Citat:
În prealabil postat de speranta
Copii nostrii sunt asa cum sunt...dar noi ca parinti trebuie sa rezistam...
ca mama e mult mai greu de suportat...cautam ajutor, protectie... o explicatie,o vorba buna...
starea noastra psihica se poate degrada pentru ca tot greul noi il vedem,vedem ceea ce uneori nu credeam ca poate exista,vedem cum copilul se modifica comportamental in fata ochilor nostri si nu putem face nimic...
Dumnezeu sa ne miluiasca...
un singur lucru ma linisteste pentru ca am primit o explicatie de la un parinte(preot)...mi-a zis ca in Imparatia lui Dumnezeu fetita mea nu va mai fi asa...va fi desavarsita, ptr ca i s-a dat mucenicia acestei boli in aceasta lume, pentru ca noi sa ne mantuim...sa ne intorcem fata catre Dumnezeu,sa devenim mai buni, totul e spre binele nostru...
acum ma uit la ea si zambesc...(inca nu am inebunit)
Dumnezeu sa ajute.
|
Mi-au dat lacrimile citindu-va gandurile...
Nu cred ca poate nimeni indrazni a va considera nebuna intelegand nemasurata suferinta prin care treceti. Copilul, in boala lui, poate nici nu constientizeaza boala ca pe o suferinta, nu se stie ce univers este in mintea lui. Suferinta cea grea este insa a dumneavostra, dumneavoastra muceniciti aspru pentru ca duceti cu atata dragoste crucea!
Domnul sa va aibe in Sfanta paza Lui !
21.08.2009, 20:08:43
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode