Despre judecarea aproapelui

În prealabil postat de calator prin ploaie

Indiferent ce face celalalt , TONUL face muzica....am mai spus...In plus fiecare are dreptul la opinie...Si imitarea adeseori naste kitchuri...In rest da...ma bucur sa iti recunosti neputinta izvorata prin aceea ca esti om...Dar si celalalt tot OM este....Nu stiu cat de subtila este credinta, dar mai stiu ca nu putem pune o "eticheta" dupa tipar propriu...Exista "talii" diferite.....

Toata stima pentru mesajul mesajului tau!

În prealabil postat de calator prin ploaie

Cred ca am fost prea...subtila ca realmente nu mi-ai prins deloc mesajul....Insa treaca de la mine, ca deh...esti copil de pe Somesu meu drag....

Somesul:X...
Iuuupyyyyy!

[maria40]

Ar fi mult de analizat pe aceasta tema. Depinde mult si de cat rau ti-a facut cineva, personal tie. Eu una am trait o experienta acum cateva luni pe care nu o doresc nimanui pe lumea asta.....nici macar persoanei care mi-a facut raul acesta. In prima faza din cauza socului am vrut sa ma sinucid....am avut o perioada de vreo doua luni in care am fost ca o leguma....nu mai mancam nu mai puteam sa fac nimic prin casa. M-a ajutat Dumnezeu sa ma ridic ca altfel sunt sigura ca as fi innebunit. Persoana care mi-a facut rau atat mie cat si familiei mele a fost o prietena de familie care ne-a mintit si inselat in cel mai urat mod posibil. Nu am blestemat-o si nu i-am facut nimic rau. Cand am stat fata in fata cu ea si i-am descoperit fapta ce o facuse m-a intrebat:
-Ce vrei? Sa ma bati?
I-am raspuns:
- Nu, draga mea! Pe tine o sa te bata Dumnezeu!

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Somesul:X...
Iuuupyyyyy!

Bina , no...n-a iesit un l pt e batrana tastatura....

[camy_d]

În prealabil postat de ionelaz

Fratele care s-a mântuit fără osteneală deoarece nu judeca niciodată pe nimeni


O dată un mirean a mers la Schitul Kavsokalivia să se facă călugăr. Dar părinţii schitului nu voiau să-l primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav şi nepăsător, mai era şi foarte scandalagiu, mereu pricinuind neplăceri.

Deoarece aceluia îi plăcea în schit, a rugat pe părinţi să-i îngăduie să rămână acolo ca mirean şi să mai lucreze din când în când.

Astfel şi-a petrecut viata sa în trândăvie şi nepăsare până în ceasul morţii sale, când a căzut la pat. Cu toate acestea părinţii îl cercetau şi se aflau mereu lângă el.

Într-o zi muribundul privea cu insistentă la ceva şi făcea semne. Părinţii nu ştiau ce se întâmplă. Când şi-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoşător:

“Am văzut pe Arhanghelul Mihail ţinând în mână o hârtie în care erau scrise toate păcatele mele şi spunându-mi:

- Vezi acestea pe care le am scrise aici? Pe toate le-ai făcut. De aceea pregăteşte-te să mergi în iad.

- Sfinte arhanghele, uită-te printre toate păcatele mele şi vezi dacă există păcatul osândirii! i-am spus eu.

Atunci Arhanghelul a căutat şi mi-a spus:

- Nu, nu există.

- Atunci nici eu nu trebuie să merg în iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: «nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi» (Luca VI, 37).

Auzind acestea Arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcatele mele.

Aşadar, părinţilor, voi merge în rai. Când mi-aţi spus că nu sunt bun de monah şi lucram în schit ca mirean, atunci când veneam la biserică în sărbători adeseori auzeam cuvintele Evangheliei: «nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi» (Matei VII, 1) şi mi-am spus: «Sărmane suflete, cel puţin acestea să le împlineşti». Acestea m-au mântuit fără altă osteneală“.

Am auzit povestea asta în mai multe versiuni, dar ideea aceeași, un leneș mântuit, pentru că nu a judecat. De când am auzit povestea, mă tot chinui și eu să nu judec pe nimeni, recunosc că-i cam greu.

[iustin10]

Cand este observatie si cand este judecata?
As zice ca daca judecarea celuilalt e urmata de o atitudine de suparare,de birfa,doar atunci e judecata.Daca zici de celalat ceva,si prin asta se strecoara in sufletul tau neintelegerea lui,dispretul fata de el,raceala fata de el,atunci ai judecat.
Daca zici doar ca sa il indrepti pe celalalt,si iti pastrezi dragostea in suflet,atunci nu e judecata.

Mai bine sa fi exagerat,si sa te abtii de la orice exprima o opinie fata de cealalt,chiar daca nu esti sigur adaca aceasta exprima o judecata sau nu ,dar sa profiti de aceasta imensa dispensa data de Dumnezeu insusi. Daca vei fi gasit fara sa fi judecat pe altii,nu vei fi judecat orice pacate ai fi facut.Daca vei fi gasit fara sa fi judecat,e la fel cu daca ai fi gasit fara pacat.Caci nimeni nu te va osindi,asa cum tu nu ai osindit creatia lui Dzeu ,adica pe fratele tau.

În prealabil postat de iustin10

Cand este observatie si cand este judecata?
As zice ca daca judecarea celuilalt e urmata de o atitudine de suparare,de birfa,doar atunci e judecata.Daca zici de celalat ceva,si prin asta se strecoara in sufletul tau neintelegerea lui,dispretul fata de el,raceala fata de el,atunci ai judecat.

Da, este foarte vizibila SUPERIORITATEA pe care o simte cineva dupa ce il judeca pe altul.

În prealabil postat de iustin10

Mai bine sa fi exagerat,si sa te abtii de la orice exprima o opinie fata de cealalt,chiar daca nu esti sigur adaca aceasta exprima o judecata sau nu ,dar sa profiti de aceasta imensa dispensa data de Dumnezeu insusi. Daca vei fi gasit fara sa fi judecat pe altii,nu vei fi judecat orice pacate ai fi facut.Daca vei fi gasit fara sa fi judecat,e la fel cu daca ai fi gasit fara pacat.Caci nimeni nu te va osindi,asa cum tu nu ai osindit creatia lui Dzeu ,adica pe fratele tau.

Avand in vedere firava granita intre ajutor(observatie) si osanda(judecare), e mai bine sa ne ferim.Desi deseori facand cuiva o observatie cu dragoste , chiar il putem ajuta sau indrepta sau chiar salva.

[vicentiu68]

Judecarea aproapelui este un pacat. Daca Mantuitorul a venit in lume, nu ca sa o judece, ci ca aceasta sa se mantuiasca prin El (Ioan 3, 17), atunci nici omul nu trebuie sa vorbeasca despre caderile semenilor, ci trebuie sa caute venirea acestora in fire.

[calator prin ploaie]

Traditie1
Senior Member

Data înregistrării: 10.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.745

Defularea asta prin visări poetice, relaxări muzicale şi vorbe 'profunde' mi se pare că nu este altceva decât manifestarea narcisismului, a unui suflet care nu caută să se smerească şi să se cureţe de patimi ci dimpotrivă, să se înalţe şi să se tăvălească în senzaţii.

Mândria sau iubirea trupească de sine este sursa tuturor păcatelor şi ea se manifestează prin închipuirea de sine, atracţia spre plăceri lumeşti. Ea este opusul iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui.
__________________

Un crestin adevarat...NU judeca...Si asta mai ales emitand teorii ieftine despre alcatuirea sufletului celuilalt , pe care-l "cunoaste"...dupa ureche(si de regula cel ce judeca este afon...)...NIMENI nu are cum stii despre modul de pocainta a celui de langa el...nici despre nivelul de pocainta....al acestuia....
DUMNEZEU iubeste pe cel ce se daruieste celorlalti, care imparte bucura proprie cu a celorlalti....care se pastreaza asa cum este , fara ipocrizie , total diferit de cel ce urla tavalindu-si sacul intolerantei la ce nu intelege.....
MANDRU, LIPSIT DE SMERENIE si de IUBIRE , deci DEPARTE de Domnul este cel care MEREU cauta PRICINA ....crezand ca poate dauna oricarei farame de inocent frumos....intr-un colt in care se poate vorbi si in afara de religie...desi darurile eu una le fac din iubire pentru toti si intai pentru EL....
Iti iert neputinta Traditie....atat de departe aflat totusi, de traditia crestinului autentic si de frumos...Pace tie!

[Marius22]

Mi s-a parut revelatoare aceasta intamplare din viata parintelui Porfirie din Grecia, in care se arata pana unde poate merge nejudecarea aproapelui.

In timp ce sfintea casele credinciosilor de Boboteaza, a intrat pe o strada pe care nu mai fusese niciodata. La un moment dat parintele vede o poarta metalica si intra pe ea cantand "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne...". Ajunge intr-un loc mai ferit "de ochii lumii", ce s-a dovedit insa a fi un bordel. Imediat ce a fost auzit, o femeie ii iese in intampinare si il roaga sa paraseasca locul pentru ca nu se cuvine ca persoanele aflate in locuinta sa sarute Sfanta Cruce. A spus ca dupa ce se va inchina ea, parintele sa plece.

Dandu-si seama din primul moment de context, parintele a raspuns ca nu poate pleca. Mai mult decat atat, a marturisit ca nu suntem noi in masura sa stabilim cine este sau nu vrednic sa se inchine Sfintei Cruci. A insistat ca femeile sa vina si sa se inchine, considerand ca ele au mai mare nevoie de acest lucru. Dupa ce s-au inchinat le-a spus urmatorul cuvant: "Copiii mei, La multi ani!" Dumnezeu ne iubeste pe toti. El este foarte bun si "da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". El este Tatal tuturor si poarta de grija
fiecaruia. Trebuie sa-L iubiti, si atunci veti vedea cat de fericite veti fi."

S-au uitat la el mirate insa ceva parca le-a luat, macar pentru o clipa, o povara de pe suflet. In incheiere, parintele le-a spus: "Sunt bucuros ca Dumnezeu a randuit sa ajung astazi aici pentru a va binecuvanta. La multi ani! "