Citat:
|
În prealabil postat de cristiboss56
Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Cam asa m-am lasat eu de fumat.
Dar vroiam sa intreb ceva. Unde mai e locul lui Dumnezeu in viata oamenilor care practica aceasta gandire pozitiva? Facand totul cu forta gandului nostru, ne bazam numai pe noi si nu mai avem nevoie de Dumnezeu, ceea ce e un pericol din punct de vedere crestin.
Daca rezolvam totul cu gandul propriu, ce nevoie mai avem de rugaciune, caci putem obtine de toate: bani, sanatate, omul dorit in viata noastra, totul.
Cum se impaca aceasta teorie cu crestinismul? Sau i se opune?
|
Insasi gindirea pozitiva erste venita de la Dumnezeu. Nu putem gindi pozitiv daca nu sintem adevarati crestini. Tot ce este bun in sensul larg al cuvintului, vine de la Dumnezeu.Nu cred ca un om lipsit de credinta, cite eforturi ar face nu poate gindi pozitiv. In fiecare dintre noi se afla atit binele cit si raul. Depinde numai de noi ce parte folosim.Discernamintul ne-a fost lasat de la Dumnezeu, nu trebuie decit sa-l folosim. Putem fi buni crestini si sa avem momentele noastre de ratacire.Depinde de durata rataciri si daca am constientizat acest lucru. Deci nu cred daca vom ajunge sa indreptam sau sa obtinem ceva cu puterea gindului pozitiv,ne indepartam de Dumnezeu. Ba din contra ne apropiem si mai mult de EL. Sarbatori fericite! |
Cristiboss56: Nu e nimeni impotoriva gandurilor bune, dar "gandirea pozitiva" este cu totul altceva. Problema e ca CM descrie o gandire pozitiva in afara lui Dumnezeu. La "dumnezeul" propus de CM se ajunge si fara rugaciune, smerenie, pocainta, post, ets, adica pe o alta cale decat crestina. Nu vezi nici un pericol in asta?
24.12.2006, 18:15:06
Subiecte asemănătoare
Mod linear
