Vointa dumnezeiasca si vointa omeneasca

[dan73]

Sunt persoane care sustin ca ceea ce fac, le-a fost dat sa faca. Potrivit conceptiei lor, faptele nu sunt produsul libertatii. Astfel, vointa omeneasca este lipsita de semnificatie.
Pe de alta parte, se sustine ca vointa omeneasca doreste ceva contrar Creatorului, pentru ca vine dintr-o materie rea. Astfel, vointa omeneasca este din nou lipsita de valoare.
Consider ca cele doua vointe nu se anuleaza una pe cealalta. Acest lucru ne-a fost descoperit in persoana lui Hristos, unde cele doua firi sunt unite fara amestec.
Daca omul doreste ceva contrar vointei dumnezeiesti, se datoreaza libertatii lo si nu naturii lor (ca si cand trupul ar fi rau).

[silverstar]

Sa inteleg ca este vorba despre vointa divina si despre vointa omului. Ca totul e cam in ceata.
Sigur toti vrem sa facem ceva si pentru asta trebuie vointa. Nu iau aici in calcul lucruri rele. Vointa personala presupune consecventa, peseverenta, o munca uriasa, tenacitate, dorinta de a reusi, de a rezolva, de a te forma sau remarca. Toate acestea inseamna actiune, actiune personala. Daca la acestea se adauga si rugaciunea, ajutorul pe care il cerem de la Dumnezeu, vointa divina, succesul se poate atinge. Dar, sa nu-si inchipuie cineva ca fara munca poate obtine ceva doar prin vointa divina. Dumnezeu ajuta acolo unde vede ca cel care-i cere ajutorul se straduieste, depune efort, isi doreste succesul.

Legat de un alt subiect propus pe acest forum de mine (Parerea bisericii sau cam asa ceva) vreau sa vin cu niste completari care se potrivesc si aici destul de bine.
Era vorba de deochi. Fenomenul exista, incontestabil, insa eu nu-l pot sustine pentru ca nu pot, nu am argumente, dar nici sa-l neg nu pot si-am si motivat de ce. S-a afirmat, la un moment dat, ca fenomenul este provocat prin autosugestie. Perfect, tot ce se poate. Nu stiu. Dar, logic, de ce sa nu interpretam rugaciunea prin care noi invocam vointa lui Dumnezeu tot ca pe o autosugestie? Am de facut cutare lucru, sunt pregatita, dar increderea mea in succes, in rezolvare e mai puternica dupa ce mi-am facut cruce si am cerut ajutorul divin. Ma simt mai increzator dupa ce o parte din povara am pus-o pe umerii divinitatii. Adica, hai sa fim cinstiti cu noi insine si sa recunoastem ca si aici este vorba tot de autosugestie.

Un alt lucru observat de cand am intrat pe acest forum si inca pe altul, tot crestin-ortodox: tendinta unora, nu stiu daca preoti sau simpli credinciosi, de a se impune, de a anihila complet vointa altora, ideile, parerile. Adica, tot ce nu poate fi explicat, tot ce nu convine din anumite puncte de vedere este imediat atribuit, pus in legatura cu diavolul. Spre anihilarea vointei se mergea cu niste zeci, sute de ani inainte, ori astazi oamenii inteleg si judeca lucrurile altfel. Sigur, trebuie respectata biserica, oamenii, slujitorii ei, dar trebuie respectati si credinciosii cu parerile lor, cu vointa lor, vointa la care nimeni nu are voie sa atenteze... La urma urmei, daca gresim dam socoteala doar lui Dumnezeu. Si numai El, Dumnezeu are voie sa ne judece, nu oamenii, nu exaltatii, nu bigotii, nu fanaticii. Eu cred, parerea mea, ca daca de multe ori, se ajunge la discutii nu tocmai principiale e pentru ca foarte multi oameni se complac sa traiasca in mediocritate, in nestiinta, neinformati si dezinformati. Sunt atat de multe mijloace de informatie, nu vad de ce cand apare ceva nou, nu exista dorinta de informare si apoi de polemizare. Este oare mai simplu sa jignesti ori sa atribui diavolului nu stiu ce fenomen sau cuvant ori situatie? neinteleasa?

[dan73]

Sunt de acord ca exista farmece, blesteme, ... In Molitfelnic sunt rugaciuni pentru asa ceva. Dar, nu pot sa admit ca rugaciunea ar fi o autosugestie.
Nu sunt o persoana care nu poate iesi din tipare, cred ca am multe de invatat de la voi, dar, sunt si lucruri traite, experimentate, care ma fac uneori sa afirm ceva ce poate fi contrar pentru altii. Suntem diferiti, avem valori, experiente diferite. Si asta este bine. Nu ne plictisim unii de ceilalti. Dar, trebuie sa fim maturi si sa nu facem din diversitate motive de cearta. Am spus acest lucru din urma, pentru ca am vazut din postarile altora,atunci cand afirmau altceva decat ceilalti, motiv de cearta decat de imbogatire.
Multe postari iti pun semne de intrebare, pe care inca nu le aveai, altele iti dau raspunsuri la diverse intrebari si cred ca acesta este sensul acestui forum.

[silverstar]

Reciteste ce-am scris pentru ca nu ai inteles nimic si mergi pe langa subiectul propus de tine.

[dan73]

Silverstar, nu m-am departat de topicul creat. Am propus acest subiect, pentru ca multi spun ca ar fi o condradictie fiintiala intre voia omeneasca si cea dumnezeiasca. Se tot spune ca niciodata nu va ajunge omul sa faca din voia sa o vointa dumnezeiasca. Ma intreb atunci de ce mai rostim rugaciunea "Tatal nostru"? Prin ea afirmam ca dorim ca vointa noastra sa fie asemenea celei dumnezeiesti:"Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant".
Referitor la postarea ta, nu am spus ca nu sunt de acord cu ce ai scris. Insa, ai mentionat, evident retoric:"Dar, logic, de ce sa nu interpretam rugaciunea prin care noi invocam vointa lui Dumnezeu tot ca pe o autosugestie?" si m-am simtit nevoit sa spun ce simt vis-a-vis de aceasta intrebare: ca rugaciunea pentru mine nu este o autosugestie.
Doresc un raspuns de la tine, vreau sa stiu daca m-am facut inteles.

[sovidiu]

Cineva zicea o rugaciune foarte frumoasa, nu mai stiu cine, ceva sfant probabil catolic, si o zic si alcoolicii anonimi la intrunirile lor, gandindu-se la beutura:

"Da-mi Doamne putere sa fac ceea ce trebuie sa fac si pot sa fac,
Da-mi Doamne putere sa nu fac ceea ce nu trebuie sa fac si pot sa fac,
Si da-mi Doamne putere sa-mi dau seama de deosebirea dintre ele..."

Si rog a fi scuzat ca am pomenit un sfant catolic pe un forum ortodox... dar m-a suparat un pic subiectul... si dan73 dar nu pot sa-i spun de ce anume...

[sovidiu]

Defapt rugaciunea corecta este asha si nu cum am citat-o eu din memorie,...
"Doamne, da-mi seninatatea sa accept ceea ce nu pot schimba, curaj sa schimb ceea ce pot si intelepciunea sa le deosebesc".

[sovidiu]

Si uite ce mi-a trimis un prieten pe mail...
Cugetare a filozofului chinez Chang Ying Yue:

Cel care, toata ziua
E activ ca o albina,
E puternic ca un taur,
Munceste precum un cal,
Si care seara se-ntoarce rupt de oboseala precum un caine,
Ar trebui sa consulte un veterinar, caci este foarte probabil sa fie un bou. :D

poate ca nu se potriveste preabine cu subiectul, darcinestie...:cool:

[silverstar]

Da, sigur am pus acea intrebare retorica in care raportam rugaciunea la autosugestie. Intrebarea, insa, s-a nascut tot in urma celor citite pe aici, pe forum. Dar si din cele simtite de mine.
De ce crezi tu ca deochiul, ca de aici a pornit, poate fi creat/provocat prin autosugestie? Pentru ca fenomenul exista. Cum poate un bebelus sa se autosugestioneze? Poti sa-mi spui? Da, stiu ca exista rugaciuni impotriva multor rele care se pot face asupra oamenilor de catre alti oameni. (Daca nu ai facut-o pana acum, iti recomand sa citesti de la topicul "De ce crezi in Dumnezeu?..." cele povestite de mine.)
Sa revenim: celui deocheat i se spune , cred eu, o rugaciune, dupa ce s-au incercat toate metodele de calmare, de linistire, pentru ca cineva isi da seama ca e "deocheat". Ca prin minune, copilul sau adultul, isi revine. Daca nu as fi vazut cu ochii mei, nu as insista asupra acestui subiect. Dar, vezi tu, de aici, de pe acest forum, lipseste tocmai un preot care, dupa ce noi ne expunem parerile, sa vina sa ne spuna unde avem dreptate, unde nu, de ce am gresit si cum/ce sa facem sa nu mai gresim.
Acum tot despre rugaciune si autosugestie: vezi cat de bine te simti dupa ce ai spus o rugaciune? Cata forta ai in tine dupa ce o parte din povara ta ai pus-o pe umerii altcuiva? Dar, apropo, de ajutorul pe care il cerem, mai ales in momentele cheie ale vietii: am spus ca degeaba asteptam noi ajutorul divin, daca nu actionam. Si, actionand noi dar si rugandu-ne, succesul se arata. Am simtit asta de multe ori. Si dupa o rugaciune, m-am simtit mult mai puternica, mai increzatoare. Revin, oare nu e autosugestia, dar nu in sensul de fenomen desprins de divinitate. Oare in momentul cand eu m-am rugat, gandul meu nu a fost impregnat cu putere, vointa, tenacitate de la Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu inseamna, totusi, putere, tenacitate, vointa transferata de la divin la om? Sigur, nimic fara Dumnezeu, dar toate acestea pentru succesul nostru, nu ni le da, ca pe un dar, Dumnezeu?
Hai, ca e prea mult si iar te zapacesti.
Inca ceva: "Faca-se voia Ta..." aici e vorba ca in cele dorite de mine, cel care ma rog, in tot ce-mi doresc, vreau ca sa se faca si voia lui Dumnezeu, pentru ca eu vreau, dar daca el nu vrea?... E ceva mai complicat, nu? Si iar ajungem la vointa divina si vointa personala.

[vio_a]

din cate stiu, omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, deci nu poate fi vorba de un conflict intre cele doua vointe