit acest chip a rupt legatura cu Tatal
Astfel a fost nevoie de o refacere a acestei legaturi, omul a rupt-o dar nu a putut-o reface, a fost nevoie ca insusi Dumnezeu sa refaca aceasta legatura si prin Jertfa lui hristos ni sa deschis calea spre mantuire
Da draga Sophia, asta este scopul nostru ca fiinte creeate de Dumnezeu si care-l marturisim, mantuirea, refacereea chipului nostru firesc, Dumnezeu nu e acolo doar sa ne ajute in nevoi si sa ne pedepseasca la abateri, El e acolo sa ne pregateasca locul firesc in care trebuie sa fim in care ne este menirea sa traim alaturi de Tatal Ceresc
E o problema draga mea daca te numesti crestin si nu iti pui problema mantuirii, deoarece, ne-mantuirea sufletului este automat privarea de prezenta lui Dumnezeu
Pentru mantuire avem si credinta si nadejde si dragoste, Hristos e tinta noastra, de asta suntem indemnati sa urmam calea cea stramta ca sa fim ai Lui, sa fim in turma Lui, cine isi pune nadejdea doar in aceasta lume, doar in lucrurile de aici, mai are de lucrat la capitolul credinta, si relatie cu Mantuitorul Hristos
__________________
"Cine seamana in firea pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul Viata Vesnica"Galateni 6;8

Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.(Coloseni 3:15)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 06.06.2009, 21:00:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.934
Implicit

Citat:
În prealabil postat de danyel Vezi mesajul
Ortodoxia defineste mantuirea ca fiind procesul de indumnezeire a omului
noi am fost creeati de Dumnezeu cu acel chip spiritual care reflecta iubirea, pacea, bucuria, independenta de orice patimi , cazand in pacat omul a murdarit acest chip a rupt legatura cu Tatal
Astfel a fost nevoie de o refacere a acestei legaturi, omul a rupt-o dar nu a putut-o reface, a fost nevoie ca insusi Dumnezeu sa refaca aceasta legatura si prin Jertfa lui hristos ni sa deschis calea spre mantuire
Da draga Sophia, asta este scopul nostru ca fiinte creeate de Dumnezeu si care-l marturisim, mantuirea, refacereea chipului nostru firesc, Dumnezeu nu e acolo doar sa ne ajute in nevoi si sa ne pedepseasca la abateri, El e acolo sa ne pregateasca locul firesc in care trebuie sa fim in care ne este menirea sa traim alaturi de Tatal Ceresc
E o problema draga mea daca te numesti crestin si nu iti pui problema mantuirii, deoarece, ne-mantuirea sufletului este automat privarea de prezenta lui Dumnezeu
Pentru mantuire avem si credinta si nadejde si dragoste, Hristos e tinta noastra, de asta suntem indemnati sa urmam calea cea stramta ca sa fim ai Lui, sa fim in turma Lui, cine isi pune nadejdea doar in aceasta lume, doar in lucrurile de aici, mai are de lucrat la capitolul credinta, si relatie cu Mantuitorul Hristos
Principala preocupare a omului credincios, a celui care se identifică cu învățătura , Jertfa și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, este aceea de a-și mântui sufletul. Acest lucru ne face să privim viața mult mai responsabil. Astfel, trebuie să ne îngrijim de fiecare zi și oră a vieții pentru a lucra în folosul sufletului nostru. Parcă zilele trec mai repede, parcă timpul s-a comprimat. Fiecare clipă este irepetabilă, ireversibilă. Viața noastră este un dar a lui Dumnezeu și trebuie trăită ca atare. Un dar trebuie înmulțit, prețuit, bine păstrat.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 06.06.2009, 23:42:48
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sfantul Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii crestine ar trebui sa fie dobandirea Preasfantului Duh. Exista si un alt fel de fericire - fericirea de care s-au invrednicit sfintii inca din viata aceasta. Sub straie modeste sau chiar ponosite se poate ascunde uneori un om mai fericit decat ne-am putea inchipui, care traieste in permanenta comuniune cu Dumnezeu si care simte dorinta arzatoare de a face mereu voia Sa.

Sfantul Ioan Gura de Aur de asemenea ne indemna sa valorificam duhovniceste la maximum fiecare clipa, deoarece timpul este o comoara pe care n-o mai putem recupera.

In fiecare om exista o particica de dumnezeire pe care o putem mentine pe parcursul vietii sau o putem alunga, prin pacate. Cred ca e important sa facem in primul rand voia lui Dumnezeu, stiind ca El nu ramane dator niciodata. Credinta, nadejde si dragoste!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 07.06.2009, 13:38:58
mihnea45
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ce este adevărata credință?

Cuvântul "CRED", este de origine latină și înseamnă "A PRIMI, A MĂRTURISI, și a înfăptui, ceea ce învață BISERICA despre Dumnezeu. Când spunem cuvântul "CRED", sufletul se înalță cu Harul Duhului Sfânt la Dumnezeu, care este plinitorul credinței. În LUMEA CREATĂ, au darul de a crede: 1. ÎNGERII, care CRED, dar și văd ceea ce CRED. CREDINȚA ÎNGERILOR, nu este virtute,deoarece ei nu fac nici un efort pentru a CREDE căci ei îl văd pe Dumnezeu, pentru că au darul vederii lui Dumnezeu. Dintre PUTERILE ÎNGEREȘTI, Sfinții Arhangheli, au darul de a înmulți și spori CREDINȚA CEA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) între oameni pe pământ, luminând înaintea lor, cu ÎNVĂȚĂTURA SFINTEI EVANGHELII. 2. DIAVOLII, care CRED ÎN DUMNEZEU și SE CUTREMURĂ" (Iacob 2, 19). Diavolii nu-L văd pe Dumnezeu, și fac întotdeauna răul, CREDINȚA DIAVOLILOR în Dumnezeu, este Creațională, și este pervertită în a-L urî pe Dumnezeu. În ei, s-a înveșnicit răul, iar această ură este spre pierzarea lor. Când oamenii rătăciți de la ADEVĂRATA CREDINȚĂ, vorbesc despre CREDINȚA ORTODOXĂ cu ură, să știți că ei sunt sub influența Diavolilor. 3. Creștinii Ortodocsi, care prin SFÂNTUL BOTEZ (Galateni 3. 17) CRED ÎN DUMNEZEU, dar nu-L pot vedea cu ochii trupești ci numai cu ochii sufletești (Matei 5, 6).
Reply With Quote
  #6  
Vechi 07.06.2009, 13:40:04
mihnea45
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

ADEVĂRATA CREDINȚĂ, este un DAR DUMNEZEIESC (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip 1, 29, 2) însoțit de efortul omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a se asemăna cu Dumnezeu prin sfințenie, care se obține prin practicarea virtuților (împlinirea Poruncilor Dumnezeiești). Creștinul care CREDE în Dumnezeu și împlinește PORUNCILE DUMNEZEIEȘTI, va moșteni RAIUL și se va îndulci veșnic de SLAVA LUI DUMNEZEU. Există un SINGUR DUMNEZEU și o SINGURĂ CREDINȚĂ ADEVĂ- RATĂ - CREDINȚA ORTODOXĂ (Efeseni 4, 5). Celelalte credințe sunt deviate și rătăcite, sau dețin frânturi de adevăr, insuficient mântuirii. CREDINȚA ADEVĂRATĂ - ORTODOXĂ, este O PUTERE DUMNEZEIASCĂ (1 Corinteni 2, 5) și O VIRTUTE CREȘTINĂ, care întărește toate virtuțile și puterile sufletului. Pentru noi creștinii Ortodocsi, CREDINȚA, este un mare HAR și o MARE PUTERE în lupta acestei vieți pământești. (Filipeni 1, 29; 1 Cor. 12, 9). CREDINȚA ÎN SFÂNTA TREIME (Isaia 6, 3), este PUTEREA NOULUI TESTAMENT. CREDINȚA CREȘTINĂ ORTODOXĂ, este ÎNVĂȚĂTURA DUMNEZEIASCĂ, mai presus de cuvânt și de rațiune. ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ, se cuprinde pe scurt în "SIMBOLUL CREDINȚEI" (CREZUL). Prin MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ, spunând zilnic "CREZUL" și mai ales noaptea, înainte de a adormi, PUTERILE ÎNGEREȘTI ne acoperă și ne păzesc, ca pe o ființă binecunoscută, iar duhurile diavolești se îndepărtează neputincioase. CREDINȚA ADEVĂRATĂ - ORTODOXĂ este PUTEREA, HARUL DUMNEZEIESC (2 Petru 1, 1), cu ajutorul căruia primim ca neîndoielnic, tot ce a descoperit Dumnezeu și învață SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA BISERICĂ ORTODOXĂ, pentru mântuirea noastră. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Hristos. Acela pe care El L-a trimis (Matei 6, 29). CREDINȚA ORTODOXĂ, se află prin lucrarea Duhului Sfânt în om (Galateni 5, 22), prin iradierea unei FORȚE DIVINE, când omul se face vrednic prin, sfințenie de ea. ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ CREȘTINĂ ORTODOXĂ, este cuprinsul DESCOPERIRII DUMNEZEIEȘTI. Creștinul Ortodox trebuie să cunoască foarte bine ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ, pentru a nu fi amăgit de alte învățături eretice. Prin PUTEREA CREDINȚEI, cunoaștem ceea ce nu putem vedea cu ochii trupești și adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu. Prin CREDINȚĂ, pricepem că s-au întemeiat veacurile cu CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (Evrei 11, 3), prin CREDINȚĂ primim ca adevărată DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ - CUVÂNTUL SFINTEI SCRIPTURI, PRIN CREDINȚĂ primim minunile și proorociile, prin CREDINȚĂ dobândim făgăduințele (Evrei 11, 3). De aceea Duhul Sfânt prin Sfântul Apostolul Pavel ne spune: "CREDINȚA, este adeverirea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1). Deci CREDINȚA ADEVĂRATĂ, este primirea de către om, prin intermediul Duhului Sfânt și a vederii sufletești, a tuturor ADEVĂRURILOR pe care le avem prin DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ, în scopul mântuirii noastre. CREDINȚA ORTODOXĂ, este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înțelegerea celor nevăzute, potrivită firii. (Sf. Teodoret al Ciprului). Credința pe care o are un om în ceea ce îi spune un alt om, este o încredere, care își poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susținut de unul și crezut de altul. Dar CREDINȚA ÎN DUMNEZEU,are o ÎNTĂRIRE TAINICĂ, NECLINTITĂ, prin PUTEREA DUHULUI SFÂNT, care se află în inima celui Botezat, care împlinește Poruncile Dumnezeiești. HARUL CREDINȚA ȘI FAPTELE BUNE, mântuiesc și înalță la Dumnezeu. Există O SINGURĂ CREDINȚĂ ADEVĂRATĂ - CREDINȚA ORTODOXĂ. Noi trebuie să mărturisim această CREDINȚĂ SFÂNTĂ ORTODOXĂ, în fața oamenilor, prin cuvânt și prin faptele noastre. Sfinții Părinți ai DUMNEZEIEȘTII BISERICI ORTODOXE, arată că, frica de Dumnezeu, este începutul CREDINȚEI, deoarece aceasta eliberează sufletul de teama păcatului și a morții celei veșnice, ajutându-l să intre sub stăpânirea Harului Dumnezeiesc(Matei 10, 28; Luca 12, 5). Prin CREDINȚĂ, începe și se sfârșește mântuirea, iar fără CREDINȚĂ, nu este cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6). Credința vine și din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10,17; Efeseni 1, 13, dintr-o auzire care este supusă înțelegerii, aprecierii și judecății noastre, dar care este însoțită de o lucrare a HARULUI CREDINȚEI. Căci la CREDINȚA în Hristos nu putem ajunge numai cu puterile noastre. CREDINȚA este un act sinergic, adică o împreună lucrare divină și umană. Din partea noastră, CREDINȚA este un răspuns la Harul Dumnezeiesc care însoțește propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu de către Episcopi, Preoți și Diaconi. Zadarnic caută unii să vadă minuni pentru luminarea și creșterea credinței lor, pentru că celor vrednici de credință, le ajunge Cuvântul lui Dumnezeu, care intră prin auz în sufletele lor. În acest mod Cuvântul lui Dumnezeu LUMINEAZĂ, întărește și sporește CUNOAȘTEREA LUI DUMNEZEU cea ADEVĂRATĂ și CREDINȚA ÎN HRISTOS. Fără de CREDINȚĂ, NU ESTE CU PUTINȚĂ SĂ FIM PLĂCUȚI LUI DUMNEZEU, pentru că cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că se face răsplătitor celor care îl caută (Evrei 11, 6). A CREDE fără nici o îndoială, ÎNTR-UN DUMNEZEU simplu și nedespărțit, dar DUMNEZEU ÎN TREI PERSOANE; Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, TREI după Ipostas, dar UNUL după FIINȚĂ și după FIRE, și iarăși A CREDE în UNUL Domn Iisus Hristos, Dumnezeu și Om în același timp, îndoit în fire dar UNUL după Ipostas. A CREDE în ÎNTRUPAREA Fiului lui Dumnezeu DE LA DUHUL SFÂNT ȘI PURUREA FECIOARA MARIA. A CREDE în ÎNVIEREA MORȚILOR, în Înfricoșata Judecată, în Rai și în Iad, a vedea pe Sfânta Masă și A CREDE cu adevărat că acolo este TRUPUL ȘI SÂNGELE LUI HRISTOS, TRUP ÎNTREG mărginit în loc, dar necircumscris, care se împarte dar nu se desparte, se mănâncă, dar nu se mistuie, și nu se sfârșește, se înmulțește în CER și pe pământ și în toate BISERICILE CREȘTINILOR Ortodocsi, dar este UNUL și ACELAȘI. A vedea în Sfânta Cristelniță, apa Sfântului Botez, care udă trupul și A CREDE că aceea este baia duhovnicească, care prin rugăciunile preotului ne curățește sufletul și trupul de păcate. A vedea în SFINTELE TAINE, altceva cu simțurile și A CREDE altceva cu mintea; mintea să tăgăduiască simțurile, ba mai mult chiar mintea să nu se încreadă în ea însăși: "Cine este înțelept și va înțelege acestea!" (Osia 14, 10). Acestea sunt DOGME (Adevăruri de Credință, Descoperite prin Revelație) pe care mintea noastră nu poate să le cuprindă și să le înțeleagă. Dar nu numai atât, CREDINȚA CREȘTINILOR Ortodocsi, este o lege cu totul duhovnicească, cu totul SFÂNTĂ. Lege care poruncește sărăcia, fecioria, postul, smerenia și o dragoste atât de desăvârșită, încât ne poruncește să iubim pe vrăjmașii noștri, lege care vrea ca omul să fie duhovnicesc și sfânt în lume, lege potrivnică lumii și trupului. Acestea sunt lucruri pe care firea și voința omenească nu le primește cu bucurie. O, CREDINȚĂ CREȘTINĂ ORTODOXĂ, DUMNEZEIASCĂ în început, DUMNEZEIASCĂ în creștere, DUMNEZEIASCĂ în întărire, ai fost făcută de Dumnezeu, ai fost crescută de Dumnezeu, ești întărită de Dumnezeu. Tu ești CALEA CEA ADEVĂRATĂ (Ioan 14, 6), cine merge pe tine ajunge negreșit în RAI. CREȘTINE ORTODOX, ai datoria să mulțumești neîncetat lui Dumnezeu, pentru că ți-a dat să te naști într-o astfel de CREDINȚĂ. Trebuie să mulțumești lui Dumnezeu, pentru că te-ai născut creștin ortodox și nu păgân sau eretic, pentru că ești: "NEAM SFÂNT, PREOȚIE ÎMPĂRĂTEASCĂ". (1 Petru 2, 9).
Reply With Quote
  #7  
Vechi 07.06.2009, 13:41:15
mihnea45
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

În concluzie spunem că: * CREDINȚA ORTODOXĂ, este un dar a lui Dumnezeu (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip. 1, 29; 2 Petru 1, 1). Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Căci prin har sunteți mântuiți, prin CREDINȚĂ, și aceasta nu este de la voi, este Darul lui Dumnezeu (Filip 1, 29). * CREDINȚA ORTODOXĂ este un lucru al lui Dumnezeu (Fapt. 11, 21; 1 Cor. 2, 5; Efes. 1, 19; Colos. 2, 12; 2 Tes. 1, 11; 1 Tim. 1, 14) "CREDINȚA voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor ci în PUTEREA LUI DUMNEZEU". (1 Cor. 2, 5). * CREDINȚA ORTODOXĂ este un dar al Sfântului Duh. (1 Cor. 12, 9; Gal. 5, 22). "Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, CREDINȚA."(Gal. 5, 22). * CREDINȚA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) în Dumnezeu, aparține și voinței omului (Matei 8, 13; 9, 22; Marcu 5, 34; Luca 7, 50; 17, 19; 18, 24) Mântuitorul Iisus Hristos a zis sutașului: "Du-te, fie după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela. (Matei 8, 13). * CREDINȚA ORTODOXĂ, crește și se dezvoltă în om,prin conlucrarea și colaborarea noastră cu Dumnezeu. (Teologia Morală Ortodoxă Vol III, pag. 95).
Reply With Quote
  #8  
Vechi 08.06.2009, 00:55:17
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit

[SIZE=5]Calea spre mantuire[/SIZE] de Sf. Teofan Zavoratul

cuvant inainte din "Calea spre mantuire"
Duhul reuneste in sine sentimentul divinului, nevoia constiintei, nadejdea de mai bine si, in acelasi timp, constiinta a tot ceea ce facem si cunoastem. Consecintele practice ale acestei invataturi despre duh sunt evidente. Fiindca duhul este intr-un fel sufletul sufletului nostru, faptul de a trai dupa duh si de a asculta de exigentele sale va fi norma suprema a vietii crestine. Daca satisfacem nevoile duhului, acestea il invata pe om cum sa-si armonizeze cu ele si celelalte nevoi, si astfel nici satisfactiile sufletului, nici satisfactiile trupului nu vor fi in contradictie cu viata duhovniceasca ci dimpotriva vor conlucra in lucrarea ei.
De aici urmeaza desavarsita armonie a tuturor miscarilor si a tuturor atitudinilor, a gandurilor, a sentimentelor, a dorintelor, a intentiilor, a impresiilor si placerilor. Intr-un cuvant raiul.
Omul total sta deci sub influenta duhului. Insa acolo unde se face "simtita" vocea sa cu adevarat personala sunt "simturile duhovnicesti" si mai cu seama constiinta, afirma Sf. Teofan.
Din unirea sufletului cu duhul, sufletul indrumat de duh nu cauta numai ceea ce este frumos, ci si expresia frumosului in forme frumoase ale lumii nevazute, careia ii apartine duhul prin lucrarea sa. Aceasta nu inseamna ca, atunci cand un om este duhovnicesc, sufletescul si trupescul nu se mai gasesc deloc in el, ci doar faptul ca duhovnicescul predomina, subordonandu-le si patrunzand partea sufleteasca si cea trupeasca.
Ratacirea gandurilor, nestatornicia dorintelor patimase si tulburarea inimii ne nelinistesc mereu, nepermitandu-ne sa facem, macar un singur lucru, asa cum ar trebui, si aproape intotdeauna ne duce pe cai gresite. Aceasta boala nu este naturala, desi este universala si endemica; mai degraba ea este contactata de noi de buna voie.
De indata ce am observat existenta acestei boli sa trecem la eforturile vindecarii ei. Sa ne gandim in permanenta ca, in noi se afla ceva ce nu este bun, care este mereu gata sa ne abata de la calea cea dreapta si sa ne induca in eroare.
Cand duhovnicescul domneste in cineva in modul cel mai inalt, atunci, desi raul prin caracterul si atitudinea sa exclusiva, incearca sa-l domine, omul nu mai greseste. Deoarece, duhovnicia este etalonul vietii umane si ca urmare, omul care a devenit duhovnicesc, este un om adevarat, in timp ce omul sufletesc sau carnal nu este un om adevarat, dupa cum nici omul trupesc nu este un om adevarat, indiferent cat de atragator pare el din exterior.
Omul simplu, care are frica de Dumnezeu este superior omului care se poarta deosebit, si umbla elegant, dar care nu are printre scopurile si dorintele lui arzatoare aceea de a fi placut lui Dumnezeu. Potrivit scopului natural, omul trebuie sa traiasca in duh, sa-si subordoneze totul duhului, sa fie patruns de duh in tot ceea ce este al sufletului si al trupului si in lucrurile exterioare (viata familiala si sociala).
Adevarata fericire a omului este viata in duh, care este sufletul sufletului nostru omenesc, sufletul in sine, este duh nematerial; dar, invelisul sufletului este insasi duhul, care este tot un element exterior nematerial. Trupurile noastre sunt grosiere; dar, acel invelis al sufletului este foarte fin si serveste pe de o parte, drept intermediar intre suflet si corp, iar pe de alta, intre suflet si Dumnezeu Creatorul: prin el, sufletul actioneaza asupra trupului si trupul asupra sufletului care converseaza cu Dumnezeu, in timp ce Dumnezeu il converteste la Sine. Invelisul sufletului devine luminos sau intunecat, corespunzator starii interioare a sufletului. Cand constiinta, judecatorul nostru incoruptibil, ne vorbeste mustrandu-ne, si spunandu-ne ca nu suntem curati, atunci noi aparem intunecati, in ochii ingerului pazitor si chiar al oamenilor dispusi sa ne analizeze. Cand sufletul este luminos, puterile intunericului, nu se pot uita la el si deci ispitele, scad in intensitate. Dracii incearca sa se tarasca pana la sufletele luminoase, dar trecerea le este barata si sunt izbiti la pamanat de razele luminii duhovnicesti, ca de niste sageti. Asadar ravneste la aceasta. Nu merge dupa ceea ce ti se pare din afara, pentru ca este posibil sa existe altceva vizibil in noi, si aceea suntem noi in realitate.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #9  
Vechi 08.06.2009, 14:06:35
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit Nu m-am lamurit

Eu va rugasem sa-mi spuneti ceea ce ganditi si simtiti voi, cu vorbele voastre.
Imi dati tot citate si nu inteleg.
Danyel a fost mai la obiect putin.
Da, Danyel, este asa cum spui tu. Asa spun si eu numai ca nu stiu cum sa alatur mantuirea la toate ce le spui tu. Mie mi se pare ca mantuirea este ceva ce-ti da Dumnezeu la sfarsit cand ajungi la El, daca asa considera, daca meriti. Nu e ceva ce trebuie sa cerem noi.
Ca sa ma fac inteleasa cum vad eu lucrurile:
Mergem la scoala si invatam si suntem silitori si buni. Rezultatul este de obicei o mai buna stiitinta, o pregatire de viata si de profesie. Dar, cei mai buni pot primi si premiul, coronita.
Eu ma intreb ca si atunci: invatam si suntem buni si silitori pentru noi, pentru ca asa ni se cere, pentru parinti si profesori, sau pentru premiu si coronita?
Suntem buni crestini pentru noi (si cei din jur), pentru bunul Dumnezeu si Maica sa, pentru ca asa scrie in scripturi (adica asa ni se cere), sau pentru premiu si coronita (asta ar fi pentru mine mantuirea)?
Reply With Quote
  #10  
Vechi 08.06.2009, 16:25:12
Fani71 Fani71 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.04.2009
Locație: Bruxelles
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.711
Implicit

Nu, la scoala invatam ca sa fim partasi la cunoastere si sa o folosim. cel putin asta e cazul ideal.
Tot asa, incercam sa ascultam de Dumnezeu si sa 'ii deschidem la usa' cand bate, pentru a fi impreuna cu El. Aceasta impreuna-fiinta incepe de aici, de pe pamant, si se implineste in Imparatie, la Inviere. Asa cred ca e mantuirea. Nu o coroniat abstracta sau un bilet de intrare in rai.
A fi impreuna cu Dumnezeu de aici, inseamna si a fi impreuna cu aproapele, adica cei care ne sunt aproape sa ii iubim, sa ii ajutam, sa ne rugam pentru ei.
Si mantuirea se traduce prin bucurie - suntem bucurori, recunoscatori - chiar atunci cand avem necazuri si dureri razbate de undeva bucuria asta.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Care este scopul vietii? amatyyy Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 53 23.05.2013 21:57:02
Care e scopul existentei lui Dumnezeu? Archaeopteryx Generalitati 31 22.10.2011 00:09:14
Care este sfatul tau pentru mine,pentru ceilalti,pentru toti forumistii? tigerAvalo9 Generalitati 84 05.09.2011 09:32:49
Scopul credintei-schimbarea omului vechi in om nou dorinastoica14 Biserica Ortodoxa si Massmedia 7 06.08.2009 10:28:43