Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #61  
Vechi 22.02.2017, 16:46:29
ciprian22 ciprian22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.03.2010
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 201
Implicit Parerea mea

Acesta fiind un topic public consider că pot să-mi exprim parerea despre Republica Moldova ,relația cu România și perspectiva unirii.În primul rând trebuie să înțelegem ce înseamnă român.Român inseamnă cum ne referim noi la noi înșine .Noi suntem români la general pentru că vorbim aceiași limbă și sutem covinși că"de la Râm ne tragem" cum spune cronicarul.Dar mai departe...."România" este un cuvânt care nu exista acum 200 de ani.La fel cum nu exista nici "Țara Românească".Despre Dobrogea..Nu cred că era percepută ca o entitate în totalitate de origine română.Iar acele țări nu erau locuite de români iar ei nu vorbeau limba română.Ei erau valahi sau munteni,moldoveni și ardeleni,bănățeni..etc.Și "grăiau" moldovenește,muntenește și cred că în spațiul Transilvănean se refereau la ei inșiși ca vorbind "rominești".Despre alfabetul latin nici nu mai vorbim a apărut in principate pe la 1800 si ceva din câte știu.Astfel,poporul moldovenesc există sau a existat la fel și "graiul" (dialectul) moldovenesc.Alături de cel muntenesc.In 1812 o parte din principatul Moldovei a fost ocupat de către imperiul tarist total ilegal.Au impus administratia proprie si s-a incercat o rusificare intensă.Dar baza și marea parte a primcipatului Moldovei a rămas iar la 24 ianuarie 1859 au votat unirea cu Muntenia formând inceputul a ceea ce noi astăzi numim România.Era și este decizia firească a unor oameni de aceiași natie care au ales ca impreună să fie mai puternici și uniți asa cum sperau de multă vreme.Mai târziu Transilvania ,alt teritoriu cu o majoritate română s-a unit cu țara.Asta este istoria.Ce trebuie să intelegem este că toți su tem romăni și nu unii mai români decât alții.Moldovenii există ca nație si sunt cei mai mulți români.Ei au un dialect "grai" al limbii române care nu este cu nimic mai prejos decât dialectul muntenesc care este considerat limba academică.La fel si dialectul din Transilvania.Și ardelenii sunt la fel de români deși au obiceiurile lor și "graiul" lor.Se incearcă o "românizare" in direcția Bucureștiului.Eu cred că acesta este cel mai mare pericol pentru români.Nu stiu dacă ați observat dar de ceva vreme toți arată spre capitală din prisma relelor care se intâmplă(proasta guvernare) și se dezic de cauza românească.A devenit un obicei să spuna că ei sunt Bucovineni,Ardeleni,Bănăteni..dar mai puțin asociați românismului oficial.Asta și datorită faptului că oficialii promovează doar "românismul" Muntenesc și chiar in timp au și redenumit principatul "Țara Românească" deși termenul era folosit pentru toate cele 3 principate in.trecut.Așadar.Deși suntem toți români pentru că vorbim aceiași limbă suntem și Moldoveni,Ardeleni,Munteni.Când vorbim despre republica Moldova nu putem spune decât că rusificarea continuă.Moscova insistă printr-o jonglerie luată de mulți drept bună că moldovenii sunt altceva și România a ocupat și cucerit Moldova ,când e fapt este total invers.Trist este că din nou generație puțini ințeleg ce inseamnă român ,se cred "moldovani" și cu mult superiori nouă.Profită de ajutorul pentru studii din România doar ca rampă de lansare pentru vestul Europei și cam atât.In plus ne consideră și avizi referitor la pământul lor și agresivi în urma propagandei sovietice despre atrocitățile comise de soldații români în timpul retragerii efectuate după pierderea Basarabiei.În altă ordine de idei limba română pierde rapid in fața rusei pe toate planurile și pe tot cuprinsul republicii.În același timp oficialii noștti dar și organizațiile care militează pentru unire bat câmpii și folosesc același limbaj de lemn neadaptat din filmele lui Sergiu Nicolaescu.Eu cred că perspectiva unirii este din ce.in ce mai îndepărtată.Ba mai mult din cauza indeciziei noastre vom pierde caracterul unitat al teritoriului nostru(federalizare) cât de curând.Deja circulă idei de autonomie în multe cercuri aparținând sau nu minorităților naționale iar oamenii aderă fără a gândi ce înseamnă de fapt dezbinarea noastră..a românilor.Dezbinarea noastră reprezintă moartea in van a.eroilor din primul război mondial și reintoarcerea la putere a celora care ne-au asuprit multe veacuri.Nu înțeleg cum un partid ca cel a maghiarilor a putut să se reorienteze spre o politică de genul"vă scăpăm noi de nepricepuții de la București" iar ai noștri intelectuali nu au reușit să depășească stadiul de "aici este pământul nostru și dacă nu vă inþelegeți plecați".
Cu mult respect și Doamne Ajută!
Reply With Quote
  #62  
Vechi 22.02.2017, 19:47:08
Lancelot Lancelot is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.01.2017
Mesaje: 545
Implicit

m-am oprit la "nu exista tara romaneasca". citeste scrisoarea lui neacsu si o sa ai o surpriza. asa ca n-am citit mai departe, in mod cert bati campii.
Reply With Quote
  #63  
Vechi 22.02.2017, 21:51:12
ciprian22 ciprian22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.03.2010
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 201
Implicit :))

Este foarte simplu să spunem că cieva bate câmpii.Cum spuneam.Să reformulez:Din perspectiva celorlalți(Moldoveni,Ardeleni,Bănateni,etc).Denumi rea de Tara Românească nu exista.Denumirea de Tara Românească este modul cum unul din modurile de referintă ale muntenilor despre tara lor atât.Asta nu înseamnă nici pe departe că numai ea se reprezintă ca și "fanion" a tot ce inseamnă român.Și dacă tot "bat câmpii"..Atât de frumos spus pe un forum crestin vă rog să-mi numiți numai un singur personaj din afara Munteniei (dar din celelalte teritorii) care numeste Muntenia Tara Românească.Cu mult respect si Doamne ajută.
Reply With Quote
  #64  
Vechi 22.02.2017, 22:07:15
Lancelot Lancelot is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.01.2017
Mesaje: 545
Implicit

nu inteleg, daca e forum crestin nu poti sa bati campii?

zona asta a valahiei, perimetrul campulung/curtea de arges-targoviste-buzau si dincolo de munti in zona fagarasului, este singura zona dintre cele locuite de romani in care au existat mugurii panromanismului. cum necum, mai usor sau mai greu, mai cu binele sau mai cu forta, cu ajutorul fratilor ardeleni si a unei parti patriotice din boierimea moldoveana, am reusit sa formam romania. nu-ti place? tie si altora? carelu, tata, ca acum e voie...
Reply With Quote
  #65  
Vechi 23.02.2017, 01:32:08
ciprian22 ciprian22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.03.2010
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 201
Implicit Parerea mea..:))

Tocmai despre asta vorbeam mai sus.Pericolul dezbinării României și unul din motivele pentru care Republica Moldova nu se va uni cu cu țara mamă sunt fix oamenii care gândesc că Muntenia este buricul românismului și de la București pleacă lumina.Despre pantomânism..L-aș pune mai degrabă pe seama școlii Ardelene.Dar asta-i altă discuție.
Reply With Quote
  #66  
Vechi 23.02.2017, 01:43:51
Lancelot Lancelot is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.01.2017
Mesaje: 545
Implicit

inchei discutia acum.

moldova nu se va reuni cu romania pentru ca nu vrea, asta in primul rand.

romania nu are nevoie decat de oamenii de acolo, daca vin un milion de basarabeni aici e perfect, doua milioane ar fi o bogatie. din pacate guvernantii nostri sunt si imbecili, nu numai banditi, nu-si dau seama ca adevarata comoara sta in oameni, nu in teritoriu. dar cred ca incet incet nici ei nu vor mai vrea sa vina aici.

in ceea ce priveste buricul, e taman invers, eu nu stiu pe cineva din bucuresti, de exemplu, cu adevarat bucurestean, care sa aiba un asemenea complex de superioritate. toti, fara exceptie, ar vrea sa se retraga la tara, pe undeva. adevarul este ca provincia are un complex de inferioritate, care ar fi ridicol daca n-ar fi penibil, sau invers.

e basta.
Reply With Quote
  #67  
Vechi 23.02.2017, 09:49:43
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Este cert faptul ca nu exista popor moldovenesc sau limba moldoveneasca, si ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului formeaza unul si accelasi popor si vorbesc acceiasi limba- limba romana! Acesta este adevarul istoric si stiintific!

Acest fapt a fost recunoscut inclusiv de

-Academia de stiinta a Republicii Moldova

-Unul dintre cei mai nationalisti lideri politici din Rusia, pe nume Vladimir Jirinovski, care a declarat public- Moldovenii sunt romani! Noi rusii le-am spus moldoveni, dar ei sunt romani!

-Fostul presedinte a Republicii Moldova, Mircea Snegur, a spus- Denumirea corecta a limbii pe care o vorbim este limba romana! Cine nu intelege asta sa consulte expertii!


In aprilie 1990, fostul soviet suprem al fostei RSS Moldovenesti, recunoaste ca limba oficiala limba romana.


Cat priveste clasa politica de la Chisinau, astazi din pacate (ca si in Romania) aceasta este mai mult interesata de a se imbogati si a fura cat mai mult!


Pe de alta parte, exista si unii politicieni de la Chisinau, onesti si care au o optiune ferma pro-unionista, precum Ana Gutu sau Anatol Salaru.


In ceea ce o priveste pe Maia Sandu, aceasta pare a aveea intentii bune si a nu fi amestecata in fapte de coruptie. Insa, in privinta unionismului, ar trebui sa adopte o atitudine mai transanta pro-unionista.


In privinta cetatenilor Republicii Moldova, acestia sunt puternic divizati, si aici întâlnim mai multe situatii

-Mare parte din cetatenii tineri, activi, care sunt apti de munca, au plecat la munca cu precadere in tari precum Italia sau Spania, si intr-o masura mai mica in Rusia.
Acestia, datorita traiului greu, a greutatilor materiale, nu prea mai au timpul si dispozitia necesara a analiza subiectul unionismului


-In Republica Moldova, mai ales in mediul rural, au mai ramas de multe ori doar batranii si pensionarii. Din pacate, multi din acestia, datorita pensiilor extrem de mici si a traiului greu, au inca nostalgia vremurilor URSS, si asta din considerente strict materiale (multi dintre cei aflati la pensie, care locuiesc azi in RM, zic ca pe vremea URSS pensia le ajungea, gazul si curentul electric erau ieftine, etc)
Insa acestia trebuie lamuriti asupra unui aspect: Acele vremuri, acel sistem economic si social au exista o data, si nu se mai pot reintoarce!
Solutia ca si ei sa aibă pensii decente, sa poata trai decent, nu este aceasta nostalgie dupa vremurile URSS, ci adevarata solutie este combaterea coruptiei, oprirea jafului din banul public, apropierea si apoi unirea RM cu Romania!



-O categorie aparte o reprezinta gagauzii din Republica Moldova
Din pacate, astazi mare parte din acestia se lasa amagiti de propaganda agresiva rusa, devenind simple unelte in politica expansionista si agresiva rusa!
Insa aici cred ca ar trebui procedat astfel: Cei care sunt sincer atasati idealului unionist (atat de la Bucuresti cat si de la Chisinau) sa mearga prin satele locuite de gagauzi, si sa le explice oamenilor de acolo ca aservirea fata de Rusia nu le aduce nici un avantaj, ci dimpotriva, i condamna la subdezvoltare, saracie, lipsa locurilor de munca, venituri mici, etc!

Efectiv nu stiu cum l-ar putea avantaj in vreun fel pe un cetatean de etnie gagauza care locuieste la Comrat sau ceadar-Lunga aservirea fata de Rusia! Doar salariul sau pensia lui tot de mizerie este, locuri de munca tot foarte greu gaseste in zona, copii lui când ajung maturi tot in Italia sau Spania vor sa lucreze, etc!

Apoi gagauzii trebuie sa inteleaga faptul ca unirea RM cu Romania nu le-ar aduce decat beneficii

-Nivelul de trai si nivelul veniturilor este oricum mai mare in Romania decat in Republica Moldova

-Statul roman si poporul roman au dovedit de nenumarate ori ca respecta identitatea etnica a minoritatilor conlocuitoare, si asigura absolut toate conditiile pentru ca aceste minoritati sa-si pastreze traditiile istorice, culturale, folclorice, etc! Asadar gagauzii nu au de ce a se teme de o unire a RM cu Romania.



In privinta situatiei economice de astazi a Republicii Moldova, si a relatiilor sale economice cu UE, Romania si Rusia, se pot retine cateva aspecte:

-Astazi 64% din exporturile Republicii Moldova sunt facute catre tari membre UE
Exista unele produse ale RM, care si-au castigat o pozitie solida si un binemeritat renume pe piata europeana si romaneasca- ca sa amintesc numai doua din ele- dulciurile Bucuria si vinurile de Cricova.

-Problema cea mai grava a RM, dpdv economic, este dependenta energetica a acesteia fata de Rusia!

Intreaga canditate de gaz metan consumata in Republica Moldova este importata din Rusia, de la GAZPROM.
Aici se fac eforturi in realizarea conductei de gaz metan Ungheni- Chisinau, care ar crea posibilitatea importului de gaz metan din Romania, si a reducerii semnificative a dependentei fata de rusia in problema gazului metan.

Datoria istorica a Republicii Moldova fata de Gazprom, se ridica la suma de 6,5 miliarde $. Din aceasta suma , doar 500 milioane $ reprezinta datoria istorica a teritoriului controlat de autoritatile de la Chisinau fata de GAZPROM (pentru gazul metan livrat si consumat in teritoriul controlat de autoritatile de la Chisinau), restul de 6 miliarde $ reprezentând contravaloarea gazului metan livrat si consumat (practic pe gratis!) in zona controlata de regimul criminal si terorist de la Tiraspol.

Aici si guvernul de la Chisinau si premierul Pavel Filip (care totusi a propus concernului Gazprom ca datoria in suma de 6 miliarde $ sa fie trecuta in contul entitatii denumita Tiraspoltransgaz), ar trebui sa adopte o atitudine mult mai dura si mai ferma, si anume sa declare ca recunoaste numai datoria in suma de 500 milioane $, si nicioadata si sub nici o forma nu va recunoaste si nu va achita datoria in suma de 6 miliarde $, a regimului criminal si terorist de la Tiraspol, fata de concernul Gazprom.


-In privinta alimentarii cu energie electrica, aici ar trebui facute eforturi pentru interconectarea liniilor de transport a energiei electrice ale Romaniei si Republicii Moldova.
Datorita faptului ca astazi in Romania exista o productie mai mare de energie electrica decat cererea interna, Romania poate furniza Republicii Moldova inteaga canditate de energie electrica necesara.
Reply With Quote
  #68  
Vechi 07.04.2017, 09:29:56
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Cate ceva despre evenimentele dramatice de la Chisinau, de la sfarsitul anului 1989 si inceputul anului 1990.


După „Marea Adunare Națională” de la Chișinău din 27 august 1989, în care sute de mii de romani din RSSM ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină, în 31 august Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerințe. Discuțiile din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată.

Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii „moldovenești” (de fapt romane) ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiași statut și limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80000 de muncitori, intraseră în grevă („Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989). Probabil, această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a romanilor, care au venit în număr mare la „Marea Adunare Națională”.

Grevele se declanșaseră în practic toate orașele mai mari ale republicii: Chișinău, Tiraspol, Bender (Tighina), Bălți, Rîbnița, Comrat. După unele afirmații din presa de limbă romana, dar și din spusele lui Mircea Snegur în suspomenita informare făcută Sovietului Suprem, în unele cazuri muncitorii erau siliți să intre în grevă de direcția fabricilor, alcătuită în mare parte din rusofoni (efect al politicii de cadre sovietice).

„Muncitorii unui șir de întreprinderi, bunăoară, de la fabrica de elemente de beton armat (Bender), de la uzina Mezon (Chișinău), de la asociația Bendertrans și de la alte întreprinderi se adresează cu indignare Prezidiului Sovietului Suprem în legătură cu faptul că conducătorii întreprinderilor îi îndeamnă la greve, împiedică exercitarea funcțiilor lor de producție”, spunea Mircea Snegur, președintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, criticînd în cuvîntarea sa și ziarul „Pravda”, pentru „reflectarea insuficient de obiectivă (…) a evenimentelor care au loc în republica noastră”.


Încă înainte de începerea dezbaterilor din Sovietul Suprem, climatul interetnic din republică se înrăutățise simțitor, ajungîndu-se și la violențe (prevestind parcă conflictul transnistrean din 1992). Alecu Reniță scria, în „Literatura și Arta” din 24 august 1989 (ziar care trecuse deja la grafia latină, nemaiașteptînd legile Sovietului Suprem): „Microraionul Buiucani din capitala Moldovei s-a transformat într-un colț de infern pentru băștinași. Vasile Malanețchi, directorul adjunct al Muzeului republican de literatură ‘D. Cantemir’, Valentin Filipschi, ziarist și Tudor Bragă, colaborator la Muzeul de arte plastice, în seara de 12 spre 13 august au fost atacați de un grup de vreo 10 bandiți înarmați cu vergi și lanțuri de metal. Tăbărînd asupra lor cu răcnetul: ‘Bei rumînskuiu padlu!’, huliganii i-au imobilizat pe toți trei, lovindu-i cu bîtele și bătîndu-i cu picioarele. Ulterior, V. Malanețchi a fost internat la spitalul nr. 2, avînd o comoție cerebrală și coșul pieptului năsădit. V. Filipschi s-a ales cu leziuni corporale și cu o mînă fracturată”.


Sovietul Suprem al RSS Moldovenești nu fusese ales democratic, primele alegeri „semi”-pluraliste, în condițiile gorbacioviste, urmau să aibe loc abia în 1990. Avuseseră însă loc alegeri în condiții gorbacioviste chiar în 1989, pentru Sovietul Suprem al URSS. Cu acest prilej, au putut deveni deputați în parlamentul de la Moscova mai multe persoane care-și trecuseră în programul electoral decretarea limbii asa-zis moldovenești (de fapt romane) ca limbă de stat și revenirea la grafia latină, ceea ce dăduse legitimitate acestor revendicări, iar deputații Sovietului Suprem știau că la următoarele alegeri chiar va conta părerea alegătorilor la eventuala lor realegere.


Conform sistemului sovietic, deputații Sovietului Suprem al RSS Moldovenești nu erau politicieni de profesie, cu excepția cîtorva șefi care lucrau în aparatul de stat și de partid (comunist, acesta era încă partid unic, organizațiile politice alternative de felul Frontului Popular existau, erau chiar foarte active, dar nu fuseseră înregistrate oficial). Majoritatea deputaților aveau însă un loc de muncă de bază – tractoriști, președinți de colhoz, ingineri, pedagogi – de unde lipseau doar cîteva zile pe an cît țineau sesiunile Sovietului Suprem.


Desfășurarea sesiunii Sovietului Suprem este relatată de Alecu Reniță, în „Literatura și Arta” din 7 septembrie 2009: „Pe marginea rapoartelor prezentate de M. I. Snegur și I. P. Calin s-au pronunțat timp de două zile, 29-30 august, 45 de deputați. Diapazonul cuvîntărilor, reflectînd stările de spirit din republică, au oscilat de la principiile leniniste ale egalității în drepturi a tuturor națiunilor pînă la frazeologia înșelătoare a interfrontiștilor. În cuvinte, nici un vorbitor n-a protestat deschis împotriva statalității limbii moldovenești, în realitate, însă, organul legislativ a fost supus permanent șantajului politic din partea falangei iovvist-țurcanist-țîmaist-ninaandreeviste, care a recurs la cele mai impertinente și agresive încercări de a reduce la zero proiectele de legi”.


Prin principiile leniniste ale egalității în drepturi a tuturor națiunilor se înțelege acceptarea limbii asa-zis moldovenești (de fapt romana) ca unică limbă oficială a RSS Moldovenească și revenirea la grafia latină.

Interfrontul (Frontul Internaționalist) era o organizație politică neoficială care se opunea Frontului Popular și susținea păstrarea dominației limbii ruse în republicile unionale și menținerea unui sistem centralizat în URSS, în aceasta constînd frazeologia sa înșelătoare.
Susținătorii Interfrontului erau în general minoritarii ruși și rusificați.

Vasile Iovv era prim secretarul Partidului Comunist Moldovenesc la Bălți, devenit mai apoi înalt demnitar al Republicii Moldova sub regimul Voronin (interesant că Alecu Reniță îl pune pe Iovv pe primul loc în enumerarea pe care o face a dușmanilor legii privind limba de stat).

Leonid Țurcan era prim secretar al Partidului Comunist la Tiraspol, azi dispărut practic din viața politică.

Piotr Țîmai era prim secretarul de la Bender (Tighina).

Nina Andreeva era o activistă de la Tiraspol, devenită apoi activă și în mișcarea separatistă.

Falanga iovvist-țurcanist-țîmaist-ninaandreevistă reprezintă deputații care susțineau greviștii rusofoni, respingînd ideea că minoritățile naționale din Moldova ar trebui să învețe romaneste și cerînd statut de limbă de stat și pentru limba rusă.



Evenimentele sînt relatate și de Vasile Năstase, în „Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989:

„Deputatul Simion Grossu [prim secretarul Partidului Comunist al Moldovei] lansează ideea acordării limbii ruse a funcției de limbă de comunicare interetnică pe teritoriul republicii noastre.

Deputatul Ion Druță e de părerea că în asemenea caz ar fi mai judicios să se renunțe la eufemistica formulă ‘limbă de comunicare între națiuni’, ea constituind de fapt un pleonasm în raport cu noțiunea limbă de stat.

Deputatul Ion Hadîrcă consideră absolut necesar de a se adăuga în varianta finală a proiectului (articolul nr. 1) că limba asa-zis moldovenească (de fapt romana) este limbă de comunicare interetnică pe teritoriul republicii, dar, din păcate, nu este susținut de toți cei prezenți în parlament.

Era în jur de ora 20 și cînd se părea că bucățica de pîne a fost zmulsă cu forța din mîna flămîndului, afară, lîngă Teatrul de operă și balet [în care se desfășurau lucrările parlamentului], s-a produs un mare miracol. Ciucurii de oameni, de parcă ar fi fost dirijați de o forță extraterestră, au început a se consolida cu o rapiditate fulgerătoare.
‘Oameni buni, ne-au amăgit!’

Aceasta a fost durerea unui om care peste doar o miime de clipă a pătruns în inimile tuturor basarabenilor de bună credință. Astfel, puhoaiele de oameni au început a se îndrepta spre clădirea teatrului scandînd încontinuu: ‘Noi vrem o limbă’, ‘Grevă generală’, ‘Unire moldoveni!’.

Cordoanele detașamentelor de ocrotire a ordinii publice le-au barat calea spre scările parlamentului, cîteva femei au fost lovite cu bastoanele înfierbîntate ale unui milițian, semnalele salvării păreau a fi un piuit jalnic pe fundalul vacarmului declanșat. Grupul de filmare la NBS News ne dă o lecție serioasă de operativitate și profesionalism pentru că chiar în acea seară informația colegilor noștri – prin intermediul televiziunii moldovenești – a ocolit lumea întreagă… Se anunță o pauză și membrii parlamentului dau ochii cu realitatea”.


„Tinerimea Moldovei” avea să preia și expresia „ora astrală a neamului” folosită anterior de săptămînalul „Literatura și Arta” pentru a descrie adunarea populară din 27 august în care se ceruse adoptarea legilor despre limbă de stat și alfabet latin. Ceva pare să se fi întîmplat la „Tinerimea Moldovei”, ziar care pînă atunci urma linia oficială. În numărul din 6 septembrie, în care se vede o adoptare a liniei naționale, deasupra casetei de redacție apare „pentru redactor Valeriu Rogozenco”, în timp ce pînă atunci ziarul apărea cu specificarea „redactor Vasile Botnari”. Rogozenco este cel care se va plînge, în „Literatura și Arta” din 23 noiembrie 1989, despre cenzura existentă la „Tinerimea Moldovei”, apropo de evenimentele din 7 și 10 noiembrie 1989.
Reply With Quote
  #69  
Vechi 07.04.2017, 10:07:00
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

La 16 noiembrie 1989 a avut loc un eveniment important pentru Republica Moldova si pentru poporul roman: înlăturarea de la putere a lui Simion Cuzmici Grosu, prim-secretarul filialei moldovenești a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.) și înlocuirea sa cu Piotr Chirilovici Lucinschi (cunoscut și sub numele de Petru Lucinschi), fost secretar adjunct al filialei din Tadjichistan a P.C.U.S., basarabean de obîrșie. Lucinschi avea să devină mai apoi președinte al Republicii Moldova din 1996 pînă în 2001, și să fie decorat de Emil Constantinescu cu ordinul „Steaua României” în anul 2000.

Evenimentul a reprezentat o izbîndă a mișcării naționale de peste Prut, căci Simion Grosu, lider politic din perioada brejnevistă, se manifestase ca un dușman al acestei mișcări, pe cînd Petru Lucinschi avea faima de a fi o persoană mai tolerantă din acest punct de vedere.


Nicolae Dabija, redactorul șef al Literaturii și Artei, era entuziasmat de schimbarea politică intervenită. Pe prima pagină a ziarului pe care-l conducea publica o telegramă de la un oarecare Gheorghe Oancea: „La 16 noiembrie pe mult pătimitul pămînt al Moldovei s-a mai născut un copil. În cinstea alegerii lui Petru Lucinschi ca prim-secretar al C.C. al P.C.M. am hotărît să-l numim Petru”.


Nu a fost ușor să se ajungă la această situație. A fost nevoie pentru asta de ciocniri violente între demonstranți și forțele de ordine din Chișinău, în urma cărora sediul Ministerului de Interne moldovenesc, condus de Vladimir Voronin (fostul președinte al Moldovei) a fost incendiat. Este un fel de „13 iunie” moldovenesc, un crîmpei din istoria românilor destul de ignorat în România.


Totul a început în 7 noiembrie 1989, cînd se aniversa principala sărbătoare sovietică: Marea Revoluție Socialistă din 1917. Conducerea de la Chișinău a hotărît să sărbătorească această zi în mod tradițional, cu paradă militară. Povestește Alexandru Donos, în „Literatura și Arta” din 16 noiembrie 1989: „Un grup de cetățeni s-au adunat în dimineața zilei de 7 noiembrie 1989 lîngă spitalul de boli infecțioase de pe bulevardul Lenin, unde se afla coloana tehnicii militare ce urma să ia parte la parada de pe Piața Victoriei. Aceștia au hotărît să-și exprime poziția antimilitaristă prin blocarea tancurilor și altor blindate, așezîndu-se direct în stradă în fața tehnicii, pentru a-i bara calea”.


Oameni neînarmați care să se împotrivească tancurilor mai fuseseră în 1989 în Piața Tien An Men din China. Reacția forțelor de ordine moldovenești o povestește tot Alexandru Donos: „Detașamente de tineri îmbrăcați în civil au tăbărît asupra celor din stradă, începînd fulgerător să-i bată în modul cel mai crunt, pînă la însîngerare, apoi îi luau tîrîș de acolo, ducîndu-i pe trotuar”.


După acest incident, oameni furioși s-au îndreptat spre Piața Victoriei, unde întreaga conducere de partid a RSS Moldovenești se afla la tribuna oficială așteptînd parada militară. La vederea acestora întreaga ștăbărime sovietică moldovenească și-a luat tălpășița! O umilință nemaiîntîlnită pentru puterea sovietică, de la instalarea ei în Basarabia!

Alexandru Donos e grijuliu să dezvinovățească Frontul Popular din Moldova de acest incident. Nu se știa care va fi reacția autorităților, dacă nu cumva Frontul Popular, organizația ce reprezenta mișcarea națională a românilor basarabeni, nu va fi scoasă în afara legii: „Dinspre monumentul lui Ștefan cel Mare a venit un grup de bărbați și femei, purtînd un tricolor. Ajungînd în dreptul tribunei (lor li s-au alăturat, întorcîndu-se tot atunci înapoi, o parte din demonstranții coloanei ce trecuse deja 
), grupul s-a oprit să scandeze ceva. Din cauza muzicii ce răsuna puternic din megafoane, nu se auzea ce strigă ei. Tot atunci conducerea a părăsit repede tribuna. Și abia peste cîteva minute (
) a apărut coloana Frontului Popular. Cînd aceasta a ajuns în dreptul monumentului lui V. I. Lenin, la tribună, desigur nu era nimeni, fapt care i-a și deziluzionat pe cei sosiți. Ei nu știau: cu zece minute înainte aici venise un grup de provocatori cu scopul de a alunga conducerea de la tribună, pentru ca ea să nu întîmpine coloana F.P.M.”.

Cu alte cuvinte, explică Donos, Frontul Popular din Moldova e format din cetățeni sovietici loiali care veniseră să-și exprime bucuria aniversării marii revoluții socialiste, și care au fost profund dezamăgiți că conducerea republicii nu le acordă atenția cuvenită. Ăia care au oprit tancurile și apoi au alungat conducerea republicii de la tribuna oficială nu știm cine sînt, niște provocatori.


„Literatura și Arta” nu spune cine erau persoanele de la tribuna oficială care-și luaseră tălpășița de frica mulțimii. Indirect aflăm acest lucru din „Tinerimea Moldovei” din 10 noiembrie 1989, care publică un reportaj pe ton festiv despre eveniment, neamintind nici o vorbuliță despre incidentele neplăcute conducerii sovietice: S. C. Grosu, I. T. Guțu, G. I. Eremei, I. P. Calin, V. C. Pșenicinicov, A. N. Sangheli, V. F. Semionov, M. I. Snegur, L. D. Dicusar, V. A Caziulin, G. I. Lavranciuc, V. V. Runcovschi, membri și membri supleanți ai Biroului C.C. al Partidului Comunist al Moldovei.


În „Literatura și Arta” din 23 noiembrie, Valeriu Rogozenco, ziarist la „Tinerimea Moldovei”, avea să explice că la acel ziar s-a interzis publicarea altor știri despre aniversarea din 7 noiembrie în afară de relatarea oficială a ATEM (Agenția Telegrafică Moldovenească, aflată sub controlul guvernului moldovean).


„Literatura și Arta” a fost practic singurul ziar care a spart cenzura, publicînd și relatări ale martorilor oculari. Unele contrazic afirmațiile lui Donos despre neimplicarea Frontului Popular. Vladimir Dorogan: „oamenii muncii au început să se adune lîngă spitalul republican de boli infecțioase pentru a participa la manifestație în cadrul coloanei organizate de Frontul Popular. În fața noastră staționau tancurile și rachetele gata pentru parada militară. Din masa de oameni a ieșit în fața tancurilor un grup alcătuit din aproximativ 100 de persoane (
) tovarășii conducători au dat bir cu fugiții îndată ce au zărit coloana Frontului Popular cu tricolorul”.


A urmat apoi o represiune sangeroasa din partea fortelor de ordine a RSSM , asupra protestatarilor adunati in centrul Chisinaului, represiune de care se face vinovat in primul rand ministru de interne de atunci al RSSM, pe nume Vladimir Voronin.

Cateva din marturiile victimelor acestei represiuni:


Nicolae Croitoru, moldovean, 38 de ani, angajat al magazinului de discuri „Melodia”, internat în spitalul clinic orășenesc nr. 2: „Mi-am terminat programul de lucru la orele 18,15. Am urcat în troleibuz la stația strada Bender. La prima stație, strada Armeană, am coborît. Aveam de gînd să trec pe la brutăria „Franzeluța” de la colț, să iau o pîine și să plec acasă. Cînd mă dădeam jos din troleibuz (care, de altfel, s-a oprit, drumul înainte fiind blocat), am observat de cealaltă parte a drumului foarte mulți milițieni și ostași, echipați cu veste antiglonț, coifuri, înarmați cu bastoane de cauciuc și scuturi enorme. (
) În momentul cînd lumea s-a dat jos din troleibuz, un detașament de milițieni și ostași au trecut drumul și au început să lovească furios în femei, bătrîni, copii, fără să întrebe și fără să aleagă în cine lovesc. Oamenii strigau, inclusiv în rusește, că se află la stație, că nu-s vinovați cu nimic. Cei cu bastoanele de cauciuc loveau însă necruțător. Lumea fugea îngrozită, femei cu copii în brațe, bătrîne fără puteri. Am luat-o și eu la fugă, dar n-aveam cum să trec de mulțimea care-mi sta în față. Țin minte atît, că un milițian m-a lovit cu bastonul de cauciuc în cap, eu am căzut lat la pămînt și am reușit să-mi acopăr fața și capul cu mîinile. Vreo cinci milițieni cu bastoanele au tăbărît pe mine continuînd să mă lovească mai întîi cu bastoanele, apoi cu picioarele. Atunci am pierdut cunoștiința. (
) După ce am zăcut cîteva minute pe asfalt, niște trecători m-au ridicat și m-au dus într-o parte. Mi-am revenit un pic și am luat-o însîngerat spre casă. Acasă soția a chemat ambulanța. Ce am văzut la spitalul de urgență m-a îngrozit: oameni însîngerați, cu comoții grave, cu leziuni corporale, cu fracturi, printre care erau femei, bătrîni, care probabil, se îndreptau în acel moment spre casă sau se duceau la cumpărături”.



Alexandru Fialca, ucrainean, 26 de ani (nu posedă limba de stat), angajat al cooperativei „Lux”, internat în spitalul clinic orășenesc nr. 2: „(
) Am luat troleibuzul nr. 1 spre gară. În preajma monumentului lui Lenin, în Piața Victoriei, tot transportul era blocat. Lumea a coborît din troleibuz. Am făcut și eu același lucru, bineînțeles. Lîngă teatrul Mihai Eminescu, de cealaltă parte a străzii Comsomolului, am văzut cîteva rînduri de milițieni, ostași cu scuturi, coifuri, bastoane de cauciuc. În preajmă multă lume se grăbea care și încotro, de prin magazine, de la lucru, bătrîni, femei, copii, tineri. La un moment dat, probabil la ordinul cuiva, aceste trupe înarmate au luat tam-nisam lumea la bătaie. Vreau să vă spun că pe ei nimeni nu i-a atacat. (
) Ceea ce a urmat e ceva de speriat. Trupele înarmate au trecut fulgerător strada și au început să lovească cu furie și cruzime pe toți delaolaltă. N-am văzut așa ceva nici în reportajele din Cili [Chile] ori Coreea de Sud. Asupra mea au tăbărît doi cu bastoanele, lovindu-mă din răsputeri în cap. Ca prin vis auzeam țipete de copii și femei. Nu mai țin minte cine m-a ridicat de jos. Cînd m-au urcat în ambulanță și mi-au dat să miros amoniac, mi-am revenit ușor. În acel moment, țin minte, niște milițieni și ostași, probabil după ce s-au răfuit și cu alții, s-au apropiat de medicul cu ambulanța și au început să-l înjure și să-i strige să se care imediat”.

Last edited by Florinvs; 07.04.2017 at 10:14:47.
Reply With Quote
  #70  
Vechi 07.04.2017, 10:15:40
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Mihail Gleanț, evreu, 58 de ani, comunist, funcționar al agenției de reclamă (nu posedă limba de stat), internat în spitalul urgenței: „Mă duceam spre casă, pe la ora 18. În preajma comitetului executiv orășenesc am coborît din troleibuzul care se oprise și am luat-o pe jos cu gînd să cotesc pe strada Comsomolului spre Iscra și să-mi continui drumul. La colț am fost lovit din spate. Lovitura a căzut pe ochiul stîng. Vedeți în ce stare e, nu știu dacă am să mai pot vedea cu el”.


Ion Zamfir, moldovean, 58 de ani, lucrător al spiutalului clinic orășenesc nr. 2 pentru copii, internat în spitalul urgenței: „(…) Am observat în preajma ministerului de interne rînduri de milițieni echipați special și aliniați în formație de luptă, cu căști, scuturi, bastoane. Mi-am dat seama că se întîmplă ceva neobișnuit și nedorind să am neplăceri mi-am continuat drumul pe str. Armenească în sus. La un moment dat am auzit și observat cu groază că lumea de alături începe să țipe și să fugă îngrozită. N-am reușit să întorc capul să văd ce se întîmplă cînd am simțit o lovitură năpraznică dată cu bastonul în cap. Loviturile au continuat cu nemiluita și atunci cînd am căzut la pămînt, vreo trei-patru vlăjgani în uniformă specială și cu bastoane au început să mă lovească cumplit cu picioarele. M-au lăsat lat și s-au retras împreună cu ceilalți milițieni”.


Natalia Ghidirim: „Am fost martor ocular al măcelului din data de 10 noiembrie și m-am aflat la fața locului de la 17 și 40 pînă după orele 19. Mă întorceam de la Magazinul universal și, trecînd pe lîngă M.A.I., am văzut un grup de aproape 100 de oameni care stăteau în fața clădirii și scandau: „Jos mafia!”, „Jos corupția!”. Cereau, de asemenea, eliberarea arestaților [din ziua de 7 noiembrie].


În timpul acesta mă întîlnesc cu o colegă de institut (cîndva am învățat împreună), care îmi venea în întîmpinare. N-am izbutit să ne apropiem și să ne întrebăm una de alta ce are loc aici, cînd în momentul acesta drept pe lîngă noi au trecut în goană cîteva grupuri de milițieni înarmați cu bastoane de cauciuc, echipați cu veste antiglonț și coifuri albe, care ieșeau din clădirea ministerului unul după altul. (…) S-au năpustit asupra oamenilor așa, peste stradă, peste mașinile ce mergeau. Noi am rămas lipite de un copac, pe trotuar, de partea ministerului, și tremuram de frică, căci nu văzusem pînă atunci ceva asemănător. Pînă ne-am dezmeticit, milițienii se întorceau de acum cu prada, ducînd niște tinere de păr și de brațe, mai mult moarte decît vii, căci nu se puteau ține pe picioare. Trecătorii care vedeau toate acestea erau indignați și uluiți. Se auzerau replici: „Ce mamă v-a făcut!”, „Ce mîrșăvenie!”, „Șto vî delaete?!”, „Huje cem v Cili”, „Kakoe zverstvo!”, și ironic: „S prazdnicom vas, tovarișci!”. „Șto v delaete v vaș prazdnic?” ș.a. Se indignaui trecători de orice naționalitate: și ruși, și moldoveni.



Acesta a fost primul atac din partea milițienilor, la care am fost martoră în jurul orei 18,00. După ce s-au retras iar în clădirea ministerului, oamenii au trecut din nou strada și s-au grămădit în față. Erau deja mai mulți, pentru că li s-au alăturat trecători ce se întorceau, probabil, de la serviciu. După cele întîmplate și văzute cu proprii ochi, după acest nemaipomenit act de violență din partea miliției, dispoziția oamenilor se schimba văzînd cu ochii. Ei scandau cu indignare: „Fascistî!”, „Hunta!”.

În jur se aduna tot mai multă și mai multă lume. Foarte mulți se aflau adunați la stația de troleibuz de vis-a-vis, cu copii. Transportul circula, deocamdată, normal. Eu stăteam la stație, așteptam troleibuzul.



În acest moment pe scările ministerului au apărut niște conducători, care se adresau prin porta-voce oamenilor adunați, dar nu puteam desluși nimic. Și iarăși au început să izvorască – de data aceasta și mai mulți, și mai bine înarmați – soldații din clădirea ministerului. S-au năpustit din nou în goană asupra oamenilor și au dat busna peste drum, peste mașini, peste trecătorii ce stăteau la stație și erau speriați și nu știau ce să facă. Și eu, de asemenea. M-am lipit de vitrina magazinului și tremuram, și plîngeam căci puteam să nimeresc și eu sub bastonul de cauciuc, iar eu am doi copii mici acasă. Soldații alergau printre trecători și-i loveau cu bastoanele din fugă. Și nu înțelegeam după cine aleargă ei, pe cine caută… Prima vitrină care a fost spartă era la vreo trei metri de mine și a fost făcută țîndări de bastoanele milițienilor, care au înghesuit acolo un tînăr și îl ucideau fără milă. Doi îl țineau și-l băteau în burtă, căci el era lat jos, aproape fără cunoștiință; și încă doi cu bîtcile: patru bîtce odată peste pieptul și burta tînărului, care era deja întins jos, leșinat, și în care continuau să cadă cîte patru lovituri odată. Asemenea urgie n-am mai văzut nicăieri, ca patru oameni înarmați să bată un tînăr slăbuț, care era de acum fără cunoștiință.



Așa au urmat cîteva atacuri din partea milițienilor, care se năpusteau ca niște fiare asupra oamenilor ce se adunau tot mai mult și mai mult. Toți trecătorii se adunau, erau oameni de diferite naționalități ce ieșeau de acum în stradă, căci nu mai încăpau pe trotuare. Eu eram deja în troleibuz și de acolo continuam să privesc urgiile ce se petreceau numai și numai din partea miliției. Cîte trei-patru milițieni duceau un om aproape fără cunoștiință și în care continuau să bată ca în hoții de cai. Oamenii se schimbau la față văzînd cu ochii, fiind martori la fărădelegile și mișelia soldaților. Eu, de exemplu, asemenea urgie am văzut pentru prima dată.


După vreo cîteva atacuri de felul acesta asupra mulțimii, s-au retras în fața ministerului și au format un perete de scuturi de metal, de după care li se vedeau numai picioarele. Și abia acum au început să zboare în ei pietre, ce zîngăneau scuturile celea. Aruncau niște tineri, mai degrabă niște adolescenți, elevi, așa îi vedeam eu din troleibuz, care ieșeau din mulțime în față și aruncau cu pietre pe care le scoteau de pe marginea trotuarului. Iar pînă la atacurile miliției și soldaților n-am văzut la nimeni în mîini pietre, ciomege, vergi de metal, după cum afirmă ministrul afacerilor interne Voronin”.


Dupa aceste cumplite actiuni de represiune din partea militiei sovietice, actiunile demonstratilor se radicalizeaza, in cladirea ministerului de interne al RSSM fiind aruncate pietre si sticle incendiare.


Bilanțul intervenției miliției, pomenit de „Literatura și Arta” este de 76 de cetățeni avînd nevoie de îngrijiri medicale, dintre care 14 internați în spital, 8 cazuri înregistrate de otrăvire cu gaze toxice. „Foarte multă lume se teme să apeleze oficial la serviciile publice”, scrie ziarul.




Surse: Presa din RSSM de atunci (ziarele si revistele Literatura si arta, Tinerimea Moldovei), si informatiile publicate pe blog Mariusmioc.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare