Despre dusmanie si dusmani( despre ura)

[spinu]

În prealabil postat de silverstar

Sa inteleg ca aperi ipocrizia, impostura si minciuna? Sau ce?

NU ,sa intelegi ca asetfel de postari pot duce la scandaluri.Nu e treaba mea ce este intre voi dar nu cred ca este normal sa acuzi pe cineva direct si in "public".Daca ai ceva de impartit cu persoana respectiva imparte in particular(poti sa trimiti mesaj privat pe forum).

[CM]

Am uitat, mai vroiam sa spun ceva, referitor la puterea gandirii colective care poate preintampina catastrofele naturale, sa luam ca exemplu de interes general pentru romani, cutremurele.
Indiferent cat de aberant poate parea, omul isi aduce in viata tot ceea ce gandeste. Cum se zice de ce ti-e teama nu scapi.
Deci, tot romanul gandeste: va veni un cutremur catastrofal in urmatorii ani.
La TV, in presa se scrie despre iminenta unui cutremur.
cei care fac asa ceva sunt persoane cu un grad maxim de iresponsabilitate, pentru ca de fapt se invata la nivel national sa gandesti negativ, adica cutremur.
Poate sa ma contrazica oricine dar, nimeni nu a incercat sa gandeasca pozitiv in aceasta situatie.
Toti ne lasam coplesiti de predeterminare, de fapt predeterminam singuri ceva care s-ar putea produce sau nu. Si depinde de noi, oamenii.
Aste este de fapt si consecinta invataturii lui Iisus care spune: puteti muta si muntii din loc. Cum adica, fizic? NU.
La nivel mental, cu forta gandului. Omul poate face la nivel de gand TOT ceea ce doreste.
Dar dorind negativ, reuseste negativ.
Asa se explica si de ce unii care exclud scenariile negative din viata lor au parte de tot ce-si doresc in timp de altii, victime de profesie, au parte, tot de ce-si doresc.
Sa revenim la cutremur.
Si eu gandesc, auleu, vine un cutremur mare. Cand o veni, unde voi fi, cum sa fiu pregatita cat mai bine (psihologic).
De fapt actionam pe baza fricii. Gandirea negativa este declansata de mecanismele fricii.
Ori sa ne fie frica suntem foarte bine educati.
Stiu ca acum cativa ani, in Washington, au participat voluntari vreo doua - trei mii de oameni care s-au rugat simultan pentru scaderea infractionalitatii.
Rezultatul a fost impresionant si consemnat de politie.
Cat despre cutremur, cu cat vom alimenta cu gandurile noastre acets eveniment, cu atat el va veni mai repede si mai tulburator prin consecintele sale.

[ory]

Este extrem de complexa viata si fenomenele din interiorul nostru,din interiorul lumii pe care o stapanim,si cu-adevarat ar trebui sa invatam sa intampinam ori sa tratam diferitele situatii la care realitatea ne supune intr-un mod mai aparte fata de cel cu care suntem obisnuiti.
Marea problema a vietii mele a constituit-o neacceptarea unor lucruri care se prezentau in defavoarea mea.efectiv,nu puteam concepe ca trasaturile acestora sa-mi fie potrivnice si in aceiasi masura sa ma atraga extrem de mult.Aceasta neacceptiune si lipsa de intelepciune m-au facut sa sufar enorm de mult,si nu o clipa,un infinit de clipe asternute in ani si ani de nonconformism.Aceasta situatie mi-a afectat si sanatatea ,fizica si psihica,mi-au creeat tulburari la nivelul sistemului nervos central si-am cedat depresiilor si altor stari extrem de neplacute pe care am incercat,ulterior sa le ameliorez cu propria-mi gandire si sugestionare,nu am fost pe la doctori,dar va spun sincer,am fost in iad si-am gustat din amaraciunea intensa a pierderii energiei proprii,a personalitatii si vitalitatii.
Un lucru a iesit bun din toate acestea,absolut nimic,nimic din aceasta lume nu vreau sa-mi mai atinga corzile fragile ale constiintei mele,nimic din ceea ce se vadeste a fi inutil......si chiar si lucrurile utile trebuie sa-si identifice meritul in fiinta mea.Aceasta nu reprezinta o stare de egoism,nici pe departe,ci o stare de protectie si aparare a fiintei mele de care are cineva nevoie,a persoanei mele capabila sa daruiasca mult,foarte mult.Cand ma simteam atat de rau si de pierduta,nu ma gandeam la cat de multe satisfactii pierd in viata,ci la cat de multe satisfactii ai lipsesc pe cei din jurul meu,inconjurati de dragostea si grija mea,pentru ca daca era dupa mine,puteam sa ma pierd intru totul in neant,in lumea misterioasa de dincolo....dar si asta era cu neputinta dupa vrerea mea.
Acum,sunt in ipostura de-a ierta si de-a ignora aproape orice aduce atingere omeneasca,lucrurile se desfasoara si exista independent de incapatanarea noastra,sunt doar lucruri,reactiile insa semnifica intregul si valorificarea lor,iar daca acestea sunt pozitiva nu fac decat sa construiasca ceva,cat de mic,dar ceva si inseamna ca merita efortul.Acum,pot fara nici o retinere sau detestare,ascunsa sa sarut pe cel care-mi face rau,pot sa iau lucrurile ca atare,chiar si in priviinta sotului meu(slava Domnului,este un om bun si capabil),dar nu cred ca as mai dramatiza unele reactii nefaste ale acestora,cum se-ntampla mai demult...ca si o copilarie.Este foarte greu sa putem analiza totul,ca-ntr-o ecuatie si sa ne dea mereu rezultatul exact,pentru ca,insasi farmecul vietii se vrea divers,desfasurat intr-un complex exercitiu de pro si contra sentimentelor,trairilor si lucrurilor materiale.In realitate,toata aceasta imperfectiune este un cadru atat de perfect,un mister ce merita exploatat continuu,el da nota fiintei noastre si ne face sa ne-mpacam cu inevitabilul mortii.
Iar Dumnezeu,uneori ma gandesc ca noi crestinii prea IL marginim prin legi atat de restranse,El este infinit de Maret,daca a putut concepe o lume si-o fiinta atat de perfecta si colosala,atunci este de Necuprins,practic il injosim pe Dumnezeu cand afirmam ca e rau si ne loveste,ce credeti ca El detine cusurile noastre,El negociaza cu noi ca la taraba?Nu,Dumnezeu se afla in toti si in toate,sa vadeste in tot ce mana Lui a creeat cu intelepciune.Oamenii,din dorinta necontenita a cunoasterii a creeat legi si practici diverse atribuindu-i lui Dumnezeu responsabilitatea pentru acestea,si ele capata forta de-a schimba o societate si-un om.
Pacat ca ne indepartam de oameni prin atatea instincte revoltatoare care nu fac decat sa dezbine si nu sa construiasca,si in mod paradoxal le dedicam Divinitatii.Mantuitorul a venit pe pamant ca sa creeze un echilibru in lume,sa ascultam de ceva ce nu poate decat sa ne usureze puterea de decizie asupra calitatii vietii pe pamant,tocmai de aceea a vorbit in pilde,ca sa intelegem si lucrurile cu subanteles,lucruri care acum oamenii au inceput sa le catalogheze drept categorice.
Asa gandesc eu intr-o oarecare masura a existentei pe acest taram,dar nu-nseamna ca este si bine,bine ar fi daca ne-am mai dezlega sufletele de stramtoarea dispretului si-al discriminarii de atatea feluri intr-o lume pe care o numim minunata intru lucrurile Domnului,bine ar fi sa ne descatusam inimile si sa nu mai judecam mai presus de iubire si de sensul real al nimicniciei.Suntem muritori,si asta este cea mai inteleapta calitate care a fost pusa pe capul fiintei pamantene,caci dupa cum are ea tendinta sa evolueze am fi devenit niste monstri,razvratiti impotriva propriului Creeator......in numele Lui.

[CM]

Draga Anca,
Tu intrebi care mai e rolul lui Dumnezeu si cum se impaca cu teoria religiei.
Este greu sa explic ceva care poate suferi atat de multe interpretari.
Sa zic, concluzia la care eu am ajuns.
Dumnezeu nu este o fiinta abstracta, undeva ascunsa, la care nu putem ajunge decat daca si numai daca: ne smerim, ne pocaim, tinem post, respectam reguli si parareguli, ascultam de duhovnic, participam la Sf. liturghie, ne spovedim, etc.
Dumnezeu exista independent de Biserica, religii, grupuri de interese.
Dumnezeu este, a fost si va fii totdeauna in noi.
Noi suntem trup si suflet. Suflet adica scanteie divina. Intre noi si Dumnezeu nu este nici o prapastie, nu este distanta, El nu este sus si noi jos, El este TOT si TOt este UNA. Noi facem parte din TOT adica suntem parte din Dumnezeu cel necuprins.
Noi pe pamant invatam continuu pentru ca in final sa ne intoarcem tot in El, dar dobandind "chipul si asemenarea Lui".
Cum intra gandirea pozitiva in contradictie cu crestinismul?
Nu are cum.
Bineinteles ca Biserica va zice: nalucire diavoleasca.
Asa este: daca iti imaginezi diavol, il vei vedea si aduce in viata ta.

Si mai crezi tu Anca ca oamenii, fie crestini necrestini sunt plini de rautate din fericire si pentru ca au sufletul curat?
In nici un caz.
Omul care vede numai rau in viata lui, acela este de fapt cuprins de multe frustari, neimpliniri si nu are cum sa accepte ca altii nu sunt ca si el.
Ce am vazut, din pacate, ca foarte multi asemenea oameni apeleaza la religie ca fiind singurul colac salvator care le confera dreptul de a acuza. De a-si manifesta plenar toate angoasele folosind cuvantul Dumnezeu si pozand in oameni ai lui Dumnezeu.
Rugaciunea nu inseamna umilinta, culpabilizare, frica.
Iubirea nu este asa. Ea este lumina.
Si aici este foarte usor sa discerni intre iubire si neiubire.
Nu doresc o polemica religioasa si nici un prilej pentru nesfarsite postari de citate.
Eu cred in gandul curat, in sufletul curat si in tot ceea ce poate fi frumos si luminos in viata. Acesta este Dumnezeu.
Tot ce este urat este uman. Nu are nici o legatura cu Dumnezeu adica cu iubirea.
Dar, fiecare crede ce doreste si eu nu pot exprima decat ceva subiectiv si personal.
Iar revenind la gandirea pozitiva, ea nu intra in conflict cu nimeni si nimic, ea este ceva concret, este o alta forma de rugaciune si da rezultate, adica este reala.
Cred ca am spus destule si este cazul sa ma opresc.

[silverstar]

În prealabil postat de ory

Cristiboss56,daca vrei sa afli mai multe despre gandire si puterea noastra mentala de-a ne influenta viata si lucrurile din jur,cauta filmul facut de americani in colaborare cu cei mai mari oameni de stiinta,se numeste;"What the Bleep Do we know",sau in traducerea atasata,"Ce stim despre noi".Eu l-am luat de pe hub-ul local,din orasul meu,nu stiu ce sa-ti spun,de unde sa-l iei,dar este tare interesant si mai aproape de realitatea noastra.

ORY, ma intereseaza si pe mine filmul. Poti sa-mi spui unde l-as putea gasi, cum sa procedez. Eu inca nu ma descurc prea bine cu obiectul acesta.
De asemenea, celor care sunt pasionati de subiect, le recomand cartea "Jocul vietii si cum sa-l joci" de Florence Skovel Shinn, carte din care eu am invatat extrem de multe lucruri. E drept ca unele au venit prea tarziu. Cartea porneste tot de la Biblie, nu ignora invataturile crestine, dar ne ajuta sa le intelegem si sa le folosim pentru binele nostru si al celor dragi noua.

[ory]

Acum sase ani de zile locuiam singura in apartamentul meu,intr-o seara am vazut la televizor pe Discovery un reportaj amplu despre ultimele saptamani de viata ale unui bolnav de SIDA,au fost date pana si ultimele clipe de viata al acestuia.A fost ingrozitor,am privit cu o stare apasatoare in sufletul meu toate momentele si lucrurile tot mai neputinciase pe care acest bolnav le facea pana in ultimul clic de viata din fiinta lui.Am plans ore in sir,mi-am plans murirea de pe trup si sensul sufletului nepregatit,am plans durerea ce apasa in atatea inimi fara rost din cauza despartirilor natange dintre oameni,cand viata are atata intensitate in iubire.Am plans mult si-am regretat toate clipele de razbunare josnica,toata detasarea de oameni si lumea lor interioara,de oamenii odinioara apropiati.Ne ocupam prea mult timp din viata urand,dispretuind si ignorand fiintele ce ne-nconjoara,cand am putea,de altfel,si-un rau sa-l metamorfozam si sa-l folosim in scopuri nobile.
Ma aflu in situatia in care marginalizarea de sine si de catre cei din jur sa reprezinte solutia covietuirii,pentru ca noi oamenii ne consideram cel mai in masura sa judecam dupa criterii mai putin salvatoare,si mai mult condamnabile fara drepturi optionale.

[ory]

Silverstar,nu stiu daca esti din Bucuresti,dar tocmai a soecificat CM ca detine acest film si pentru cei care sunt din Bucuresti este dispusa sa-l ofere iregistrat pe un dvd.Eu,dupa cum am spus,l-am copiat de pe hub-ul local,nu orice retea de internet poate oferi si hub.Nu stiu ce altceva sa-ti spun in acest sens,si eu pot sa-l trag pe dvd,dar cu siguranta nu esti din orasul meu ca sa ti-l pot inmana.Vezi cum rezolvi,ok!

[silverstar]

CM, intrebi de exemple similare. Ce-am citit despre doamna care trebuia sa fie parasita de sot, mi-a amintit de o intamplare din 1997. In vara acelui an, am revenit, m-am mutat, dupa multi ani, in orasul meu natal. Acolo, de unde am plecat, mi-am lasat multi prieteni dragi. Toamna, fiica unei prietene, urma sa dea admitere la medicina. Am dialogat la telefon pana in preziua examenului, urmand sa fiu sunata numai dupa afisarea rezultatelor. Am auzit la radio ca s-au afisat rezultatele dar, au trecut zilele, si Diana nu suna. Am sunat eu, dar cunoscandu-i, sunt mai ciudati, luni intregi stateau cu telefonul inchis si nu raspund, nu mi-am facut probleme. Diana mi-a fost si eleva, o stiam de ani, un copil minunat, era atasata de mine, petrecuse in casa la mine zeci de ore si eram uimita ca nu ma suna.
Pe 1 oct. ziua in care s-au deschis cursurile universitare, mi-am imaginat-o pe Diana printre noii ei colegi, fericita, zambitoare, vesela... Si-am urmarit-o asa cu gandul, zile in sir, imaginand (cred ca trec in alt domeniu) pentru ea tot ce e mai bine...
Spre sfarsitul lunii oct. am mers in orasul acela sa-mi revad prietenii si primul drum l-am facut la Diana. Era sambata si-mi imaginam ca a venit acasa, cum facea si Sorin, fratele ei. Mi-a deschis mama Dianei. M-a imbratisat si mi-a spus ce fericita este ca, in sfarsit! rezolvase problema Dianei... Nu stiam absolut nimic. Atunci am aflat ca s-au facut niste incurcaturi si Diana impreuna cu alti 50 de candidati cu nota de intrare la facultate, au fost respinsi. Trei saptamani de audiente si alte minuni birocratice, drumuri la Bucuresti, audiente etc. Diana si colegii ei, cei 50, au inceput anul universitar cu 3 saptamani mai tarziu, lucru pe care numai atunci l-am aflat...
1. Nici o clipa nu am gandit ca Diana ar fi putut sa pice examenul sau sa aiba un alt fel de ghinion.
2. Gandul meu pentru ea a fost intotdeauna, in toata aceasta perioada, un gand bun, un gand in care o vedeam doar ca pe o studenta feicita.
3. Cred ca, de la distanta, gandind astfel, am ajutat-o, sigur, involuntar. Dar, pentru ca este un dar, daca as fi fost acolo, daca as fi stiut, daca un singur moment m-as fi indoit... Aici sunt nelamurita. Sigur, meritul de a fi luptat pentru ceea ce, de drept, le apartinea a fost al lor, al ei/al celor 50, si al parintilor ei!

[CM]

Faptul ca ai emis ganduri pozitive pentru cineva este evident ca a ajutat acea persoana.
Vezi, daca ai fi stiut situatia te intrebi daca ai mai fi gandit atat de neperturbat pozitiv.
Aicea este dilema/slabiciunea omului.
Cade prada ispitei de a gandi negativ, pentru ca toti din jurul nostru ne indeamna sa gandim in acest fel.
Faptul ca ai gandit atat de pozitiv este un merit al tau, poti. Urmatorul execitiu este sa gandesti nestramutat la fel si cand situatia nu este limpede la inceput.
Daca gandesti negativ poti influenta acea persoana sa nu in functei de ..... multi factori cum ar fi:
- Masa critica = numarul necesar de indivizi pentru ca un gand sa devina realitate. Aceasta nu se poate predetermina si la randul ei se poate atinge printr-un efort mai mult calitativ al gandului decat cantitativ.
- Alternativele de dezvoltare ale persoanei in cauza precum si mentalul acesteia.
si alti factori nestiuti mie.

Ce este mai important din toate aceste experiente.
Sa invatam sa GANDIM, pozitiv, constructiv, bine, frumos, curat, iubire.
Procesul de invatare este de durata, este plin de obstacole pe care ni le punem tot noi in fata, dar, atingerea rezultatului este minunata. Ne ajuta enorm ca fiinte umane sa ne depasim conditia trupeasca si sa incepem ascensiunea catre Adevar.

[silverstar]

CM, se pare ca ceva nu ai inteles. Te rog, reciteste. Eu nici o clipa nu am pomenit de gandul negativ, eu am pomenit de indoiala: " stanta, gandind astfel, am ajutat-o, sigur, involuntar. Dar, pentru ca este un dar, daca as fi fost acolo, daca as fi stiut, daca un singur moment m-as fi indoit... Aici sunt nelamurita. Sigur, meritul de a fi luptat pentru ceea ce, de drept, le apartinea a fost al lor, al ei/al celor 50, si al parintilor ei!"