Sa nu-l ispitim pe aproapele nostru

În prealabil postat de ovidiu b.

Chiar şi această atitudine este o dovadă a smereniei.

Lupt sa o dobandesc si recunosc ca imi este destul de greu. Asa cum am scris pe alt topic destinat portului popular, in copilarie si chiar in tinerete am cantat cantece lumesti. M-am umplut, insa, de o mandrie mare care mi-a adus destule necazuri. Abia cand m-am imbolnavit zdravan mi-am schimbat gandul de a deveni vedeta. Cu ajutorul unui calugar, insa, mi-am observat mandria.

Cantarile duhovnicesti le-am descoperit mai tarziu. Dar si pe acelea eu le cantam cu mandrie, fiind atenta numai la vocea mea, nu si la continutul cantarilor. Doar cand am o stare duhovniceasca mai buna, in post, traiesc ceea ce cant.

Cand am cantat prea tare, am ispitit, caci am enervat pe cineva care prefera un ton mai domol. Acum cant incetisor, in general. Asta e inca o lectie primita.

În prealabil postat de Tomita

Nu ma smintesc cand coboara un preot din ultimul tip de masina...imi pare rau ca simte nevoia sa aiba ultimul tip de masina (desi n-ar trebui sa judec)...ca de o masina in ziua de azi cam ai nevoie..degeaba spuneti de biciclete..cand ai rude intr-un sat apropiat sau trebuie sa ajungi la copii sau faci cumparaturi etc.
Preoti adapteaza stilul de viata putin dupa stilul societatii si fara sa vrea de cele mai multe ori...problema e atunci cand doresc sa impresioneze sau sa depaseasca un standard (ce e drept la noi standardele sunt cam ridicate pentru aportul pe care il aducem societatii)...desi e posibil si sa fi primit masina...

Se pare că nu ai îţeles ideea. Nimeni nu a cerut preoţilor să meargă numai cu bicicleta, era doar un exemplu contrar a ceea ce eu am relatat.

[fallen]

În prealabil postat de Mihailc

Există şi alternative "eco", pentru satisfacţia credincioşilor adepţi ai austerităţii clerului.

Eu zic ca mai potrivit ar fi sa mearga calare pe un magar.
Si lumea tot n-ar fi multumita. Ar zice unii "saracul magar!"

[glykys]

În prealabil postat de fallen

Eu zic ca mai potrivit ar fi sa mearga calare pe un magar.
Si lumea tot n-ar fi multumita. Ar zice unii "saracul magar!"

Asta e ca in pilda aceea: doi oameni, un tata si o fiica si un magar. Daca merge fiica pe magar si tatal pe jos, oamenii spun: "Ia uite ce fiica fara inima, il lasa pe bietul taica-sau sa mearga pe jos!" Daca tatal merge pe magar si fiica pe jos: "Ia uite ce tata fara inima, o lasa pe fiica-sa sa mearga pe jos!" Daca merg amandoi pe magar: "ia uite ce oameni fara inima, bietul magar!" Daca merg amandoi pe jos si magarul langa ei: "Ia uite ce oameni prosti, au un magar si il tin degeaba!" Deci oricum ai da-o, tot nu-i bine, ca smintesti lumea!

Acum, serios vorbind, citind titlul topicului, ma asteptam sa gasesc o alta problematizare a iscodirii aproapelui, cam in genul celei despre care vorbea parintele Paraian: daca gasesti un om bun la ceva, nu il iscodi si in ceea ce priveste alte aspecte, caci s-ar putea sa nu il gasesti la fel de bun! Adica o altfel de raportare: noi ne ispitim aproapele, cerand prea mult de la el sau avand tendinta de a-l incadra intr-un tipar care ne satisface.

La mine in biserica, acum cateva saptamani, un preot in varsta a lesinat in altar, am mai scris pe alt topic. Rumoare, ambulanta, in fine, a continuat sa faca slujba - era intr-o sambata. Dupa slujba, a fost chemat la cimitir(e). A confirmat ca vine, dar a cerut un mic ragaz. Oamenii, aceiasi care se speriasera si il compatimeau cand il vazusera cazut fara cunostinta in altar, au inceput sa se revolte: cum, dar noi am vorbit din timp! acum, acum vrem! nu mai putem astepta! cum adica sa nu poata sa conduca o masina? ce, o fi vreun print, sa ii punem noi la dispozitie un automobil! Ce daca a lesinat, poate sa si moara pe drum, dar numai dupa ce face noua slujba la mormant! Doamne, fereste!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sa nu-l ispitim pe aproapele nostru

Ceea ce am vrut să spun este să nu fim noi cauza ispitirii celuilalt. Să nu-i cauzăm noi gîndul păcatului, asemănîndu-ne celui viclean care ne doreşte răul. Să nu surpăm pe fratele nostru cel [poate] mai slab, care poate să cadă din cauza cuvintelor nostre rostite sau scrise fără a ne gîndi că pot fi cauza păcatului lui.

De exemplu, să nu împroşcăm pe celălalt cu vorbe prost alese în postările de pe forum, aşteptînd de la el să vedem reacţia unui creştin care rezistă tentaţiei de a răspunde cu aceeaşi monedă. Să nu ne dăm noi mai deştepţi ca altul, să nu ironizăm, să nu ne jucăm cu orgoliul celui care citeşte rîndurile aşternute pe ecran.

Să nu smintim, să fim mai cumpătaţi în exprimare. Să luăm aminte.

[AlinB]

În prealabil postat de Tomita

Nu ma smintesc cand coboara un preot din ultimul tip de masina...imi pare rau ca simte nevoia sa aiba ultimul tip de masina (desi n-ar trebui sa judec)...ca de o masina in ziua de azi cam ai nevoie..degeaba spuneti de biciclete..cand ai rude intr-un sat apropiat sau trebuie sa ajungi la copii sau faci cumparaturi etc.
Preoti adapteaza stilul de viata putin dupa stilul societatii si fara sa vrea de cele mai multe ori...problema e atunci cand doresc sa impresioneze sau sa depaseasca un standard (ce e drept la noi standardele sunt cam ridicate pentru aportul pe care il aducem societatii)...desi e posibil si sa fi primit masina...

Nu e rau sa judeci, rau e sa judeci prost, invinuindu-l pe celalat de lucruri de care poate nu e vinovat.
Si chiar daca ar fi, osandindu-l ca pe unul fara speranta la mantuire.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Există şi alternative "eco", pentru satisfacţia credincioşilor adepţi ai austerităţii clerului.

Bine formulat :)

Nu stiu de ce am impresia ca cei care ridica obiectii de genul asta nu sunt cei cu bani dar traiesc smeriti ci cei care neavand bani, sunt saraci si in smerenie.

[glykys]

În prealabil postat de AlinB

Bine formulat :)

Nu stiu de ce am impresia ca cei care ridica obiectii de genul asta nu sunt cei cu bani dar traiesc smeriti ci cei care neavand bani, sunt saraci si in smerenie.

Pe principiul: Pai ce, daca eu nu am masina de lux, cum indrazneste acest slujitor al Domnului sa fie mai bogat decat mine?

Asta imi aduce aminte de o povestioara: avem urmatoarea scena: un preot coborand dintr-o masina luxoasa, insotit de o femeie frumoasa si de un baiat care ii duce servieta. Ce gandesc oamenii, vazand privelistea? Proiecteaza asupra preotului propriile patimi.
Cel chinuit de patima desfranarii se gandeste ca femeia ii e amanta.
Cel chinuit de patima lacomiei se intreaba de unde are preotul acesta bani sa isi cumpere o asemenea masina.
Cel chinuit de patima mandriei e foarte deranjat ca preotul nu e in stare sa isi care singur geanta.
Dimpotriva, un om curat si smerit se gandeste, vazand femeia frumoasa, ca este sora sau sotia preotului, vazand masina, ca i-a fost daruita de vreun credincios cu dare de mana si, vazand omul carandu-i geanta, il fericeste ca s-a invrednicit sa ajute preotul si sa duca Sfanta Impartasanie.

Gandesc ca intalnirea, confruntarea cu celalalt e cel mai bun mijloc de autocunoastere. Stand in camaruta noastra, riscam sa ne cream si despre noi, si despre altii, tot felul de inchipuiri periculoase, care sa nu aiba niciun corespondent in lumea reala.
Sper sa nu il fi suparat pe Florin Ionut, pe Ovidiu sau pe altcineva cu aceste postari ale mele... Discutam niste aspecte teoretice, fiecare ia ce i se pare bun de aici.

[AlinB]

Poate si de asta unii se ambaleaza atat de tare impotriva la ceea ce le spun altii, pentru ca vad ca intr-o oglinda propriile patimi si atunci raspund cu indoita ura - o data pentru ce au proiectat si o data pentru ce considera ei indreptatiti a rasplati celuilalt, "crestineste".

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De exemplu, să nu împroşcăm pe celălalt cu vorbe prost alese în postările de pe forum, aşteptînd de la el să vedem reacţia unui creştin care rezistă tentaţiei de a răspunde cu aceeaşi monedă.

De unde atat.
Stim ca multi suntem crestini de forma, deci nu avem astfel de asteptari, stim ca la un sut, urmeaza altul inapoi :)

Dar stai linistit, sunt doar in plan "ideologic", "forumistic", sa zicem asa, daca ne-am vedea "live" am zice "Doamne ajuta" si am ocoli politica si alte subiecte care ar risipi atmosfera duhovniceasca. :)

Să nu ne dăm noi mai deştepţi ca altul, să nu ironizăm, să nu ne jucăm cu orgoliul celui care citeşte rîndurile aşternute pe ecran.

Sunt sigur ca protejarea orgoliului celuilat este una din invataturile de capatai ale crestinismului.

Asa cum si orgoliul in sine, este o virtute care trebuie intretinuta, stimulata, protejata..