Pre Tine Te laudam

[CM]

În prealabil postat de maria55

Esti sigur "ca accepti" ? Nu stiu cine esti ,ai familie etc ? Daca zici ca accepti , inseamna ca n-ai primit lovitura decisiva , sa simti ca nu mai ai aer , sa simti ca ca s-au epuizat toate rezervele , sa simti "bolovanul" care-ti atirna in piept . Trebuie sa fim constienti ca oricind se poate si mai rau . Numai in cazul in care nu mai are ucigasul in ce sa loveasca decit in tine insuti , atunci poti sa zici , toate le accept .Dar ce vei face daca vei vedea ca toti in jurul tau care-ti sint dragi ca sint loviti (poate din cauza ta) , iar pe tine te ocoleste pentru lovitura cea de pe urma ca sa fie si mai decisiva ?
Cum accepti suferinta celorlalti , ca sa fiu mai explicita ?
Eu pot sa spun ca nu am nici o putere sa ma impotrivesc ,dar daca intr-adevar am acceptat-o nu stiu .
Doamne ajuta !

Imi permiteti sa intervin si eu?
Interesanta discutie. Din mai multe puncte de vedere.
Am experimentat rugaciunea in mai multe forme. Eu prefer acum una singura: Rugaciunea Inimii si Tatal Nostru din cand in cand. Si multumirea pentru orice mi se intampla.
Maria 55 zici ca ai constatat ca rugaciunea de lauda este mult mai de ajutor decat cea de cerere.

Mi-a ramas "o pilda" contemporana.
Stii care este deosebirea intre Dumnezeu si om?
Daca Dumnezeu isi doreste un Maserati il are imediat. Daca un om isi doreste acelasi lucru este foarte posibil sa nu se intample niciodata. De ce? Dumnezeu nu-si pune bariere, obstacole, care sunt proprii mintii omenesti. Noi gandim: nu e posibil, nu vom avea niciodata banii, este foarte scump, nu-l merit pentru ca sunt modest etc.

Asa si cu rugaciunea. In America s-au facut experiente, cu grupuri de voluntari, care s-au oferit sa experimenteze rugaciunea ca mijloc de rezolvare a problemelor lor. Dupa o perioada s-a constatat ca nu se schimbase nimic in viata acelor oameni. Totusi, cercetatorii detineau informatia ca rugaciunea este cel mai puternic instrument al omului pentru rezolvarea problemelor. Oamenii nu stiau de fapt sa se roage. Rugaciunile lor se bazau pe cerere, Doamne fa-ma sanatos, Doamne da-mi ..., etc. Lucru total gresit, pentru ca nu se intampla nimic. De aceea oamenii isi pierd increderea, adica ei cer si nu li se da? Asa gandesc majoritatea. Si atunci doar au multumit pentru ceea ce doreau sa aiba, s-au rugat ca si cum tot ce doreau exista deja implinit. Si rugaciunea a avut efect imediat.
Intr-o alta abordare este vorba de lipsa de pretentii, de asteptari. Daca ceri, inseamna ca pretinzi, astepti ceva si este total gresit.
In momentul cand mintea iti este golita de ganduri, chiar in momente de stres maxim (si sa recunoastem este nevoie de un efort pebtru a te detasa de probleme) poti sa te rogi cu inima curata, adica fara nici o pretentie, fara nici o asteptare, ca un cer senin fara nori. Si rugaciunea este miracol instantaneu al vietii tale. Si atunci vei crede cu toata inima ta si ca muntii pot fi mutati din loc, numai credinta sa ai.
De ce ni se intampla tot timpul ceva care tulbura cursul lin al vietii? Pentru ca sa ne intarim statea de seninatate, sa invatam sa ne pastram sufletul curat, fara asteptari de la viitor doar cu dorintele si pasiunile noastre. In cazul in care apare o "bariera" de fapt trebuie sa multumim, si sa "trecem" prin probleme cu seninatate, ca si cum nu ar fi ale noastre.
Noi nu suntem datori fata de ceilalti. Datoria suna a obligatie, contract. Suntem "datori" fata de noi insine. Sa ne maturizam, sa privim totul din alta perspectiva, sa ne golim sufletul si mintea de toate gandurile negative, ura, dusmanie, gelozie, etc. Abia atunci prea plinul nostru se va revarsa si asupra celor din jurul nostru, care, fara sa-si dea seama se pot transforma in jurul nostru.
Fara predici prea multe, fara lozinci si batut cu pumnul in piept.
Si inca ceva. Nu te poti impotrivi curentului de apa. Mai bine te lasi purtat de valuri, pana vei fi in siguranta. Si, cu timpul, nu o sa mai simti curentul de apa, si o sa intelegi ca a te impotrivi de fapt, nu are nici un sens.

[Darius]

Dumnezeu sa te ajute ca ai zis frumos acolo.

As mai adauga cuvintele Parintelui Paisie de la Sihla care spunea"...miluiti-va intai pe voi si apoi pe altii.." , care a fost un cuvant de invatatura pentru mine, eu cel care vroiam sa-i ajut pe toti si sa-i salvez si pe cei de pe Titanic daca s-ar fi putut.
Dar aceste cuvinte m-au intors la rugaciune si am zis: Doamne cand ai nevoie de mine eu sunt aici te slavesc. Prin rugaciune ne facem bine intai noua. Desi Dumnezeu ne miluieste, extrapoland cuvantul prin rugaciune ne miluim, adica avem grija in primul rand de noi, abia apoi vom sti cum sa avem grija de altii.

Doamne ajuta.

[maria55]

Draga , Parintele era parinte , noi sintem mireni . Nu-i acelasi lucru sa vorbesti despre vrabia de pe gard sau cea din mina ta . Pentru mine a accepta inseamna a nu suferi . Am o boala ,ma doare trupul dar sufletul e linistit pentru ca stie importanta ei . Nu-i acelasi lucru cind sufera o persoana scumpa tie . Nu zici lasa , ca asa se va mantui . Sau poate ca zici in gindul tau , stiind ca nimic nu-i fara rost ,dar aceasta stare de lucruri nu-ti inlatura suferinta . Vei suferi cu cel iubit tie de cite ori zice "vai" . Daca nu ,inseamna ca nu-l iubesti .
E adevarat ca pina la urma devii imun , nu te mai doare nimic ,dar asta nu e acceptare este , nu stiu cum s-o numesc ,neputinta ,resemnare , intelegerea sensului....
Acceptarea dupa parerea mea presupune bucurie . Nu ma pot bucura pentru suferinta mamei mele de exemplu . Eu nu pot ,si nici indiferenta nu pot sa fiu .
In ce priveste experimentarea rugaciunii ,nu este proprie crestinismului .Nu voi primi ,eu cel putin ,niciodata ceva daca o fac cu gindul "ia sa vedem ce se intimpla " . Niciodata nu am asteptari prea mari . Se poate sa primesc in 30 de ani ce vreau acum sau niciodata .Mai nou gasesc ca e mai bine sa zic "faca-se voia TA" pentru ca nu sint convinsa ca stiu mareu ce vreau .
Sa stiti ca dela teorie la practica e diferenta . Am vazut ingineri care nu stiau sa bata un cui.
Doamne ajuta !

[CM]

În prealabil postat de maria55

Draga , Parintele era parinte , noi sintem mireni . Nu-i acelasi lucru sa vorbesti despre vrabia de pe gard sau cea din mina ta . Pentru mine a accepta inseamna a nu suferi . Am o boala ,ma doare trupul dar sufletul e linistit pentru ca stie importanta ei . Nu-i acelasi lucru cind sufera o persoana scumpa tie . Nu zici lasa , ca asa se va mantui . Sau poate ca zici in gindul tau , stiind ca nimic nu-i fara rost ,dar aceasta stare de lucruri nu-ti inlatura suferinta . Vei suferi cu cel iubit tie de cite ori zice "vai" . Daca nu ,inseamna ca nu-l iubesti .
E adevarat ca pina la urma devii imun , nu te mai doare nimic ,dar asta nu e acceptare este , nu stiu cum s-o numesc ,neputinta ,resemnare , intelegerea sensului....
Acceptarea dupa parerea mea presupune bucurie . Nu ma pot bucura pentru suferinta mamei mele de exemplu . Eu nu pot ,si nici indiferenta nu pot sa fiu .
In ce priveste experimentarea rugaciunii ,nu este proprie crestinismului .Nu voi primi ,eu cel putin ,niciodata ceva daca o fac cu gindul "ia sa vedem ce se intimpla " . Niciodata nu am asteptari prea mari . Se poate sa primesc in 30 de ani ce vreau acum sau niciodata .Mai nou gasesc ca e mai bine sa zic "faca-se voia TA" pentru ca nu sint convinsa ca stiu mareu ce vreau .
Sa stiti ca dela teorie la practica e diferenta . Am vazut ingineri care nu stiau sa bata un cui.
Doamne ajuta !

Maria 55 ne legam prea mult de cuvinte ca sa le mai putem deprinde sensul.
A experimenta rugaciunea este doar o forma de exprimare. Important este ca te rogi.
Un preot roman care a scris cateva carti, indrumar, despre rugaciunea inimii in zilele contemporane, care este "autorizat" de Biserica sa scrie, vorbeste despre "atletul" rugaciuni, ca de un sport al mintii pentru inceput. Si mai vorbeste, cu multa inlegere si dragoste de aproapele ca nu conteaza cat ne rugam, numai sa ne rugam zilnic, constant chiar daca o luam ca pe un exercitiu la inceput. Omul are 87 de ani cred si este deosebit de realist. Traieste printre oameni si o si dovedeste. Dorinta lui este raspandirea rugaciunii si intelegerea rolului ei neasemuit in viata noastra. Cu negativisme nu o sa cuceresti niciodata inima unui tanar care se uita la filme de groaza, se drogheaza si mai stiu eu ce face. Ce argumente poti folosi in acest caz. Trebuie cumva sa ajungi la inima lui. Intelepciunea pe care o ai iti va permite acest lucru.

De mult timp incerc sa rostesc Rugaciunea Inimii incontinuu, dar, din multe motive, nu reusesc.
Am citit de starea de desavirsire la care ajung Sfintii. Fiecare bataie a inimii se suprapune pe rostirea neincetata a rugaciunii. Am inteles ca ei se roaga si in timp ce dorm.
Acesta inseamna rugaciunea de slava, cind fiecare fibra a corpului tau se inalta la cer prin rugaciune.

Eu stiu de o singura rugaciune de slava, care trebuie adresata Lui Dumnezeu in situatiile de cumpana:
"Domnul a dat
Domnul a luat
Fie numele Domnului binecuvintat."

Daca gresesc, va rog sa ma corectati.

[CM]

În prealabil postat de petrurar

De mult timp incerc sa rostesc Rugaciunea Inimii incontinuu, dar, din multe motive, nu reusesc.
Am citit de starea de desavirsire la care ajung Sfintii. Fiecare bataie a inimii se suprapune pe rostirea neincetata a rugaciunii. Am inteles ca ei se roaga si in timp ce dorm.
Acesta inseamna rugaciunea de slava, cind fiecare fibra a corpului tau se inalta la cer prin rugaciune.

Eu stiu de o singura rugaciune de slava, care trebuie adresata Lui Dumnezeu in situatiile de cumpana:
"Domnul a dat
Domnul a luat
Fie numele Domnului binecuvintat."

Daca gresesc, va rog sa ma corectati.

daca imi permiti Petrurar,
Citeste intai cu luare aminte Treptele rugaciunii scrise de parintele Cleopa.
Rugaciunea o incepi intai cu limba, si se numeste rugaciunea limbii. Din cate am vazut eu, se incepe cu inceputul si nu prea poti sari peste etape (trepte). Ca sa ajungi la rugaciune incontinuu, trebuie sa depasesti rugaciunea mintii si sa ajungi la etapa a IV a, rugaciunea de sine miscatoare. Atunci inima se roaga "singura", chiar si atunci cand dormi. Nu mai are legatura cu mintea. Dar aceasta este, parintele Cleopa zicea pentru unul la 10.000 de oameni.
deci nu toti trebuie sa ajungem la aceasta etapa. Important este sa ne rugam cat putem noi de mult dar zilnic.
Si inca ceva, rugaciunea incontinuu nu o mai rostesti, ci ea "curge", inima deja se roaga singura pentru tine. Si in timpul asta tu poti face orice alte activitati (mai putin sa inveti). Daca sunteti studenti, nu prea se pot combina, rugaciunea cu invatatura pentru ca atata timp cat inima ta se roaga, mintea trebuie sa fie golita de ganduri.
De aceea, treptele superioare de rugaciune vin odata cu varsta. Cand nu mai ai de invatat, nu te mai tulbura nici hormonii, nici frustarile.
Asa ca nu este de mirare ca nu reusesti. Este foarte normal. Nu schimba rugaciunea, important este sa perseverezi. Este o proba a tariei de caracter.

CM,
multumesc pentru completare.
Domnul sa va binecuvinteze.
Astept si in viitor sa-mi aratati unde gresesc sau unde nu stiu ceva.
In aceasta seara ma simt foarte bine. Va doresc si voua buna dispozitie.
Doamne Ajuta !

[dorinel78]

foarte putini reusesc sa ajunga la acea stare de desavarsire deorece cand pornesti pe un astfel de drum atunci incep si ispitele... si dureaza ani de zile

Maria55, te citez referitor la suferinta:
"E adevarat ca pina la urma devii imun , nu te mai doare nimic ,dar asta nu e acceptare este , nu stiu cum s-o numesc ,neputinta ,resemnare , intelegerea sensului..."

Noi spunem in asemenea situatii: M-a intarit Dumnezeu!
Arsenie Boca zice: " Suferinta pentru altii este stalpul de care se reazama propasirea universala a omenirii".
Suferinta poate sa ne bucure doar constientizand efectul ei de purificare a sufletului pentru a-l face vrednic de sfintenia lui Dumnezeu, ca s-l citez iarasi pe Parintele Arsenie Boca.