|
#1
|
|||
|
|||
asa cum multi stim,la noi in tara,violenta in familie este foarte des intalnita!si eu vorbesc din experienta personala...nu doar familia mea poate fi aici un exemplu,ci majoritatea familiiilor pe care le-am cunoscut pana acum...stiu,sunt familii unde totul se rezolva rezonabil,prin discutii si respect.din pacate,eu nu am avut norocul sa vad foarte des asa ceva!as vrea sa stiu ce comentarii poate face un slujitor al bisericii vis-a-vis de acest subiect!bineinteles,toata lumea este binevenita sa isi spuna parerea.biblia ne spune ca atunci cand primim o palma,sa intorcem si celalalt obraz...chiar asa trebuie facut?daca sotul vine nervos de la lucru si incepe sa isi aminteasca pacatele mele(pe ale lui nu le mai vede) si primesc o lovitura,trebuie sa indur tot in numele dragostei si al sacrificiului familial si religios?cu copiii cum ramane?cum ii voi putea spune baietelului meu,care isi adora tatal,ca acesta a gresit,iar el cand va fi mare nu trebuie sa ii faca sotiei lui asa ceva??cum ii voi putea spune fetitei mele ca atunci cand va fi mare sa nu suporte ceea ce suport eu?si atunci?divortul si moartea spirituala?sau resemnarea si tranformarea copiilor nostri in potentiale victime?ce e de facut?voi ce spuneti?
|
#2
|
|||
|
|||
Citat:
|
#3
|
|||
|
|||
iti multumesc pentru raspuns,dilema.as vrea sa aud si parerea unui slujitor al bisericii,al unui preot.exista vreunul aici?as vrea sa stiu,el ce ar sfatui o femeie aflata in acesta situatie?nu sunt fara pacat,dar oare cine este in lumea asta!?si ce trebuie facut ?sa iti ispasesti pedeapsa o viata intreaga intr-o astfel de casnicie sau sa dai copiilor o a doua sansa?
|
#4
|
|||
|
|||
Biserica are diferite programe destinate victimelor violentei domestice. Bine ar fi sa te adresezi preotului de la tine din parohie, care te poate indruma spre un asemenea centru unde vei primi consiliere de specialitate, atat din partea unui preot cat si din partea unui psiholog.
In ultima instanta, daca "metodele" pe care ti le-a dat dillema nu dau roade, specilistii dintr-un asemenea centru te pot ajuta sa iti evaluezi in mod realist "sansele" in cazul in care divortul ramane singura scapare din "iadul" familial. |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
|
#6
|
|||
|
|||
Nu sunt nici de departe un slujitor al bisericii, dar totusi as vrea sa sugerez ca in postura de mama interesul si binele copiilor vin pe primul loc. Sincer, violenta nu este un mediul propice pentru dezvoltarea lor. Iti doresc numai bine si sper sa iei decizia cea mai buna pentru tine si copii tai, indiferent care va fi aceasta
|
#7
|
||||
|
||||
O casnicie fortata pina la limitele insuportabilitatii, de dragul copiilor poate avea un efect mult mai nociv,decit in cazul transant al divortului.
|
#8
|
|||
|
|||
Citat:
si as vrea sa stiu daca esti slujitor al bisericii.multumesc! |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
Pe de alta parte, din exemplu dat de tine nu se poate intelege cit de mare este problema ta, nimeni de aici nu este in masura sa inteleaga ce se petrece, insa din mindrie, cum aud un zvon cum sar imediat cu sfaturile de despartire. Cel mai bine asa cum ti s-a sugerat de catre unii este sa te duci la un Duhovnic, sa STATI MAI MULT de vorba cu el, nu asa in treacat, iar de sfaturi de pe internet stai departe, deoarece sunt multi suferinzi care, fara sa-si dea seama, se uita in oglida cind iti vorbesc... Copiii: Eu lucrez cu foarte multi copii din familii despartite si-ti spun cu mina pe inima sa nu faci prostia sa divortezi doar pentru o palma(chiar si doua) ocazionala, certuri, abuz verbal. Cu multa tristete in suflet vad cum majoritatea copiiilor cu parinti divortati sau separati sunt pur si simplu DEVASTATI sufleteste. Este o suferinta CUMPLITA cum numai cineva care a trecut in copilarie prin asa ceva, si face efortul sa-si aminteasca poate intelege. Nu exista cuvinte care sa descrie sentimentul efectiv ca de moarte, de iad, fara exagerare prin care trece copilul cind un parinte isi face bagajul si pleaca, mai ales daca copiii au tinut mult la el/ea. Iti spun din ce am vazut si auzit din guritele lor cind ni se destainuiesc si pling. Asta este un aspect. Altul este cel IREVERSIBIL, al sechelelor si gravelor dereglari de comportament( in rau, social) in urma acestui soc sufletesc, iar daca unii se bucura initial ca copilul lui nu are nimic si nu are nici o dereglare PREA mare, se inseala amarnic. Unii copii stiu sa ascunda si imping aceste stari cumplite cit mai adinc in subconstient, insa dupa un timp explodeaza intr-un fel sau altul ...si nici atunci, parintele care a ramas in egoismul feroce de care des da dovada, va nega ca ceva este in neregula cu copilul sau....sunt multe de spus dar eu una iti spun si te implor NU DIVORTA, asa bun rau cum este, tine-l pe aproape, exista legaturi sufletesti intre copil si tata care nu se vad, si nevazindu-le tindem sa credem in orbirea noastra ca ele nu exista si deci nu sunt asa de "vitale" si putem sa-l trimitem la "plimbare" |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Violenta in familie? | alexaa | Generalitati | 56 | 12.01.2015 21:51:12 |
Atitudinea fata de atei | anisoara | Generalitati | 7 | 07.11.2013 10:17:23 |
Atitudinea fata de homosexuali | coralina | Generalitati | 218 | 14.08.2011 21:05:09 |
Despre atitudinea oamenilor fata de crestinism | Mihai. | Generalitati | 15 | 09.03.2007 19:37:18 |
|