Cum Il mai pot iubi?

[oni91]

As vrea sa va cer cumva ajutorul...mi-e frica ca nu o sa mai pot ajunge niciodata sa Il iubesc pe Dumnezeu, pentru ca nu inteleg cum un Dumnezeu drept si iubitor poate pedepsi pe cineva vesnic in iad, adica nu pot sa accept asa ceva...ma inchipui pe mine daca as fi parinte, cum m-as simti sa imi chinui copilul LA INFINIT pentru ceva ce a facut, stiu in acelasi timp ca eu nu mi-as da singurul fiu pentru ispasirea pacatelor unei lumi intregi, dar totusi nu pot intelege faza cu chinul vesnic...As vrea sa accesati link-ul pe care o sa-l las mai jos...acest link m-a facut sa-L privesc cu totul altfel pe Dumnezeu, adica sa realizez presiunea care planeaza asupra mea daca nu Il iubesc pe Dumnezeu si acum nu mai pot face asta pentru ca ma simt SANTAJATA....adica, ceva de genu "esti libera sa nu Ma accepti, sa nu Ma iubesti, daca daca nu faci asta o sa te chinui VESNIC".Nu stiu daca ma puteti intelege, pana acum aveam problema ca nu puteam sa cred ca exista, acum cam cred ca exista, dar nu-L mai pot iubi, nu vreau sa plictisesc pe nimeni, dar pur si simplu mi-e frica si nu stiu cum as mai putea sa-L iubesc vreodata si sa-L accept pe Dumnezeu fara sa fiu ipocrita, as putea sa ma rog in continuare, dar Dumnezeu ne cunoaste toate gandurile si va sti ca sunt ipocrita si ca fac asta numai de frica si ca de fapt nu pot sa Il accept pt ca imi inchipui cum chinuie oamenii pacatosi pentru totdeauna si mi se pare sadic sa faci asa ceva...si....nu stiu, daca ati putea sa ma ajutati cumva sa Il inteleg sau sa-mi schimb parerea m-as bucura...Nu uitati de link:
http://www.youtube.com/watch?v=yV0lVWtyduo&feature=user

[oni91]

P.S.Nu am intentia sa scandalizez pe nimeni cu link-ul asta sau sa va fac sa nu-L mai iubiti pe Dumnezeu...departe de mine asemenea ganduri, l-am postat doar ca sa va puneti putin in locul meu, pentru ca m-a facut sa Il privesc altfel pe Dumnezeu si nu imi vine sa cred cred ca acum Il vad ca pe un tiran nedrept...daca sunteti mai sensibili, mai bine nu il accesati si imi dati doar un sfat...

[Z.Lidia]

Inchipuie-ti daca aceste vorbe ar fi fost spuse de altcineva despre parintii tai care te iubesc si iti vor binele,cum le-ai primi.
Dumnezeu a lasat pe pacatosi, le-a dat timp de pocainta. Daca era asa drastic, acel clip de pe youtube nu ar mai fi fost facut.
Sa avem incredere in iconomia lui Dumnezeu! El si cand ne da cate o incercare, o face tot spre binele nostru. Iar daca nu ne da ceea ce noi cerem, poate ne fereste de greutati si probleme mai mari!

[oni91]

Stiu, tocmai ca mi L-am inchipuit pe Dumnezeu ca pe parintii mei si cred ca ei ar izbucni in plans daca m-ar vedea in focurile iadului pentru totdeauna, ceea ce vreau sa spun este ca eu inteleg o pedeapsa data de parinti copilului ca sa se corecteze, dar nu inteleg cum acestia(analog-Dumnezeu) l-ar putea chinui vesnic...si nu imi mai pot scoate din cap acel clip si gandurile astea rele despre El...:(

[moro.d]

nu uita ca inainte de toate Dumnezeu este DREPT.
si n-ar fi drept fata de drepti (sfinti) care s-au ostenit atat sa-i bage in aceeasi oala cu cei care L-au hulit pe Dumnezeu.
ma rog, nu stiu daca asta e explicatia potrivita, dar e bine s-o iei in considerare.

pe de alta parte.. si-a dat unicul Fiu pt ca El insusi (Fiul) si-a dorit asta.

[Traditie]

Nu Dumnezeu e Cel care pedepseste sau condamna. Pacatele au un efect devastator asupra sufletului. Sufletul e o entitate tainica si fragila, care se întuneca prin împlinirea poftelor, calcarea constiintei, rautate, viclenie etc. De aceea a interzis Dumnezeu aceste lucruri, ca sa ne fereasca de auto-distrugere.

Deci pacatul si pierzarea sunt ceva în care Dumnezeu nu are nici o contributie.

[moro.d]

bine punctat... singuri ne pedepsim, nu El.

[veilur]

Si totusi nici eu nu inteleg vesnicia in chinurile iadului, cum oare sa ne lase El pentru eternitate in iad, cand omu nu poate suporta nici o intepatura de ac aici pe pamant? Nu mai zic de focul nestins care in iad se numeste "gheena", sau de tartar si de celelalte munci. Ma gandeam uneori ca poate Dumnezeu ne va lasa sa ne curatam o perioada in iad prin suferinta, dar totusi intr-un final sa ne ierte pe toti, pentru ca nu stiu cum oare poate rezista sufletul unor chinuri la infinit? Pai noi aicea pe pamant nu pute sa suportam nici macar o secunda sa ne arda focul, pai atunci cum vom rezista dincolo? ??????

[Laurentiu]

DREPTATEA LUI DUMNEZEU
Legea nestrămutată a dreptătii lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus si tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ti se va face; ce ai zis ti se va zice; ce încarci pe altul ai să duci si tu.
Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăsirea. Ispăsirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înteleptire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpănă între faptă si răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptătii, ca o lege milostivă, prin care ne curătim de petele faptelor rele. În vremea ispăsirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le întelegem, nu ne ajută Dumnezeu, desi El ar fi vrut.
Dumnezeu nu pedepseste toată răutatea tuturor, aici, si numaidecât; precum nici nu slăveste bunătatea tuturor, aici, si numaidecât. Chiar dacă ar face asa, atunci si oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertătii si a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, si ne-ar da să întelegem că se teme de rău si-si apără stăpânirea, – cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-si facă de cap, si-i lasă pe oameni neînfricati de pedeapsa năprasnică, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistită asupra răului, – atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credintei, stăm linistiti si noi, primind palmele si scuipările răului, ca pe niste mărturii ale neputintei aceluia, în fata atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne întăreste cu linistea Sa.
Cu aceea că nu pedepseste răutatea numaidecât, îi întinde ispită puternică, să se desăvârsească si ea, spre pedeapsă sigură în ziua judecătii. Iar dacă, totusi, uneori pedepseste năprasnic vreo fărădelege, o face ca să mai pună frâu răutătii între oameni, si mai ales să nu scadă în credintă începătorii, si să nu se piardă dintre oameni cunostinta răsplătirii după fapte.
Deci, ori că răsplăteste, ori că nu răsplăteste, fie binele, fie răul, un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură si vesnică, si că biruieste binele asupra răutătii. Apoi, prin răbdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu, sfărâmă mereu portile iadului, cu puterea Bisericii văzute si nevăzute.
Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, îl va readuce la cale cu sila. Îi dă si timp, doar va simti să vină de bună voie; dacă însă nu bagă în seamă, îi ia si timpul si cade fără de veste urmărit de dreptate.

Preacuviosul Parinte Arsenie Boca

[oni91]

Traditie

Nu Dumnezeu e Cel care pedepseste sau condamna. Pacatele au un efect devastator asupra sufletului. Sufletul e o entitate tainica si fragila, care se întuneca prin împlinirea poftelor, calcarea constiintei, rautate, viclenie etc. De aceea a interzis Dumnezeu aceste lucruri, ca sa ne fereasca de auto-distrugere.

Deci pacatul si pierzarea sunt ceva în care Dumnezeu nu are nici o contributie.

Bine,dar cand ne invie ca sa ne chinuie apoi la infinit?Nici aici nu are nici o contributie?