Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #81  
Vechi 27.05.2011, 15:31:49
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Multumesc pentru raspunsuri.
biserica Sf.Siluan din toronto? n-am auzit de ea. Eu stiu doar de 3 aici. Da' parca nu au acelasi farmec ca in Romania, nush mie asa mi s-a parut cand am mers.
Sf Maslu. Da. La biserica cea mai aproape nu se tine, asa scrie pe orarul lor. Trebuie sa ma interesez.
Eu am vorbit cu tata despre spovedanie si a zis ca lui nu i se pare normal sa ii spuna ce a facut unui preot. Din cate am vazut parintii mei vad preotii ca pe niste oameni si nimic mai mult.
As mai avea niste intrebari, defapt foarte multe dar legat de ortodoxie, sa le pun pe acest topic sau separat?si la alta categorie?
Nu ma grabesc cu relatii si baieti. Cand o fi o fi.
Cum adica sa blesteme?
Reply With Quote
  #82  
Vechi 27.05.2011, 15:48:33
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
As mai avea niste intrebari, defapt foarte multe dar legat de ortodoxie, sa le pun pe acest topic sau separat?si la alta categorie?
E bine să înființezi un topic pentru fiecare temă, ca toți cei care au o părere în acea problemă să poată vedea despre ce e vorba.
Reply With Quote
  #83  
Vechi 27.05.2011, 17:50:52
Doina97 Doina97 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 03.03.2011
Locație: Constanta
Religia: Ortodox
Mesaje: 15
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate.

Eu am idee cum este sa traiesti intr-un mediu ca acela.Mai exact,la mine in famile a fost/este o situatie mult mai grava decat in familia ta. Tu esti putin mai norocoasa decat mine,tatal tau are posibilitatea sa mearga la AA. alcoolismul este o boala grava.
Nu este treaba copiilor sa-si urasca/judece parintii.
Comunicarea rezolva absolut totul.
Reply With Quote
  #84  
Vechi 27.05.2011, 22:32:09
Ilinca Ilinca is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.05.2011
Mesaje: 43
Smile

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.
Buna Laura19 :).In primul rand ar trebui sa-ti faci o viata,sa iti incepi un drum,o poteca si sa ti-o urmezi cu sfintenie pentru ca orice inceput este plin de obstacole.In al doilea rand incearca sa-l convingi pe tatal tau sa se lase de bautura nu face deloc bine,nici fizic,nici psihic.Si inteleg pe deplin ca si pentru tine este greu sa tii piept dar lupta-te cu propria-ti fiinta,ocupa-ti timpul cu cititul,sau nu stiu o activitate care te-ar mai binedispune gandeste-te ca roata se poate intoarce oricand in favoarea ta,nu uita ca tu esti viitorul.Nu o judeca pe mama ta,iart-o pentru ca,asa cum a spus odata Shakespeare:A ierta este o fapta mai nobila si mai rara decat aceea de a se razbuna.Pentru calm,ti-as recomanda muzica clasica,calmeaza extraordinar,iar as mai sugera si o comunicare mai buna cu parintii tai,trebuie sa fii unita tu si mama ta.Nu-ti uita niciodata visele,si cel mai important nu renunta la ele,orice ar fi viata va merge mai departe si ai sa vezi ca se va schimba in bine pana la urma,dar pastreaza-ti calmul si rezista.Dupa ploaie,va aparea soarele si pe strada ta,vei vedea.:)
Cer senin si succes in tot ce ti-ai propus in viata!:)
Te imbratisez cu drag :)
P.S.Putina filozofie nu strica niciodata!:)
Reply With Quote
  #85  
Vechi 03.07.2011, 21:02:03
Mflory
Guest
 
Mesaje: n/a
Red face Un exemplu care nu e de urmat.

Citat:
În prealabil postat de horatiu.miron Vezi mesajul
Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.

Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.

Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.

Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.

Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.
Buna.Am citit ce zicea Laura si ce ai raspuns tu.Apropo povestea Laurei e la fel ca si a mea.Se aseamana.Ok, dar ce se intampla cu traumele traite in familie... cred ca e nevoie de psiholog nu?Sau atunci, cum zici tu iti continui viata, trecand peste..cum vei raspunde cand cineva te va intreba despre familia ta?E foarte bun raspunsul tau, insa sunt mult mai multe de spus..Cand ai zis ca s-a trecut o limita, m-am intrebat din ce punct de vedere se pun aceste limite intr-o relatie, as fi interesata si multumita daca mi-ai raspunde.Mersi!
Eu de obicei nu dau sfaturi, incerc sa dau exemple pe cat pot..So, Laura sa stii k mama a plecat in urma certurilor(la fel i s-a spus k sa plece in timp ce se certau) si eu am ramas cu tata.M-a durut multa vreme si putin inca mai simt acea durere, ca s-au despartit asa.Tata este un om bun, acum e bolnav si zilnic ma gandesc c o sa s mai intample.Ma bucur, insa ca si maine mai este o zi...mereu zic k maine voi gasi raspunsurile corecte..Eu, nu stiu ce pot sa zic, poate raspunsul e la mine, la psiholog, sau la ei..sau poate la Dumnezeu, desi la el am apelat mereu si fara rezultat.Eu ti-am dat doar un exemplu si am vrut sa cer niste completari de la Horatiu.Sper ca nu am gresit cu nimic.Numai bine!
Reply With Quote
  #86  
Vechi 03.07.2011, 21:49:07
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

De ce tu?
De ce tu să rezolvi problemele părinților? Problema ta acum este să-ți faci un viitor. Cred că este bine să mergi la internat, să te preocupe mult cariera ta și pe părinții tăi să-i lasi să-și rezolve ei problemele pe care le au. Încearcă să te detașezi și să te apropii de Dumnezeu. Poți deschide un topic la Rugăciuni unde să ceri colegilor de pe forum să se roage pentru părinții tăi (scriind și numele lor). Să te rogi și tu să li se lumineze minte pentru a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu alege de obicei dintr-o famile pe cineva care să se roage pentru ceilalți căci prin acela vrea să miluiască familia respectivă. Bucură-te s-ar putea să fii tu cea aleasă.

Așadar dacă dorești un sfat de la cineva matur sfatul meu este să te concentrezi pe studii și pe credință în Dumnezeu, să-i ireți, să-i accepți așa cum sunt dar dacă se poate să te îndepărtezi deocamdată de casa părinților tăi și să-ți faci propria viață diferită de cea care ți-a marcat copilăria.

În legătură cu avortul mamei nici aceasta nu este problema ta. De regulă părinții nu cer și nici nu sunt obligați să ceară aprobarea copiilor atunci când ei hotărăsc să se despartă, să meargă în țări străine sau să facă avort.

Se spune că prietenii ți-i alegi dar părinții îi accepți așa cum sunt. Pe ei ți i-a dat Dumnezeu și cu ei mergi până la capătul drumului de vrei sau de nu vrei.
Să te ajute Dumnezeu să faci ce este mai bine pentru sufletul tău și pentru viitorul tău.

Last edited by dorinastoica14; 04.07.2011 at 08:19:51.
Reply With Quote
  #87  
Vechi 04.07.2011, 16:53:18
anita anita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.734
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
Multumesc pentru raspunsuri.
Eu am vorbit cu tata despre spovedanie si a zis ca lui nu i se pare normal sa ii spuna ce a facut unui preot. Din cate am vazut parintii mei vad preotii ca pe niste oameni si nimic mai mult.
As mai avea niste intrebari, defapt foarte multe dar legat de ortodoxie, sa le pun pe acest topic sau separat?si la alta categorie?
Nu ma grabesc cu relatii si baieti. Cand o fi o fi.
Cum adica sa blesteme?
Sa le spui parintilor tai ca Dumnezeu stie ce am facut noi ,dar El vrea ca prin taina sf.Spovedanii sa vada parerea noastra de rau.
Preotul este un om sfintit ,nu un om de rand iar la spovedanie e un mijlocitor intre Hristos si penitent.
Hristos este de fata cand ne spovedim ,chiar daca ni se pare imposibil sa fie asa.
Mi-a povestit cineva ca dupa spovedanie cand preotul i-a spus rugaciunea finala de dezlegare cu mainile pe cap ,a simtit ca o fierbinteala in crestetul capului.
E o taina pe care e greu sa o pricepem.
Pentru cei care se spovedesc pentru prima data sentimentul de usurare e coplesitor.
Doamne ajuta !
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
dati-mi un sfat izmenuzza Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 64 10.09.2012 20:28:47
Dati-mi un sfat va rog! alinutzica Generalitati 14 06.07.2011 16:25:18
Dati-mi un sfat, va rog Ana_Maria Generalitati 97 23.06.2011 12:32:44
dati-mi un sfat sadiy Umanitare 5 21.07.2008 23:07:31
Dati-mi un sfat Dia Rugaciuni 7 16.12.2006 00:26:26