Liberul arbitru

[catalinped]

Conceptul de "liber arbitru" este inevitabil legat de libertatea noastra.Omul este intradevar liber? Pe tema asta au fost si sunt intregi filosofii.
Noi spunem ca actionam din libertatea noastra dar la baza fiecarei decizii sta o motivatie ,o dorinta interioara sau exterioara noua.Si intradevar cand ne dorim ceva care poate deranja pe altii sau incalca o lege apare teama de actiune ca o sa fim pedepsiti.Si asta este bine ca altfel societatea ar ajunge un haos.Deci in acest caz nu suntem liberi.
Putem sa spunem ca suntem liberi cand ajungem la o constiinta de a ne dori si a face ceea ce este bine din interior,ca rezultat al cunoasterii de sine, nu constrans de vreo lege ,persoana sau mai stiu eu ce.Atunci putem sa spunem ca vointa noastra este una cu vointa divina si putem rosti ca unul din apostoli "nu eu ci Hristos prin mine".

Sintetizand se poate spune ca este nelibera fapta pe care omul o savarseste ca individ; e libera aceea pe care o savarseste dupa renasterea sa spirituala .Omul nu este ,asadar liber sau neliber ,in general.El este atat una ,cat si alta.El e neliber inainte de renasterea sa ;si poate deveni liber prin aceasta renastere.

Apropo de aceasta renastere Goethe a gasit o maxima potrivita:
"Si cat timp aceasta n-o ai,
Aceasta:Mori si Devino!,
Esti doar un palid musafir
Pe acest intunecat Pamant."

[Aalin]

??? Altfel spus se incearca sa explici ce inseamna volanul dar fara sa stii ce o masina...
Stiti ce e libertatea de folositi termenul asa degeaba...
Libertatea inseamna de asemenea drepturi dar si obligatii...
Liber? ??? Singura oara cand omul e liber e cand moare si nici atunci poate ca e dus si purtat cum vor rudele...
Omul cred ca e liber numai langa Dumnezeu!

[catalinped]

Ce simplu e!!
Fara comentarii.

[ARHANGHELUL]

În prealabil postat de silverstar

Liberul arbitru
(autor necunoscut)

Am vazut ca fizica cuantica introduce un nou concept, acela de "fiinta participanta". Extrapoland, nu se poate sa nu ne intrebam : Este posibil ca Universul sa existe prin simpla alegere a celor care participa la el? Si astfel, incercand sa dam un raspuns, ideea de "liber arbitru" isi face loc in mintea si sufletul nostru. Liberul arbitru se refera la libertatea de a decide ce vrem sa facem cu viata noastra. Divinitatea ne-a inzestrat cu acest dar. Insa aceasta libertate nu este absoluta. Cum nici in societate nu dispunem de o libertate fara limite. Trebuie ca prin actele noastre sa nu lezam libertatea celorlalti. Altfel spus, beneficiem de o libertate limitata de respectarea anumitor reguli, pe care le-a stabilit societatea. Pentru ca societatea trebuie sa functioneze ca un tot organic, ca un sistem.
Fiecare element al acestui sistem este important. O schimbare in starea unui element afecteaza sistemul in intregime. Daca aflam prin mass-media ca s-a incalcat un drept fundamental al omului - sa zicem dreptul la viata - toata lumea este profund indignata. Aproape ca ne identificam cu acea persoana, cu drama ei. Simtim ca ceea ce s-a intamplat cu acel om ni se poate intampla si noua intr-o buna zi. In consecinta, daca societatea nu intervine prin institutiile sale pentru a remedia situatia, ne simtim datori sa protestam, sa iesim in strada, sa ne manifestam dezaprobarea. Incercam sa reparam o anomalie aparuta in acest sistem. (Vorbesc aici de un caz ideal, in realitate nu toti oamenii se identifica cu suferinta aproapelui).
Tot astfel la baza alcatuirii Universului stau o serie de legi instituite de Fiinta Suprema. Noi avem libertate de miscare (deci liber arbitru), dar in limitele impuse de legile divine. Daca incalcam o lege, vom suporta consecintele ei.
Dar la fel, daca sarim dintr-un copac inalt, imprudenta s-ar putea sa ne coste. Ne putem lovi sau chiar ne putem rupe un picior. Ne suparam in acest caz pe cineva? Ar fi absurd sa ne suparam pe gravitatie. Nu putem sa ne suparam decat pe noi, pentru ca am dovedit nechibzuinta.
Din pacate, nu la fel stau lucrurile daca ne confruntam cu o boala necrutatoare sau cu o situatie dificila de viata. Daca suntem necredinciosi afirmam ca "viata e nedreapta". Daca suntem credinciosi simtim ca Dumnezeu nu ne iubeste indeajuns si ne revoltam impotriva Divinitatii, ne simtim neindreptatiti. De ce facem asta? Pentru ca ne scapa sensul ascuns a ceea ce ni se intampla. Nu stim ca acea situatie dificila din viata noastra are o cauza . Nu cunoastem care este scopul, finalitatea ei. Nu vedem ca raul este de fapt in noi si nu in afara noastra."

Da.
Interesant dar parca intodeauna este ceva mai mult decat putem intelege noi.