|
|
|
|
|
#1
23.12.2006, 11:31:43
|
|||
|
|||
MARTURISIREA
Intr-o noapte Saricov s-a dus sa-l gaseasca pe Parintele Arsenie.Era vadit tulburat.Se aseza, se ridica, se rasucea, vorbea cand despre una cand despre alta, -Parinte Arsenie, a zis dupa un timp.Vreau sa ma mrturisesc!Nu va intarzia sa vina sfarsitul si ma apasa pacate multe , foarte multe... Ramasesera doua ore pana la desteptare.S-au retras intr-un colt.Serafim a ingenunchiat.Parintele Arsenie i-a pus mana pe cap si s-a adancit in rugaciune . Au trecut cateva minute .Serafim era ud de transpiratie. Se lupta, ametea, se pierdea...Vorbea cu pauze, incurcat, cu multa greutate.Parintele Arsenie tacea.N-ul intreba, nu-l ajuta, nu-l mangaia.Numai asculta si se ruga. In lagar marturisise pe multi, foarte rar insa criminali veterani imbatraniti.Acestia pierdusera orice sentiment.Constiinta, dragostea, dreptatea, credinta, , omenia murisera inecate in sange, in cruzime in coruptie .Trecutul ii sperie, prezentul ii deznadajduieste si viitorul nu exista.Marturisirile lor erau asemanatoare in privinta evenimentelor. Numai inceputul vietii lor era diferit.Toate celelalte asemanatoare -talharii, ucideri, furie, o frica neincetata de a fi prins. Exista totusi o diferenta in privita abordarii sufletesti a nelegiuirilor lor.Altii intelegeau ce au de facut si voiau sa se opreasca , nu-i lasa insa imprejurarile si "prietenii". Altii, dimpotriva, erau beti dupa jafuri, insetati de sange, se bucurau sa faca raul si sa imprastie durere in jurul lor ; considerau crimele ca eroism. Serafim facea parte din prima categorie.Vedea starealui, era mustrat de constiinta, dorea sa puna sfarsit acestui mod de viata, dar nu putea sa gaseasca iesire din lumea interlopa spre lume, nu putea sa desfaca din mreaja de fier a tovarasilor si a complicilor, care erau intotdeauna gata sa pedepseasaca dur orice "tradare".Si timpul trecea.. Aceeasi poveste , poveste pe care o cunostea bine Parintele Arsenie, istoria criminalilor cae imbatraneau in faradelegi-si ce ar fi putut sa faca? Saricov spunea, spunea multe, dar nu facea marturisire.Se pregatise bine inainte.Isi storsese mintea lui amintindu-si si cele mai indepartate si neinsemnate intamplari din viata lui.Si acum, cand a venit timpul sa marturiseasca, le-a uitat, a incremenit, s-a incurcat.Vorbea, dar cuvintele lui erauamestecate,mintea ii era intunecata si, pe langa toate acestea, sufletul ii era rece.Chiar si cand a reusit cu multa greutate sa-si gaseasca stapanirea de sine si sa-si puna in randuiala gandurile,nu a facut decat o seaca descriere a intamplarilor, fara caintafara zdrobire, fara nici o participare a sufletului Parintele Arsenie il vedea si il intelegea .Trecutul lui Saricov se lupta cu prezentul lui, si din lupata aceasta se va deschide drum pentru viitorul lui. S-a facut o mica pauza.serafim plangea.Totusi, sufletul ii era la fel, de inghetat.Parintele Arsenie a inteles ca avea nevoie de ajutor.Era clipa potrivita sa intervina. I-a aminteste-ti, i-a zis, cat s-a rugat aceea femeie in padure, cat te-a implorat sa ai mila de ea..Dar totusi , tu nu ai avut mila de ea!Si mai tarziu te rusinai si te scarbeai de tine insu-ti... Saricov a ramas ca trasnit.Intr-o clipa a inteles.Parintele Arsenie stia totul!Parintele Arsenie vedea totul!Nu avea rostsa caute explicatii,nu exista motiv sa-i fie frica sau sa se rusineze.Isi va deschide simplul sufletul, care acum ii era cu totul inflacarat, si le va lasa toate in mainile martorului lui Dumnezeu. Marturisirea se terminase si Serafim era inca in genunchi cu fata uda de lacrimi.Spusese totul, se caia pentru toate si acum astepta.Astepta iertarea sau osanda. Parintele Arsenie s-a aplecat spre el .In mintea lui avea numai cuvintele rugaciunii .Cuvinte pentru Serafim nu gasea.In fata lui era un om care se marturisise cu sinceritate, cu recunoasterea pacatoseniei lui, cu suflet azdrobit, dar era in acelasi timp si un om care a savarsit cutremuratoare nelegiuiri, a imprastiat moarte, durere, si dezastru. Preotul arsenie, care iarta si dezleaga pacatele oamenilor in numele Domnului, se lupta acum cu omul Arsenie, care nu poate sa tolereze si sa ierte intr-o clipa atatea crime infricosatoare. -Doamne , Dumnezeul meu,lumineaza-ma ca sa inteleg si da-mi putere ca sa savarsesc voia Ta.Sa-i arat lui Saricov drumul Tau.Sa-l ajut sa-si revina, sa renasca.doamne Iisuse Hristoase miluiste-ne pe amandoi, miluieste-ne pe noi, pacatosii. O voce tainica i-a soptit in interior, o voce care l-a instiintat ca nu trebuie sa spuna nimic, nu era nevoie delocsa puna pe cntarul dreptatii ingustei inimi omenesti pacatele unui om care se pocaise adanc si care Il gasise pe Domnul. S-a ridicat, a strans la piept capul lui Serafim si a zis: _Cu puterea si cu darul pe care mi le-a dat Dumnezeu, eu , nevrednicul preot arsenie, te iert si te dezleg de toate pacatele tale;De acum inainte sa faci bine oamneilor si Domnul te va milui.Du-te si traiste in pace.Dumnezeu iti va arata drumul.Cat despre mine , voi fi intotdeauna langa tine, Serafime. 
|
|
#2
24.12.2006, 13:15:34
|
|||
|
|||
|
Intamplarea aceea cu tanarul cu care fusesera inchisi la -30 de grade Celsius intr-o incapere de 2/2 pentru 48 de ore si au trait an ceruri,si cand au deschis erau calzi la maini o stitzi!?E minunata ortodoxia!Nu se aseamana cu nici o alta religie!
|
|
#3
24.12.2006, 13:31:29
|
|||
|
|||
|
Citat:
Iar cand i-au scos de la carcera aveau zapada pe umeri
|
|
|
Mod linear
