Ajutati-ma va implor .Fagofobie.Ce sa fac ca să nu mor?

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Asa zic toti cei ce-si aleg poftele si apa chioara

Uite citeste aici cit de importanta este apa curata pentru viata Sfintilor.

Am petrecut mult timp in zona Coziei...

"Sfântul Cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea și al XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca viețuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, starețul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul și-a săpat o peșteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia și pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă și s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele. Ostenelile lui erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, privegheri şi lupte împotriva duhurilor necurate. Șase zile se nevoia în chilia pe care și-o săpase în peşteră, iar duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Turnu, şi primea Sfânta Împărtăşanie. Zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult şi, în acelaşi timp, să se roage şi mai mult. La bătrâneţe, însă, nemaiputând coborî din peşteră cale îndepărtată, s-a rugat lui Dumnezeu şi prin grija Maicii Domnului a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peşterii sale, care curge şi astăzi, fiind numit: „izvorul lui Meletie”. Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul minunilor, al tămăduirilor și al mângâierii sufletelor întristate, încât Cuviosul a ajuns să fie cunoscut pentru sfințenia sa. După îndelungate nevoinţe, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. O parte din cinstitele sale moaşte, care au odihnit vreme îndelungată în peşteră, au fost mai târziu împărţite de credincioşi, iar peştera este loc de închinare până astăzi."

http://arhiepiscopiaramnicului.ro/sf...etie-si-neofit

Izvorul a tasnit din piatra seaca, o stanca. L-am analizat personal mult timp si este o adevarata minune.

La fel s-a intimplat si cu Sfantul Ilie, Profetul s-a dus sa traiasca la raul de Chorrath (Kerrith), si-a potolit setea cu apa din cascada, iar Domnul i-a trimis corbi pentru a-i duce paine si carne.

[Moroco]

În prealabil postat de cozia

Uite citeste aici cit de importanta este apa curata pentru viata Sfintilor.

Am petrecut mult timp in zona Coziei...

"Sfântul Cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea și al XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca viețuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, starețul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul și-a săpat o peșteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia și pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă și s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele. Ostenelile lui erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, privegheri şi lupte împotriva duhurilor necurate. Șase zile se nevoia în chilia pe care și-o săpase în peşteră, iar duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Turnu, şi primea Sfânta Împărtăşanie. Zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult şi, în acelaşi timp, să se roage şi mai mult. La bătrâneţe, însă, nemaiputând coborî din peşteră cale îndepărtată, s-a rugat lui Dumnezeu şi prin grija Maicii Domnului a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peşterii sale, care curge şi astăzi, fiind numit: „izvorul lui Meletie”. Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul minunilor, al tămăduirilor și al mângâierii sufletelor întristate, încât Cuviosul a ajuns să fie cunoscut pentru sfințenia sa. După îndelungate nevoinţe, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. O parte din cinstitele sale moaşte, care au odihnit vreme îndelungată în peşteră, au fost mai târziu împărţite de credincioşi, iar peştera este loc de închinare până astăzi."

http://arhiepiscopiaramnicului.ro/sf...etie-si-neofit

Izvorul a tasnit din piatra seaca, o stanca. L-am analizat personal mult timp si este o adevarata minune.

La fel s-a intimplat si cu Sfantul Ilie, Profetul s-a dus sa traiasca la raul de Chorrath (Kerrith), si-a potolit setea cu apa din cascada, iar Domnul i-a trimis corbi pentru a-i duce paine si carne.

Si asa ai gasit tu argumente pentru a te dezlega la a bea apa din belshug, dintr-un ulcior de 2 litri, zilnic?

De unde stii dumneata ca nu facea mila din apa pe care o aducea de departe cu vietuitorele din zona unde se nevoia, el multumindu-se cu cateva inghitituri? De unde deduci dumneata ca sfantul bea zilnic un ulcior cu apa. Iar la sate ulciorul abea de are 500 ml daca ai vazut. Deci el folosea mersul dupa apa mai mult sa inseteze prin efort si nevointa si nicidecum sa-si faca provizii interioare sau exterioare de apa, ca de aia mergea zilnic cu un mic ulcior cand putea sa-si faca rost de canistra daca avea mintea inclinata spre vietuire imbibata cu apa ca un burete.

In concluzie nu pricepi nici ca sf. Ilie a tinut post la apa 3 ani de zile si asa a urmat natura voii lui Dumnezeu de a-l baga pe Israelul cel vechi la rugaciune si post ca sa-si aminteasca de adevaratul lor Dumnezeu caci cazusera in balele pline de apa si pita ale lui Baal si se intzepau ca chinezii sustinand ca aia e lucrarea rabdarii, sa faci fachirism egoist si nicidecum rabdare neegoista, rabdand intepaturile ce-ti vin de la aproape necazand in reactia la care te indemnau duhurile rele.

Deci te rog sa nu mai continui polemica asta absurda si sa pricepi ca apa multa e simbolul pacatului si de aceea si desfranata ce sade pe ape multe si mari va fi judecata si va cadea impreuna cu babilonul cel mare al tuturor stiintificilor betivi si incantati de ei insisi ca mari teologi ai ascultarii de ei insisi.

Daca as putea n-as bea apa deloc desi sfintita parca devine un nectar imposibil de a te opri de la o inghititura in plus pana pofta-si face plinul la fel ca rautatea ce-si face adunarea si inmultirea ca orice socoteala ce te duce la risipire si apoi te ascunde in ipocrism in habotncie fiind un potrivnic pocaintei ca fariseul ce-si lucra pierzarea, fiindu-i frica de pomenirea numelui sfant al Domnului, de catre vamesul ce se umilea in taina, pe neasteptate socotind aceasta intmplare neprevazuta un ghinion ce-i produce frica si cadere insuportabila cand defapt pomenirile neasteptate sunt cea mai mare fericire pentru care se pregatesc mereu fecioarele intelepte stand cu candelele mereu aprinse stiind ca Domnul e pe drum si vine.

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

De unde stii dumneata ca nu facea mila din apa pe care o aducea de departe cu vietuitorele din zona unde se nevoia

Am locuit acolo si batut padurile si stancile alea in lung si-n lat. Exista foarte multe surse minunate de apa curata, cascade, izvoare si piraiase cit cuprinde. Vietuitoarele n-au nevoie de apa oamenilor si Slava Domnului!
De acolo stiu.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Moroco

e o patima, placerea de a merge des la buda

E pentru prima oara in viata cand aud despre o asemenea... patima.

[Mihailc]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

E pentru prima oara in viata cand aud despre o asemenea... patima.

Mai dregrabă întoarcerea de la budă suportă suspiciunea de plăcere somatică după desfrânările postdigestive și/sau diuretice.

[MineaPeter]

În prealabil postat de Moroco

Deci cel mai simplu remediu la asa ceva este rugaciunea si un post serios, profund si indelungat, ca sa uiti de mancare complet, sa ajungi sa manci odata pe saptamana, sau mai rar sau zilnic insa foarte farte putin, multumindu-te cu apa sfintita si anafora, si acelea luate in cantitati foarte foarte mici, anafura rupta in bucatele, defapt niste firmituri mai mari, dimineata pe stomacul gol si seara daca e nevoie, ca sa te apare peste noapte de atacurile diabolice ale demonilor [...]

Moroco tată, pfffff!

Statul nemâncat decât o dată pe săptămână (sau chiar mai rar, cum îi zici dumneata aici) + reducerea drastică a consumului de apă și permanentizarea acestor obiceiuri de abstinență ÎN TOATE SĂPTĂMÂNILE VIEȚII (nota bene!) sună atââât de imposibil pentru peste 99 la sută (sau chiar 999 la mie) dintre oameni!
Să zicem că în săptămâna 1 stai nemâncat șase zile, căznindu-te și cu post negru fără apă, în ziua 7 servești o masă și te hidratezi desigur, apoi în săptămâna 2 faci la fel, a doua ta masă este hăt în ziua numărul 14, iar în toate cele 14 zile consumi, să zicem, 3-4 litri de apă cu totul + cele două mese... apoi din săptămâna 3 ciclul se reia, și tot așa... Viața are mii de săptămâni în mod normal, cu o râvnă excepțională și fără mult efort fizic un om ar putea să reziste 4-5-6 săptămâni în care mănâncă de maxim 5 ori și abia frizează câțiva litri de apă (repet, FĂRĂ mare efort fizic!), dar... pe urmă?

Oamenii care rezistă doar cu apă sfințită și Sfânta Împărtășanie sunt în mod sigur niște rarități ale rarităților rarităților (nu, nu mi s-a prostit tastatura) Ortodoxiei, iar privarea prelungă de apă (zile în șir) alăturată statului nemâncat duce la uscăciune, slăbiciune, o murdărie albă pe limbă (toxinele care vor să iasă din organism și se pun pe limbă), ajungi să visezi mulțimi de mâncare și chiar să visezi că mănânci și „te trădezi”... Ispita vechilor mâncăruri va fi mare, iar probabilitatea de recidivă alimentară de tipul „binge eating” la finalul câte unui calup din acesta de post aspru este și ea mare cât casa! Te îmbuibi, recazi și o iei de la capăt! Desigur că cu o voință întărită, poți să îți rafinezi pornirile și să mănânci mai puțin „de dulce” și mai puțin în general, când faci pauză de la post, însă și acest lucru se educă în timp!

În general, deprinderea și permanentizarea unei discipline a postului și a abstinenței în viața omului cer timp pe calendar. Contează și ce lucrezi, cum muncești și te rogi la Domnul (plictiseala și monotonia apăsătoare de suflet fiind inamicele noastre), munca noastră să fie și în folosul semenilor și nu doar ceva egocentric... iar legat de muncă și efortul fizic, e mai ușor să te privezi de hrană și apă când stai închis undeva în casă, dar dacă ești o persoană care iese și lucrează fizic sau face mișcare printre oameni, este chiar mai greu de ținut postul acela extrem! Nu toți oamenii sunt monahi, sihaștri, singuratici de tip Hikikomori (așa ca mine) sau care pot lucra intelectual de acasă, fără nevoia de a ieși zilnic!

Iar disciplina aceea alimentară de mai sus poate dura luni sau chiar ani întregi până să devină permanentă, și recidivele legate de alimentație și îmbuibare să devină tot mai blânde, mai calculate și mai rare. Are importanță și cum își petrece omul ziua, că tot vorbeam de lucru și rugăciune, și cum i se mișcă trupul, și cum simte sufletește că-i trece timpul! Poate oamenii mai credincioși și râvnitori în rugăciune, care simt constant că au ceva folositor de făcut și care le aduce pace sufletească, se adaptează mai repede la un post permanent și nu au nevoie de „ani”. Dar tot este improbabil să ajungă la „sub o masă pe săptămână, în toate săptămânile” + puțină apă, tot așa permanent! Cine o face, este o raritate și un ales special al Domnului. Să NU ne credem aleși de El fără o chemare și-o dovadă clară!!

Eu în anul 2022 am stat nemâncat 240 de zile din cele 365 ale anului, și cam 175 dintre ele (începând de pe la mijlocul de aprilie) au fost și fără apă băută, nu de puține ori consecutive, dar stând închis în casă. Și de obicei mâncam după miezul nopții la întreruperea unei perioade de post. În acel an am stat nemâncat 12 zile la rând (11 cu apă, una - penultima din 12 - fără apă), fiind recordul de pauză la mâncare. Și de obicei, la finalul fiecărei perioade de pauză din aceasta trăgeam reprize zdravene de mâncare, inclusiv noaptea, ca la Binge Eating! Iar privarea intensă de apă ducea și ea la un stres al organismului, cu gustul leșios în gură, îți poate îngreuna și somnul, este o stare apăsătoare, ca să nu mai spunem că pe căldura verii te consumi mai mult decât dacă este răcoare. Iar faptul de a aștepta sfârșitul postului special pentru a ne reîndopa nu este un semn de virtute, abia atunci când sfârșitul perioadei de abstinență este însoțit de o mai mică pornire asupra mâncării avem un plus de virtute în suflet. Altfel, vechiul om lacom încă tresaltă!

Din cursul anului 2023 am rărit-o zdravăn cu zilele „fără apă”, mai stau nemâncat cu apă de obicei miercurea și vinerea (uneori și în alte zile), ca substanțe la mâncare am rămas în general o persoană omnivoră, dar sunt într-o continuă căutare a selectării unor variante mai sănătoase, mai puțin agitatoare de trup și suflet... recidive există și ele, dar tendința generală este de atenuare a lor și de includere a mai multor substanțe de post sau sănătoase (chestii vegetariene, sau conserve de legume, sau mere crude). Am renunțat la mâncatul seara sau în creier de noapte, și la numărătoarea obsesivă a zilelor din an în care nu am mâncat ori băut. Foarte probabil, 3 și 4 mai 2024 vor fi următoarele zile „fără apă”, fiind ele Vinerea și Sâmbăta Mare. Iar mâine și probabil sâmbătă, zile noi de stat nemâncat CU APĂ!

Mai am destul de mult de lucru până să devin un om mai bun, multe lucruri pornesc de la cum mâncăm, cum dormim și cum gândim. Că și cu somnul am pierdut foarte multe nopți în viață, dar din nou, mai ales de anul trecut încoace, tendința (cu tot cu recidivele asumate) este să mă culc mai devreme și să fiu mai bine odihnit! Un creier odihnit și hrănit cum trebuie este mai puțin nebun, și NU este suficient să fugim de alcool, tutun și droguri! Am mai zis-o și o repet!

Dumneata, Moroco, câte zile pe săptămână, pe lună sau pe an stai nemâncat și nebăut? Și cât de mult ai reușit să scapi de substanțele de origine animală și de cantitățile de mâncare mai mari de 1 kg pe masă? Câți litri de apă pe săptămână bei dumneata? Mănânci seara și noaptea sau la ore așezate din timpul zilei?
Ca să se știe dacă măcar încerci în persoană postul cel dur (nu că ar fi neapărat nepericulos, mai ales fără binecuvântare și bună măsură) sau doar perorezi. Privarea intensă și permanentă de hrană și apă, la început mai calmează patimile într-adevăr (desfrânarea face parte din lăcomie, asta se știe), dar pe măsura adâncirii în săptămânile de pe calendar, ea se transformă în drumul sinuciderii, care este tot un păcat!

[Moroco]

În prealabil postat de MineaPeter

Moroco tată, pfffff!

....

Dumneata, Moroco, câte zile pe săptămână, pe lună sau pe an stai nemâncat și nebăut? Și cât de mult ai reușit să scapi de substanțele de origine animală și de cantitățile de mâncare mai mari de 1 kg pe masă? Câți litri de apă pe săptămână bei dumneata? Mănânci seara și noaptea sau la ore așezate din timpul zilei?
Ca să se știe dacă măcar încerci în persoană postul cel dur (nu că ar fi neapărat nepericulos, mai ales fără binecuvântare și bună măsură) sau doar perorezi. Privarea intensă și permanentă de hrană și apă, la început mai calmează patimile într-adevăr (desfrânarea face parte din lăcomie, asta se știe), dar pe măsura adâncirii în săptămânile de pe calendar, ea se transformă în drumul sinuciderii, care este tot un păcat!

Frica de post si de foame vine de la erecticii occidentali si de la paganii sateici, caci ei fiind lipsiti de Har au nevoie sa-si alimenteze intruna bateriile si sa-si umple ghiozdanele raspandind groaza si frica de saracie si de lipsa de mancare si de apa. Un crestin ortodox nici macar nu se gandeste la nevoia de apa si pita, la pofte fiindca astfel devi sclav postului si abea astepti sa se termine ca sa te bucuri mancand si band, de satisfactiile si placerile mancarii imbunatatite de vrajeala ce-ti iese din burta ca sa te tzepuieasca sa manci orice de parca ar fi cele mai de dorit alimente. Un crestin ortodox rugandu-se si postind negru in mod obisnuit, uitand de post si de toate pe care le face ascultand se ingrashe caci Duhul si Cuvantul il hraneste si-l tine in fericirea lipsita de griji a prezentei lui Dumnezeu prin energiile si persoanele sale sfinte, vizibile in icoane si prin ingeri. Deci a crede ca e ceva deosebit si exagerat a posti mereu negru la apa si pita e o ispita asa cum e si dorinta de a te lauda cu nemancatul si nebautul ca anorexicii care vrand sa fie frumosi si usori nu mai pot inghiti nimic pana devin schelete ambulante. Un crestin-ortodox aflat in grija Domnului se ingrashe si are o stare corporala armonioasa si perfecta si munceste si poate face tot ce i se cere fara probleme. Ideea ca asa ceva e o minciuna vine de la necrestini si de la neortodocsi. Domnul Iisus se hranea cu implinirea ascultarii prin Credinta caci spunea ca mancarea Lui este sa faca buna voire a Tatului Carele L-a trimis sa invete pe om sa traiasca cu Duhul si ii va fi de ajuns Harul caci mai mult este trupul decat orice haina si mai mult este trupul, sufletul si viata in Dumnezeu decat orice bogatie. Iar pentru astea e nevoie doar de aplecare la Dumnezeu cu umilinta si smerenie pana in inima, lepadand lumea cu faradelegile si grijile ei desarte si cu toti idolii ei cu tot. Astfel un crestin-ortodx care se plange de rugaciune si de post, de pocainta, de nevointele si de sarcinile obligatorii e un crestin cazut in minciunile ercticilor occidentali care ca fiul risipitor ajunge sa sufere de foame si de sete in ciuda faptului ca crestea porci si taia porci si mancau porcii mancatori de roshcove insa in ciuda obezitatii maxime nimeni nu-i dadea nimic, nici macar roshcovele cu care se hraneau cei din urma porci de frica ca mor de foame. Aceasta frica erectica n-are ce cauta in crestinismul-ortodox caci e o frica sateica venita de la ateii comunisti ocultisti mari mancatori de zeama de ciolane goale, de galosi si de copite din care fac racituri.

Revenind la intrebarea domniei tale, io nu ma pot lauda, io manc si beau zilnic dar nu pentru ca mi-ar fi foame sau as muri de sete si de foame, nicivorba, Harul daruie belshug de putere de viata si de lipsa nevoilor alimentare, insa cedez mereu poftelor, ispitelor, deci nu ma pot abtine de la ele nu din nevoie ci din ispita caci mi se pare foarte foarte buna si apa sfintita si pita si toate verdeturile, legumele, si orice mananc mananc cu o pofta buna de parca as manca aur si diamante, de parca as manca fructele si preparatele culinare ale raiului, si nebunia asta mi se intampla desi mananc de exemplu un banal spanac, sau o salata de vinete, sau niste pita prjita cu margarina, sau alte lucrui banale dar care isi gasesc in mine un ecou al placerilor poftei de nedescris, satisfacandu-ma ca-n bordel cu niste zeama de varza de exemplu pe care o consum ca pe wiskyul cel mai bun. Iar asta e boala, e un fel de vrajitorie ce-mi iese din burta si din inima si din visare si-mi prepara alimentele de parca as produce miere salbatica si lacuste moarte pe care le prepar si apoi manc produsul final cu un egoism feroce inconstient ca sa ma bucur singur de toata mancarea minunat de buna si gustoasa pana la sfarsit.

De aceea as vrea sa aplic deviza cu "moartea pe moarte calcand", macar in postul Pastelui, adica sa incerc sa mor de foame si de sete la propriu si prin asta sa omor toate poftele si pacatele, si nicidecum invers. Bineinteles ca nu ajut moartea vrand sa-mi distrug trupul ci doar ma duc pana la limita insuportabila vrand in acelasi timp sa uit complet de trebuinta setei si a nevoiei de hrana caci ele sunt o pierdere de timp din moment ce ne hraneste Duhul din belsug.

Pe de alta parte sunt hranitoare rugaciunile, liturghiile, Cuvantul, smerenia ascultarea, umilinta, linistirea si toate te ingrashe. Asa ca daca vrei sa ajungi la un echilibru armonios sfatul meu este sa mergi mereu pe calea postului negru la apa si la pita si la orice prepart ce contine carnarie sau inmultire de fapturi caci asta ne cere Dumnezeu, sa nu mai mancam carcase, grasimi, sangereti, pateuri, mici si gratare, pui rotisati sau fripturi de miel si oua rosii de Pasti, branzeturi si lactate, si nici veganelile lumii care au ajuns mai scumpe ca orice, caci toate te despart de Credinta, nu ajuta ci te iau si te rup.

[Adr.iu91]

În prealabil postat de cozia

Gresit!

Fara apa, corpul incepe sa foloseasca apa din organe. Rind pe rand organele vor incepe sa cedeze creandu-ti neplaceri: dureri, scartiieturi in oase, migrene, probleme cu gandirea, memoria si vederea.

Nu stiu despre fagofobie, e prima oara cand aud de asa ceva, dar cred ca tiger ar putea apela la un specialist. Am inteles ca e o forma de anxietate. Post si rugaciuni da...

Insa o sa intervin in discutia tu cu Moroco. Cand nu mananci nimic ti se activeaza autofagia, procesul prin care celulele se regenereaza. E demonstrat stiintific (am mai vorbit de asta parca la threadul cu "postul negru"). Uitati aici clip de la dr. Eric Berg (e doctor ca lumea nu spune vrajeli), dovada ca na ce se zice in Biblie este demonstrat si stiintific. Organismul uman facut de Dumnezeu ascunde multe lucruri valoroase.

Dr. Eric Berg: The 7 Powerful Ways to Increase Autophagy (si aveti acolo in comentarii time slot cu principalele subiecte inclusiv "DRY FASTING" (fara mancare fara apa):

https://youtu.be/vx6RkgoxzgQ?si=E6vzMnuNeSu61OB2

Pentru cei cu boli de diabet, nu este indicat sa tii post negru. Oare cum credeti ca si calugarii tin post negru zile intregi....dar pai Iisus 40 de zile in desert fara apa si fara mancare? Se spune ca autofagia apare de la 24 de ore in sus, si are legatura de cat continut de zahar ai in organism.

Daca nu mananci cu o zi inainte zahar dupa pranz, dar bei multa apa, autofagia se declanseaza mai repede in corp in mai putin de 24 de ore de post negru. Daca ultima masa inainte sa incepi sa tii post negru ai mancat ceva paine, sau dulce cu zahar, autofagia va fi mai tarziu dupa 24 de ore de post negru.

[Iorest]

În prealabil postat de Adr.iu91

Oare cum credeti ca si calugarii tin post negru zile intregi....dar pai Iisus 40 de zile in desert fara apa si fara mancare?

Păi nici călugării nu ţin toţi post aspru sau negru, şi ei au diferite boli, dacă ai diabet sau boli gastrice nu prea poţi ţine post, la anemie iarăşi e un semn de întrebare de unde îşi iau necesarul de fier care în mod normal din carne se trage cel mai mult.

Unii ţin post din copilărie, cred că oricine care e sănătos dacă ar posti de când se ştie ar reuşi, şi veganii mănâncă fără carne de fapt şi aşa s-au obişnuit.

[cozia]

În prealabil postat de Adr.iu91

Nu stiu despre fagofobie, e prima oara cand aud de asa ceva, dar cred ca tiger ar putea apela la un specialist. Am inteles ca e o forma de anxietate. Post si rugaciuni da...

Insa o sa intervin in discutia tu cu Moroco. Cand nu mananci nimic ti se activeaza autofagia, procesul prin care celulele se regenereaza. E demonstrat stiintific (am mai vorbit de asta parca la threadul cu "postul negru"). Uitati aici clip de la dr. Eric Berg (e doctor ca lumea nu spune vrajeli), dovada ca na ce se zice in Biblie este demonstrat si stiintific. Organismul uman facut de Dumnezeu ascunde multe lucruri valoroase.

Dr. Eric Berg: The 7 Powerful Ways to Increase Autophagy (si aveti acolo in comentarii time slot cu principalele subiecte inclusiv "DRY FASTING" (fara mancare fara apa):

https://youtu.be/vx6RkgoxzgQ?si=E6vzMnuNeSu61OB2

Pentru cei cu boli de diabet, nu este indicat sa tii post negru. Oare cum credeti ca si calugarii tin post negru zile intregi....dar pai Iisus 40 de zile in desert fara apa si fara mancare? Se spune ca autofagia apare de la 24 de ore in sus, si are legatura de cat continut de zahar ai in organism.

Daca nu mananci cu o zi inainte zahar dupa pranz, dar bei multa apa, autofagia se declanseaza mai repede in corp in mai putin de 24 de ore de post negru. Daca ultima masa inainte sa incepi sa tii post negru ai mancat ceva paine, sau dulce cu zahar, autofagia va fi mai tarziu dupa 24 de ore de post negru.

Postarea este foarte buna si folositoare. Si eu am o impresie foarte buna despre doctorul Eric Berg si pe deaupra este si un om placut, foarte simpatic.
Singura observatie este ca discutia cu Moroco a deviat de dragul argumentarii catre Postire care este complet alta discutie.

Eu vorbeam de necesarul zilnic de hidratare pentru a fi sanatos si a gandi normal, Postul este altceva din alta "opera"

Referitor la Iisus si cele 40 de zile fara apa...ca om nu cred ca este posibil. In desert plimbandu-te, ar trebui sa opresti transpiratia abundenta la 40 C++, excretia, saliva, lacrimile, ceea ce unui om nu ii sta in putere. In plus cred ca este irelevant. Pentru a fi mantuiti Hristos ne-a poruncit sa urmam legile si modul de viata indicate de El in lume fiind, nu sa stam ca la o Olimpiada 40 de zile nebauti ca sa vedem ce se intimpla.