Un vis

[eugen30]

Salut.
Numele meu este Eugen, am 30 de ani. Sincer sa fiu nu prea cred in Dumnezeu, nu am fost niciodata atras de Credinta, habar nu am de ce, pur si simplu nu am simtit nimic pentru ea.
Azi noapte am visat ceva bizar.
Se facea ca sunt intr-o biserica, in aceea biserica se petrecea o slujba ceva de genul asta. La un moment dat lumea a inceput sa sarute un sceptru sau ceva de genul asta cu o cruce in varf.
Toti au inceput sa imi spuna sa ma duc si eu, cand am facut primii pasi, m-a luat ameteala, am cazut in genuchi pe scari si am inceput sa tremur vizibil.
Dupa aceea m-am trezit foarte terifiat.
Ce vrea sa insemne, ma poate ajuta cineva ?

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de eugen30

Salut.
Numele meu este Eugen, am 30 de ani. Sincer sa fiu nu prea cred in Dumnezeu, nu am fost niciodata atras de Credinta, habar nu am de ce, pur si simplu nu am simtit nimic pentru ea.
Azi noapte am visat ceva bizar.
Se facea ca sunt intr-o biserica, in aceea biserica se petrecea o slujba ceva de genul asta. La un moment dat lumea a inceput sa sarute un sceptru sau ceva de genul asta cu o cruce in varf.
Toti au inceput sa imi spuna sa ma duc si eu, cand am facut primii pasi, m-a luat ameteala, am cazut in genuchi pe scari si am inceput sa tremur vizibil.
Dupa aceea m-am trezit foarte terifiat.
Ce vrea sa insemne, ma poate ajuta cineva ?

nu-l lua in seama..... uita de el si mergi mai departe...... subconstientul mai face figuri uneori.....

[glykys]

Poate ca ar trebui sa iti schimbi viata. Postul acesta al Craciunului este un bun prilej pentru a invatat cate ceva despre credinta, de a merge la biserica, de a-ti gasi un duhovnic si de a-ti marturisi pacatele la spovedanie.

Daca doresti materiale, poti cere ajutor aici :).

[Florentina C]

Sunt vise pe care le traiesc foarte intens in cursul noptii. Povestite, nu-mi iau mai mult de cateva cuvinte, insa de cate ori ma trezesc din ele, am senzatia ca am primit un mesaj anume prin ele, imi pare ca nu intamplator mi s-a aratat ce mi s-a aratat in vis...Noaptea trecuta rataceam singura pe strada, in intuneric. Imi era frica si ma grabeam spre casa. Cunosteam bine drumul. Un necunoscut imi injectase morfina in brat si eram ingrozita de ideea ca voi adormi pe strada inainte de a ajunge la casa mea. Cautam cu disperare pe cineva cunoscut, care sa ma ajute sa ajung acasa. Strada era pustie. Deodata, am simtit langa mine prezenta cuiva. Am intors privirea si am observat langa mine o femeie foarte-foarte batrana, cu parul alb ca laptele, imbracata toata in alb si cu chipul ca de portelan. O priveam si nu-mi venea sa cred cat de alb ii stralucea chipul. M-am apropiat de ea si, cu toate ca era tare-tare batrana, am indraznit sa-i cer ajutorul. "Va rog din tot sufletul, duceti-ma si pe mine pana acasa, mi-e frica sa nu adorm inainte de a ajunge la casa mea..." Batrana nu a scos niciun cuvant, m-a privit indelung si si-a vazut mai departe de drum, alaturi de mine. Intelegand ca n-am fost destul de convingatoare in ruga mea, am continuat sa ma rog de ea cu insistenta: Va rog, stiu ca sunteti batrana si va e greu, dar mi-e teama sa nu adorm, nu vreau sa ma ia somnul inainte de a ajunge acasa. Nu va cer decat sa ma insotiti pana acasa, atat! Va rooog!" Batrana m-a privit din nou, de data asta altfel, apoi, fara sa imi adreseze niciun cuvant, dintr-un gest pe care nu-l pot descrie, am inteles ca ma va insoti. Voiam sa-i multumesc, dar, privind-o mai atent, am ramas inmarmurita cum se transformase in timp ce mergea langa mine: devenise foarte tanara, avea parul blond, ba chiar figura ei imi parea cunoscuta...nu stiam de unde...Eu alergam grabita, rugand-o sa iuteasca pasul, spunand continuu ca mi-e teama sa nu ma ia somnul pe drum. Ea, in schimb, pasea foarte incet, parca plutea...Cu toate ca eu alergam, abia puteam tine pasul langa ea...
Apoi, in intunericul negru am intalnit-o pe fiica mea, care era mica, la vreo 5 anisori. Era desculta. Si eu eram desculta si alergam amandoua pe strada, calcand prin balti si pe cioburi, fara sa ne udam, fara sa ne intepam. Alergam amandoua, eu continuand sa-mi rog fiica sa alerge mai repede, sa nu cumva sa adorm pe strada, inainte sa ajung acasa...
...M-am trezit cu o stare ciudata. Inca mai cred ca batrana era Maica Domnului care ma insotea, iar ca drumul spre casa e viata mea...Si somnul, teama ca adorm inainte sa ajung acasa...e ca si cum ma tem ca mor nepregatita pentru Domnul, nepregatita sa ajung in rai...Eu asa cred..
In Vinerea Mare, la Prohod, (asta nu e vis, e real) ma aflam langa gardul bisericii, chiar la iesirea din biserica si ma rugam. Ascultam cantarile cu frica si cu lacrimi in ochi. De la inceput pana la sfarsit nu m-am dezlipit de acolo. Cand au iesit preotii cu epitaful, m-am apropiat de cele sfinte si le-am sarutat (apoi am aflat ca nu aveam voie sa sarut Evanghelia, caci era parfumata cu miresme alese... si mi-a parut tare rau...nu stiusem...) Imediat, in spatele preotilor lumea s-a adunat, unii se imbulzeau, altii nu, sa urmeze drumul Crucii in jurul bisericii. Eu am ramas pe loc, cu ochii in lacrimi, rugandu-l pe Domnul cu adanca tristete: "Doamne, iarta-ma, caci nu sunt vrednica sa stau langa preoti si nici printre cei din randul din fata. Nu sunt vrednica sa o iau inaintea celor ce-au cantat acolo, in Biserica, eu care am cantat si am ascultat Prohodul de afara, nu dinlauntru..." Am plecat cu mare tristete...Eu sufar de claustrofobie si, cu toate astea, intr-un an m-am amestecat in multime, la Prohod, dar, de la lumanari, mi-a luat parul foc...De atunci am ramas cu teama asta...si nu ma mai apropii prea tare. Stau deoparte si ma rog lacrimand, caci ma simt nevrednica de Domnul Nostru si de cei preabinecredinciosi...
Cred ca de aceea am avut acest vis...
In speranta ca nu am scris mult si in afara subiectului, imi cer iertatre de la cei care nu m-au putut citi pana la sfarsit...Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti! Amin!

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Florentina C

Sunt vise pe care le traiesc foarte intens in cursul noptii. Povestite, nu-mi iau mai mult de cateva cuvinte, insa de cate ori ma trezesc din ele, am senzatia ca am primit un mesaj anume prin ele, imi pare ca nu intamplator mi s-a aratat ce mi s-a aratat in vis...Noaptea trecuta rataceam singura pe strada, in intuneric. Imi era frica si ma grabeam spre casa. Cunosteam bine drumul. Un necunoscut imi injectase morfina in brat si eram ingrozita de ideea ca voi adormi pe strada inainte de a ajunge la casa mea. Cautam cu disperare pe cineva cunoscut, care sa ma ajute sa ajung acasa. Strada era pustie. Deodata, am simtit langa mine prezenta cuiva. Am intors privirea si am observat langa mine o femeie foarte-foarte batrana, cu parul alb ca laptele, imbracata toata in alb si cu chipul ca de portelan. O priveam si nu-mi venea sa cred cat de alb ii stralucea chipul. M-am apropiat de ea si, cu toate ca era tare-tare batrana, am indraznit sa-i cer ajutorul. "Va rog din tot sufletul, duceti-ma si pe mine pana acasa, mi-e frica sa nu adorm inainte de a ajunge la casa mea..." Batrana nu a scos niciun cuvant, m-a privit indelung si si-a vazut mai departe de drum, alaturi de mine. Intelegand ca n-am fost destul de convingatoare in ruga mea, am continuat sa ma rog de ea cu insistenta: Va rog, stiu ca sunteti batrana si va e greu, dar mi-e teama sa nu adorm, nu vreau sa ma ia somnul inainte de a ajunge acasa. Nu va cer decat sa ma insotiti pana acasa, atat! Va rooog!" Batrana m-a privit din nou, de data asta altfel, apoi, fara sa imi adreseze niciun cuvant, dintr-un gest pe care nu-l pot descrie, am inteles ca ma va insoti. Voiam sa-i multumesc, dar, privind-o mai atent, am ramas inmarmurita cum se transformase in timp ce mergea langa mine: devenise foarte tanara, avea parul blond, ba chiar figura ei imi parea cunoscuta...nu stiam de unde...Eu alergam grabita, rugand-o sa iuteasca pasul, spunand continuu ca mi-e teama sa nu ma ia somnul pe drum. Ea, in schimb, pasea foarte incet, parca plutea...Cu toate ca eu alergam, abia puteam tine pasul langa ea...
Apoi, in intunericul negru am intalnit-o pe fiica mea, care era mica, la vreo 5 anisori. Era desculta. Si eu eram desculta si alergam amandoua pe strada, calcand prin balti si pe cioburi, fara sa ne udam, fara sa ne intepam. Alergam amandoua, eu continuand sa-mi rog fiica sa alerge mai repede, sa nu cumva sa adorm pe strada, inainte sa ajung acasa...
...M-am trezit cu o stare ciudata. Inca mai cred ca batrana era Maica Domnului care ma insotea, iar ca drumul spre casa e viata mea...Si somnul, teama ca adorm inainte sa ajung acasa...e ca si cum ma tem ca mor nepregatita pentru Domnul, nepregatita sa ajung in rai...Eu asa cred..
In Vinerea Mare, la Prohod, (asta nu e vis, e real) ma aflam langa gardul bisericii, chiar la iesirea din biserica si ma rugam. Ascultam cantarile cu frica si cu lacrimi in ochi. De la inceput pana la sfarsit nu m-am dezlipit de acolo. Cand au iesit preotii cu epitaful, m-am apropiat de cele sfinte si le-am sarutat (apoi am aflat ca nu aveam voie sa sarut Evanghelia, caci era parfumata cu miresme alese... si mi-a parut tare rau...nu stiusem...) Imediat, in spatele preotilor lumea s-a adunat, unii se imbulzeau, altii nu, sa urmeze drumul Crucii in jurul bisericii. Eu am ramas pe loc, cu ochii in lacrimi, rugandu-l pe Domnul cu adanca tristete: "Doamne, iarta-ma, caci nu sunt vrednica sa stau langa preoti si nici printre cei din randul din fata. Nu sunt vrednica sa o iau inaintea celor ce-au cantat acolo, in Biserica, eu care am cantat si am ascultat Prohodul de afara, nu dinlauntru..." Am plecat cu mare tristete...Eu sufar de claustrofobie si, cu toate astea, intr-un an m-am amestecat in multime, la Prohod, dar, de la lumanari, mi-a luat parul foc...De atunci am ramas cu teama asta...si nu ma mai apropii prea tare. Stau deoparte si ma rog lacrimand, caci ma simt nevrednica de Domnul Nostru si de cei preabinecredinciosi...
Cred ca de aceea am avut acest vis...
In speranta ca nu am scris mult si in afara subiectului, imi cer iertatre de la cei care nu m-au putut citi pana la sfarsit...Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti! Amin!

Amin!
Frumoasă mărturisirea ta!

[JoyDivision]

În prealabil postat de eugen30

Salut.
Numele meu este Eugen, am 30 de ani. Sincer sa fiu nu prea cred in Dumnezeu, nu am fost niciodata atras de Credinta, habar nu am de ce, pur si simplu nu am simtit nimic pentru ea.
Azi noapte am visat ceva bizar.
Se facea ca sunt intr-o biserica, in aceea biserica se petrecea o slujba ceva de genul asta. La un moment dat lumea a inceput sa sarute un sceptru sau ceva de genul asta cu o cruce in varf.
Toti au inceput sa imi spuna sa ma duc si eu, cand am facut primii pasi, m-a luat ameteala, am cazut in genuchi pe scari si am inceput sa tremur vizibil.
Dupa aceea m-am trezit foarte terifiat.
Ce vrea sa insemne, ma poate ajuta cineva ?

probabil ai anumite frustrari legate de conditia de ateu pe care o marturisesti, te temi ca nu cumva dupa moarte sa fii chinuit pentru ca ai fost necredincios.