De ce se scrie iisus cu 2 i si nu cu un i

[ALEXANDRU ANASTASIU]

I. REZADINIRAN

În prealabil postat de rezadiniran

Cum sa fie valid domnul meu cand tot schimbati placa de la o postare la alta?
Mai intai ati afirmat ca:
- Iisous = 888
Apoi ati schimbat-o:
- Iisus = 888
Apoi iarasi schimbati placa:
- in limba romana nu exista corespondent numeric
Apoi iarasi:
- se face transformare fonologica

Daca se face transformarea fonologica tot argumentul numerelor nu mai are nici un sens. Pentru ca, in limba romana, nu mai avem un „o”. Prin urmare avem alte litere si alte cifre. Care nu mai dau 888.
Pai dumneavoastra credeti ca faceti aici din broasca prinț si noi stam si ne minunam?

Argumentul numerologic nu e unul valid ci, ca sa folosesc o expresie a dvs., e o varza teologica.
Un argument de plastelină pe care il modelati in fel si chip.


Nu e spus de mine domnule. E introdus de dumneavoastra in acesta postare. V-ati uitat propria argumentatie?


Nu e dreptul dumneavoastra sa impuneti declinarea credintei cuiva si nici sa sugerati ca ar fi „murdara”.
Va rog sa va pastrati in limitele bunului simt!

A. PENTRU CĂ NU AŢI FOST ATENT LA TEOLOGIA SFÂNTULUI NUME AL LUI HRISTOS VOM FACE O MICĂ RECAPITULARE PENTRU A SCĂPA DE VARZA TEOLOGICA A DUMNEAVOASTRĂ PROVENITA DIN NEATENŢIA LA POSTĂRI ŞI DIN DORINŢA DE A NU AFLA ADEVĂRUL CI DE A DOVEDI CĂ AVEŢI CU ORICE CHIP DREPTATE (ÎN CARE O SĂ EXTRAG IDEILE PRINCIPALE, dar o să fac şi modificări importante pentru clarificare CINE DOREŞTE să compare textul albastru cu cel original POATE MERGE LA POSTAREA ORIGINALĂ APĂSÂND PE SĂGEATĂ):

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Greşeala protestanţilor [...] „tatăl mulţimii”

Greşeala protestanţilor şi a celor care infirmă semnificaţia de măgar a cuvântului isus este că au numit limba vorbită de Mântuitorul ca fiind ebraica sau greaca şi acolo cu adevărat nu înseamnă isus măgar. Dar Mântuitorul a vorbit ARAMAICA iar Pr. Prof. Constantin Galeriu (care era un bun cunoscător al filologiei şi Profesor Universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti) a spus că isus cu un singur i în limba ARAMEICĂ, adică cea vorbită de Mântuitorul, înseamnă măgar.
Însă după mine, chiar dacă n-ar fi aşa, mai importantă este problema teologică.
S-a dezbătut aici sentimental, etimologic, fonetic, apologetic problema dar nu teologic.
Fac.14:14. Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.
Sfinţii Părinţi tălcuiesc că întâmplarea cu Avram (după cum spune numele său = icoană a -în limba ebraică- tatălui înălţimii adică a lui Dumnezeu) a prevestit în chip tainic, ca o icoană scrisă, Sfântul Sinod 1 Ecumenic la care au fost 318 Părinţi. Aşadar numărul 318 are o semnificaţie tainică de punere la egal pe Fiul cu Tatăl arătându-I de o dumnezeire deoarece la Sfântul Sinod 1 Ecumenic s-a dezbătut tocmai arianismul ca erezie şi a triumfat Ortodoxia că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl adică Dumnezeu.
Dar ştiind ca la acest Sfânt Sinod s-a dezbătut aceasta ce legătură are 318 cu numele lui Iisus?
În caracterele chirilice 318 se scrie TIИ şi semnifică în teologie că T adică Tatăl este egal cu IИ prescurtarea lui Iisus în chirilică Їисоуса . Aşadar dacă s-ar scrie isus ar însemna că avem ori TI adică 310 părinţi la Sf. Sinod ori TИ adică 308 părinţi ceea ce nu este un adevăr istoric. La Dumnezeu toate sunt desăvârşite chiar dacă li se pare unora (înţelepţi socotindu-se deşertăciuni au grăit) că ar fi ceva la întâmplare, după moftul vreunui autor neatent.
Această explicaţie am găsit-o în Pidalion.

Iar Hristos (Χριστός) în limba greacă se scrie cu H (X) de la Hriso a unge (Χριζω) nu cu C (K)de la Krisi criză (Κριση) că înseamnă Uns iar nu criză (de nervi a celor care zic că tot una e Hristos cu Cristos).
(Pentru cei ce nu ştiu: atât caracterele greceşti cât şi cele chirilice au şi semnificaţie numerică. Numărul numelor - care apare din însumarea cifrelor corespunzătoare literelor din nume - este folosit de toţi Sfinţii Părinţi în tâlcuirile lor de taină, prin ştiinţa - simbolic iconic duhovnicească ce trimite la realităţi dumnezeieşti - numită gemetrie, preluată însă în chip patologic de vrăjitori pentru a face din ea numerologie adică magie şi ocultism cu numerele.)

În afară de Gemetrie iată ce mai avem teologic:
Este un obicei Sfânt, din Sfânta Scriptură, ca Dumnezeu să pună nume sfinte - pentru semnificaţia lor de taină.
De pildă:
„Fac.17:5. Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.”
Unde Avram înseamnă în limba ebraică „tatăl înălţimii” iar Avraam înseamnă „tatăl mulţimii”. Dumnezeu schimbându-i numele a vrut să ne atragă atenţia că nu e corect cum privesc evreii pe Avraam ca fiind doar un tată al unei înălţimi neobişnuite de nobleţe trupească (şi anume cinstea de a fi evreu după trup cum sunt ei) ci că este tatăl unei mulţimi de popoare care prin credinţa lui Avraam ajung la fericirea veşnică de a avea Dumnezeu pe Dumnezeul cel Preaînalt, Tatăl adevărat al Preaînălţimii.

__________________


Deci până aici am folosit explicaţii din Sfânta Scriptură şi Pidalion, etimologia greacă şi ebraică şi gemetrie în alfabetul chirilic (pe care noi românii l-am întrebuinţat nu de mult în toate scrierile noastre şi chiar şi acum unele strane îl folosesc pentru cărţile de slujbă), alfabet care ne-a salvat pe noi de prozelitismul papist foarte agresiv.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Şi vedem că la fel face şi Moise când schimbă numele ucenicului său:

Şi vedem că la fel face şi Moise când schimbă numele ucenicului său:


Num.13:17. Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească tara. Insă pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua.
אֵלֶּה שְׁמֹות הָאֲנָשִׁים אֲשֶׁר־שָׁלַח מֹשֶׁה לָתוּר אֶת־הָאָרֶץ וַיִּקְרָא מֹשֶׁה לְהֹושֵׁעַ בִּן־נוּן יְהֹושֻׁעַ׃


לְהֹושֵׁעַ =Osia, echivalentul lui Isus în ebraică înseamnă mântuire. Dar fără de Dumnezeu nu poate fi cu adevărat mântuire ci ori o falsă mântuire (deci o antimântuire) ori o palidă arătare a ei. Aşadar Osia sau Isus dacă îl substituie pe Iisus este antihristul care de fapt este un înlocuitor sau potrivnic al lui Hristos oferindu-ne „mântuire şi îndumnezeire” fără de doi de Iisus deci fără de Dumnezeu, deci falsă.

יְהֹושֻׁעַ = Iosua, echivalentul lui Iisus în ebraică înseamnă Domnul (I) + mântuieşte (isus) = Iisus. Adică fără de El nu poate exista mântuire. Iisus este adevărata mântuire (adică prin Dumnezeu) şi este şi Dumnezeu mântuitor după cum îi spune adevăratul Lui nume. Moise schimbând numele lui Osia (isus) în Iosua (Iisus) vrea să arate:
1. pe de o parte că proorocul de care a vorbit că va veni şi va fi ca el (fiind deci dătător de un nou legământ) şi de care evreii (dacă vor vrea să se mântuiască) vor trebui să asculte, se va numi tocmai Iisus iar nu Isus:
2. iar pe de altă parte că va fi chiar Dumnezeu mântuitor şi nu un mântuitor banal ca şi alţii (sau antimântuitor ca antihrist şi proorocii lui mincinoşi).

Deut.18:15. Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi.
________________________________________

La cele de mai sus, după cercetare în limba ebraică, am adăugat şi cele de aici:

http://www.scribd.com/doc/54246558/Iisus-cu-2-de-I

Aici se arată că în limba ebraică isus înseamnă mântuire dar din nume este scoasă (prin scoaterea primului I) tocmai particula care îl desemnează pe Dumnezeu ca mântuitor. Dar o mântuire fără de Dumnezeu o promite şi antihrist care vrea să fie întocmai ca şi Hristos dar fără de Hristos, căutând slava sa personală.
Oricine crede că se poate mântui fără Iisus numai prin Isus (adică fără de Dumnezeu) are duhul lui antihrist


I.Ioan 2:22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
I.Ioan 2:23. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.
I.Ioan 4:1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
I.Ioan 4:2. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.
I.Ioan 4:3. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.


Aşadar trebuie să mărturisim că Hristos este şi Dumnezeu deci are şi litera ce îl numeşte pe Dumnezeu „I” pe lângă isus că altfel facem slujbă lui antihrist nemărturisind deplin că este şi Dumnezeu „I” şi om mântuitor „isus”
Aşadar isus este antihrist pentru că vrea mântuire fără de Dumnezeu şi cine primeşte un mântuitor ce vine în numele său iar nu în numele lui Dumnezeu cade în păcatul fariseic


Ioan 5:41. Slavă de la oameni nu primesc;
Ioan 5:42. Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
Ioan 5:43. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
Ioan 5:44. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
Ioan 5:45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
Ioan 5:46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Ioan 5:47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? .


Aceştia sunt cei care nu primesc slava dumnezeiască ci doar cea omenească unii de la alţii bârfind în jurul Sfântului Nume al lui Hristos.
Iar numele de Iisus în ebraică înseamnă Domnul mântuieşte şi se arată că Iisus este şi Dumnezeu şi mântuieşte dumnezeieşte fiind sigurul şi adevăratul mântuitor.
Mulţi "mântuitori" au fost pe pământ, toţi cei despre care credea lumea că o scapă de la ceva îi numea „mântuitori de popoare”. Dar fără de Dumnezeu au dus la iad pe cei ce i-au urmat. Unde este Hitler, unde este Stalin, unde este Ceauşescu, unde este Dunaan? Dacă însă numim mântuitori pe cei ce au slujit la mântuire, cum au fost proorocii şi îngerii, care au arătat spre Hristos atunci să ştim bine că nici ei fără de Iisus, şi acesta răstignit, nu au putut face nimic şi nici nu au vrut a se numi mântuitori sau să fie fără de Dumnezeu, deci să aibă în ei duhul isus. Ei s-au ostenit din toată puterea să slujească în veşnicie lui Iisus.
Cu alte cuvinte mântuirea este adusă de Tatăl prin Fiul în Sfântul Duh. Fiul S-a făcut om primind numele de Iisus care înseamnă Dumnezeu mântuitorul. Aceasta ne arată nouă că Dumnezeu S-a făcut Om ca pe om să-l facă dumnezeu după har. Dacă scoatem tocmai pe Dumnezeu scoţând litera Lui adică "I" de la יְהוָה din numele de Iisus cum oare ne-am mai putea îndumnezei prin Sfintele Scripturi, Sfintele Taine şi dulcea rugăciune a lui Iisus, nepomenindu-L tocmai pe Dumnezeu izvorul îndumnezeirii?
Dacă scoatem tocmai "I" care arată pe יְהוָה Yahwe (Ieş.3:14. “Eu sunt Cel ce sunt”) apoi noi cum vom mai fi?
__________________
Până aici am adus argumente din Sfânta Scriptură şi înţelesul etimologic şi teologic original al numelui de Iisus, folosindu-ne şi de ebraică şi de modul de a gândi al Sfinţilor Prooroci (şi însăşi descoperirea Duhului Sfânt despre sfintele taine ale numelor lui Dumnezeu), nemaifolosind gemetria (ea este doar un ajutor iar nu un substituent al teologiei) ci doar de tâlcuire din Sfânta Scriptură şi înţelesul ortodox al teologiei Sfântului Nume al lui Hristos.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

avem pildă pe Sfântul Atanasie cel Mare care a suferit 5 exiluri din 325 până în 373 tot "doar" pentru un "i".

Avem pildă pe Sfântul Atanasie cel Mare care a suferit 5 exiluri din 325 până în 373 tot "doar" pentru un "i".

Este vorba de credinţa ortodoxă că Fiul este

ὀμοουσιος "de o fiinţă" cu Tatăl,

această credinţă fiind diametral opusă arianismului ce zicea că

Fiul este de o fiinţă asemănătoare cu Tatăl ὀμο ι ουσιος!

Nimic mai mult doar un "i", pentru atâta a apărut un scandal de 100 de ani cu omorârea atâtor mucenici ortodocşi şi cu atâtea prigoane înfricoşate din cauza arienilor ce puseseră mâna pe putere!!!

Cea mai mică literă din lume iota, care este un i ce-i lipseşte şi punctul, (aşa de mică este ι = iota). Cu toate că e cea mai mică din lume totuşi traduce în realitate cea mai mare şi mai înfricoşătoare diferenţă posibilă în toate veacurile şi lumile şi anume aceea între Creator şi creatură,

"ι" făcea ca Persoana a II-a a Sfintei Treimi să nu mai fie Creatorul (cum şi este) ci să fie doar creatură (cum nu este) căci Iisus Hristos este Dumnezeu şi Om.

La fel şi cu Iota din Iisus dacă lipseşte îl transformă pe Hristos în antihrist, din Creator în creatură.
Cum? Iată cum: fiecărei litere greceşti îi corespunde un număr:

Ἰ = I = 10
η = i = 8
σ = s =200
ο = o = 70
ῦ = u =400
ς = s =200

total 888.


Adică de trei ori numărul zilei a 8-a, adică a veşniciei.


O dată 8 pentru Tatăl că e veşnic,

o dată 8 pentru Fiul că e veşnic,

o dată 8 pentru Sfântul Duh că e veşnic deci Dumnezeu.



Dacă scoatem primul Ἰ atunci avem totalul de 878 adică:


primul 8 Pentru Tatăl, Dumnezeu al veşniciei,

7 adică numărul creaţiei fără de păcat, care îl odihneşte pe Dumnezeu, dar asociată cu Fiul ne bagă direct în arianism care spunea că Fiul este o creatură perfectă, fără păcat, dar totuşi numai creatură,

iar al treilea 8 este Dumnezeu Duhul Sfânt.


Dacă scoatem pe al doilea i, adică η, avem 880 adică

Tatăl Dumnezeu,

Fiul Dumnezeu,

Sfântul Duh fiind 0 înseamnă o putere oarecare iar nu persoană adică ne bagă direct în pnevmatomahism, a doua erezie importantă, ieşită tot din arianism.

Oricum cine zice isus nu este ortodox ci arian pur
Iar dacă vreunii folosesc isus dar cu sensul spus mai sus de Iisus, adică ortodox nu greşesc cu inima, nu greşesc cu gura ci sunt ortodocşi la gură dar greşesc cu mâna, cu mâna sunt arieni, şi noi îi rugăm să corecteze şi mâna ca să fie fără de prihană.

Matei 5:30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.


__________________


Până aici am arătat că Sfântul Atanasie cel Mare s-a luptat pentru un i care avea aceeaşi semnificaţie de hotar între înţelesurile de Dumnezeu sau de creatură referitoare la Hristos. Sfântul Atanasie cel Mare este recunoscut Sfânt chiar şi de papişti, fiind Sfânt al Bisericii dinainte de căderea apusului în întuneric. Şi modul lui de a acţiona a făcut ca noi să ne păstrăm credinţa minunată că Hristos este Dumnezeu şi Om, credinţă pe care o păstrăm şi dacă zicem Iisus iar nu isus. Noi pe el îl avem model în această acţiune a noastră. Cine ne acuză pe noi de fundamentalism, superstiţie, nelărgime a înţelesurilor îl acuză şi pe el. Noi nu facem decât ce am văzut că fac ortodocşii pentru a fi ortodocşi. Iar dacă alţii vor altfel treaba lor. Dostoievski spunea că dacă toată lumea spune să mergem într-o parte iar Hristos în alta noi să mergem după Hristos. Iar Hristos a arătat cum să mergem prin sfinţii săi.


I.Cor.4:15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
I.Cor.4:16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.


Lupta pentru un "i" nu este aşadar pedanterie sau copilărie pentru că Sfinţenia vine pe pământ, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, pasărea cerului, vulturul de foc al Bisericii, prin: Sfintele Nume ale lui Dumnezeu; prin ierarhia cerească şi cea bisericească. Iehoviştii nu greşesc că se luptă pentru nume ci greşesc că stâlcesc numele în iehova din originalul Yahwe şi că au înţeles greşit că este vorba de isus, ceatură iar nu Iisus Dumnezeu şi Om. Ei mai greşesc pe lângă pocirea numelor şi faţă de ierarhia cerească şi bisericească. Şi-au tăiat toate sursele de sfinţire.
Tot aici apare şi gemetria în limba greacă 888 arătându-se că nu ea în sine este importantă ci valoarea ei teologică, iconică. Dacă cineva are acelaşi înţeles dar foloseşte isus face bine pe ½ căci trebuie şi mâna şi limba să mărturisească la fel:

Rom.10:10. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.


Vedeţi că şi trupul trebuie să mărturisească la fel ca şi inima pentru a ne putea mântui?
Această gemetrie am luat-o din cărţile Arhimandritului Daniil Gouvalis.
Vedeţi că, în duh ortodox, mă feresc de păreri personale, neconforme cu Sfânta Tradiţie. De altminteri toată această postare se bazează pe faptul că Sfânta Biserică Ortodoxă, în infailibilitatea Ei, a hotărât să spunem Iisus iar nu isus iar eu, din ascultare de Ea vă explic minunăţia deciziei Sale.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

ou chiar şi în greacă se citeşte u, pe când I se citeşte i şi η se citeşte ey.

ou chiar şi în greacă se citeşte u, pe când I se citeşte i şi η se citeşte ey.

Sunt două litere diferit citite în greacă deci tâlcuite fonologic corect cu doi de i, pronunţate un pic diferit cantitativ, pentru a le deosebi. Limba română fiind fonetică a tâlcuit bine sensul de 888 în acest fel


Ἰ[i] = I[scurt] = 10

η[ey] = i[lung] = 8

σ[s] = s = 200

οῦ[u] = u = 70+400

ς [s] = s = 200

[reprezintă cum se aude litera]

Total 888


adică exact cum citesc grecii: prima literă şi a doua I (dar primul mai scurt al doilea mai lung, cum zic şi grecii), ou ca u cum zic şi grecii. Dar chiar şi accentul este ca în greacă, după cum scrie foarte frumos în trimiterea din postarea lui Cătălin:

De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice.

Numerele nu sunt valabile în limba română, pentru că literele în limba română nu au corespondent numeric, dar limba română transcriind fonetic limba greacă dacă zicem u tâlcuim exact pe ou deci păstrăm nealterat 888 dar dacă am zice isus în loc de Iisus am pierde fie un 10 fie un 8 şi am da în erezia arianismului.

__________________


Aici se arată transcrierea corectă fonetic în română a numelui Iisus= Ἰησοῦς, transcriere care păstrează aşadar semnificaţia gemetrică a limbii greceşti deoarece româna de azi, pierzând caracterele chirilice, a pierdut gemetria, nemaifolosind echivalenţe numerice ale literelor. Joaca lui Vsovi e foarte drăgălaşă, l-am şi admirat, dar este doar o invenţie amuzantă, păstrând un tipic asemănător cu cel folosit de ortodocşi, diferenţa făcându-o însă părerea personală impusă iar nu mişcarea smerită după tradiţie. În greacă şi chirilică nu se foloseau cifrele arabe ci numai literele cu semnificaţia lor numerică pe când în româna de acum nu se mai folosesc literele ca cifre folosind azi numerotaţia arabă, iar vsovi a inventat ceva, ca să spună şi el ceva, plecând de la ordinea lor dându-le el semnificaţie numerică („din burtă”) pe care nu o aveau însă în întrebuinţarea reală a limbii.

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Sfânta Evanghelie care are 4 tâlcuiri:

Sfânta Evanghelie care are 4 tâlcuiri:

istorică, tropologică, alegorică, anagogică, toate tâlcuirile arătând un alt aspect al aceleiaşi realităţii veşnice, toate însă de acelaşi mare folos sufletesc. Aşa şi tâlcuirile numeroase, variate, în limbi diferite, ale numelui de Iisus sau isus arată acelaşi lucru: că dacă vrem să plăcem lui Dumnezeu să-L numim pe numele Lui dăruit şi nouă, românilor, din dragoste de Dumnezeu atenţi la toate amănuntele I i s u s.
N-aţi fost atent la transformarea fonologică din Iisous în Iisus. Dacă noi am citi Iisous ar echivala fonetic cu un grecesc (care nici nu poate fi că ar suferi contragere):

Ἰ = I = 10
η = i = 8
σ = s =200
ο = o = 70
ο = o = 70
ῦ = u =400
ς = s =200

Având un total de 958 care ar însemna o varză teologică. (Vedeţi varza teologică este la dumneavoastră în cap din reaua intenţie de a nu citi ci doar a dovedi, iar nu în postare care este foarte clară.)


Dumnezeu Tatăl este ca îngerii (deci creatură)
Dumnezeu Fiul este rob celor 5 simţuri deci păcătos
Doar Dumnezeu Duhul Sfânt ar fi veşnic.

Să nu fie nici aşa în veac!!!

Dacă nu vedeţi ce importanţă are şi o literă ia citiţi mai jos.

Chiar nu faceţi diferenţa dintre

Creştin

şi cretin?

E mai puţin gravă această diferenţă ca între Creatorul Iisus şi antihristul isus.


__________________

Până aici se arată că nu ar fi o traducere fonetică adevărată să spunem Iisous ci una eronată care ar strâmba etimologia şi teologia Sfântului Nume al lui Hristos.
Fiindcă aţi pomenit de broască şi prinţesă am înţeles de unde vă formaţi cultura teologică dar vă amintesc ce zice Sfânta Scriptură:

I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.

Aşadar lăsaţi basmele cu broaşte, prinţi şi prinţese, chiar şi cele „teologice” din confesiunea dumneavoastră şi deprindeţi-vă cu Ortodoxia.
Pentru că pomeniţi de o abordare copilărească a înţelesurilor vă explic mai pe scurt, mai copilăreşte gemetria grecească, transformată fonetic în româneşte.
(1) Dacă transcriem în româneşte isus avem echivalentul grecescului ησοῦς sau Ἰσοῦς adică 878 respectiv 880 erezii.
(2) Dacă transcriem Iisous avem echivalentul grecescului Ἰησοοῦς adică 958 erezie.
(3) Dacă însă transcriem Iisus avem echivalentul grecesc Ἰησοῦς adică 888 = Ortodoxie.

Deşi Sfânta Scriptură ne opreşte de a fi copii la minte, aşa că încercaţi să ieşiţi din negândire:

I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.





Va urma:

B. ŞI ACUM PENTRU A VEDEA CĂ GEMETRIA ESTE DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ SĂ VĂ DAU UN ALT EXEMPLU, FOARTE CUNOSCUT, DIN APOCALIPSĂ:
Apoc.13:17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Apoc.13:18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dar mai înainte de a trece la gemetria folosită de Sfântul Ioan Evanghelistul să mai lămurim o problemă apologetică:

În privinţa credinţei ţinută ascuns nu eu o numesc murdară ci Domnul Hristos:

Ioan 3:19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Ioan 3:20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
Ioan 3:21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.

Dacă ar fi credinţa dumneavoastră lumină aţi expune-o la vedere, dar ca să nu se vădească, o ascundeţi.

Şi nu v-am spus aceasta ca să vă jignesc, dacă am făcut-o vă rog să mă iertaţi, ci din dorinţa sincerităţii şi deschiderii noastre unul faţă de altul şi pentru a vă putea ajuta ştiindu-vă modul de a gândi. Eu de multe ori insist la colegii noştri de pe forum să-şi spună şi numele pentru a ne împrietenii şi a nu ne mai ascunde într-un anonimat bătăios tip Caragiale. Ortodoxia este doctoria pentru toate ereziile dar cei ce o aplică trebuie să cunoască boala ca să ştie ce alifie să aplice. Daţi-ne boala credinţei dumneavoastră şi noi vă dăm alifia din Ortodoxie care este adevărata fire a lucrurilor, adevărata doctorie a firii noastre căzute şi lauda lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre.


Cu durere şi dragoste, Alexandru

[vsovivi]

Citat:
În prealabil postat de vsovivi

Avram a fost numit de Dumnezeu Avraam după ce a părăsit casa tatălui său, gLumea, ca să locuiască unde îl va așeza Dumnezeu, iar femeia sa Sara a fost numită Sarra... și a fost păzită de Dumnezeu căci era foarte frumoasă.

Dar de citit nu se citea Avraaaaaaaaam sau Avraam ci se citea simplu Avram chiar dacă se scria Avraam, și la fel și Sarra nu se rostea Sarrrrra sau Sarra ci Sara...
Liitera a venea cu siguranță de la Duhul Adevărului care sălășluia în dreptul Avraam a cărui credință i s-a socotit dreptate, și litera r de la Duhul Răbdării a cărei lucrare se odihnea în femeia lui Avraam pe nume Sarra care era stearpă... deci nu putea face copii, dar nădăjduiau în Dumnezeu...

Isac a devenit apoi Isaac iar Iacov a devenit Israel...

Dar nu se rostea Isaac ci tot Isac se rostea, decât se scria cu doi de a ca și o taină...

De aici se poate deduce cum lui Simon fiul lui Iona i s-a spus Petru și lui Saul i s-a spus Pavel sau Pabel sau Paul...

Însă numele de Ioan sau Iisus, sunt mult mai complicate spre a fi înțelese... căci ele ascund ca orice nume și o taină sau mai multe...

De exemplu Ioan seamănă cu Iona iar Iisus cu Jesus sau Isus fiul lui Sirah sau Yosua... dar Iisus vine nu de la Yosua ci de la Isaac, fiul lui Avraam, unde primul I vine de la Iuda iar al doilea i împreună cu s vine de la Israel. Deci Iis înseamnă Iuda și Israel iar us înseamnă unire în sfințenia și nașterea de sus.

Defapt e vorba de IUda + israel = IisU+s unde s vine de la sfințenia de sus și așa este tălmăcirea numele Domnului Iisus care din Iuda a venit pentru tot poporul lui Israel care era mai păcătos ca toată gLumea păgână așa cum este proorocia dată prin Moise și prin prooroci, căci de aia spune Domnul că pentru oile cele pierdute ale Casei lui Israel a fost trimis, căci Israel față de Iuda era căzut în idolatrie maximă deci era simbolul cel mai de jos al credinței și astfel rezultă că a fost trimis pentru tot omul care e cuprins între Iuda și Israel căci credința fusese păstrată în Iuda, în Galileea, pe muntele de unde au fost trimiși apostolii în toată lumea după Înviere.

Iar vechiul legământ ca și cel nou care e similar dar mai adânc, mai puternic, mai întărit, înseamnă că nu mai suntem ai părinților noștrii sau ai vreunui părinte Duhovnicesc ci nașterea din nou de sus din apă și din Duh reprezintă că suntem fiii lui Dumnezeu nu numai duhovnicești (Duhul) ci și trupești (apa), adică cu totul... căci nimeni nu poate sluji la doi stăpâni și nimeni nu poate avea două tipuri de părinți, deci Domnul este atât părintele nostru trupesc cât și cel Duhovnicesc... asta e semnificația... firește, pentru cine voiește ca să-L urmeze... pentru cine crede și vrea să aibă fapte născute din credință și vrednice de pocăință.

Iar foștii părinți creștini trupești sau duhovnicești ne devin frați-părinți... față de care nu avem o datorie mai mare ci unica datorie este față de Dumnezeu, unde Tatăl ne este și nouă tată iar Iisus ne este frate mai mare și Duhul Sfânt ne este Domnul care vine de la Tatăl prin Iisus Cuvântul lui Dumnezeu căruia i s-a dat toată puterea în Cer și pe Pământ.

Cine va crede se va boteza și cine nu v-a crede se va osândi și a și fost deja demult osîndit împreună cu gLumita, căci gLumea de pe vremea lui Moise a fost osândită și de pe vremea lui Noe și a Sodomei și Gomorei... și urmează pentru creștini judecata faptelor iar pentru cine nu e creștin ci păgân se vor lăsa în plata Domnului căci a Domnului este răzbunarea și pentru ei este pregătită sabia gurii Sale și nu judecata căci judecata este pentru credincioșii care și-au strâmbat Calea și Viața după poftele lor sau ale gLumii.

Iisus e o taină dulce, și dincolo de litere și de scriere e mult mai mult, dar omul iubește cu ceea ce e obijnuit, cu negrul pe alb, cu ceea ce pipăie și simte el, cu ocultismul și dulcețurile străine de Dumnezeu: numerologie, explicaționism științific, superstiții de păcălici, grozăvie, părerea mea și argumentul meu și cât sunt eu de important împreună cu el, cu argumentul beroic...

Nu vedeți că și prin numele Lui, Domnul a încercat să-l vădească de minciună pe eroul dracului acoperit cu piei de oaie?

Și care e numele Lui? „Minunat este Domnul în tot pământul și slava Lui s-a suit mai presus de ceruri”. Deci cu siguranță n-o să ai unde te ascunde de fața Lui, necredinciosule rău, oricât ai să fugi la munți ca să le zici să se prăvălească peste tine pentru ca să scapi de mânia Lui... căci prea mult ai dat lecții deșarte... ce arte? Păi arte marțiale și joiale, așa ca-ntre farisei și saduchei... care își dezvinovățesc păcatul lor „mai mic” prin cearte bine argumentate...

Deci Iisus vine de la vameșul care-și lovea pieptul gândind cu spaimă și nădejde în Dumnezeu când a auzit de cele 24 de vămi ale văzduhului, când fiecare va trebui să dea socoteală de ce a debitat pe pământ ca fapte sau ca și vorbe goale. Se știa pe sine cum vămuia el plăcându-i mita cea dulce și micile atenții... de aia nu cuteza nici ochii să și-i ridice din mormânt.

Voi cum puteți?

Iar pe drumul golgotei, Iisus, a cerut unui bătrân să-l lase o clipă să se odihnească pe scăunelul său, era Isaac Lachedem, și acesta nu l-a lăsat și l-a repezit pe Domnul privindu-l disprețuitor zicându-i „Mergi!”... iar apoi, mai târziu, peste ani, bătrânul acesta n-a mai murit și mergea cerșind mormânt dar nu găsea și umbla după Domnul să-i dea moarte căci bătrânețea era foarte dureroasă... dar nici Domnul nu-l mai auzea... și a tot mers, iar dacă ți se va face milă de el și-l vei primi la tine la poartă că ești milostiv ca să-i dai un pahar cu apă, atunci îngerul îți va da peste mână... și nu vei putea.

Ce frumos a voit Domnul să-i încununeze bătrânețile... dar dacă n-a fost pe fază ci s-a rușinat de farisei, a pierdut tot ce ar fi putut primi... darul și onoarea ca în drum spre golgota să-i cedezi o clipă locul unui suferind bătut și batjocurit pe nedrept... cât de mare ar fi fost el pomenit fiind în Evanghelie ca milostiv... Apoi degeaba mai jelești... căci ai pierdut clipa, calul plecase... și era chiar calul cel alb, pe care ședea... Cuvântul.

În prealabil postat de vsovivi

Corect scris nu este Iisus ci Iiiisus, mie aşa îmi pare că ar fi corect, dar pentru unii poate ar fi hazliu sau necuvios sau chiar li s-ar părea penibil sau ridicol sau chiar urât pur şi simplu.

Dar explicaţia e simplă: se ştie că doar cuvântul copil la pluralul articulat hotărât se scrie copiii, pe româneşte, deci cu 3 de i, iar interpretarea se desprinde din Sfânta Învăţătură.

Iar numerologic ar ieşi:
I=21
i=22
i=22
i=22
s=44
u=52
s=44
________+

227,

adică pare un fel de chip dublu cioplit prin ascultare de înţelepciunea Tatălui.

''Acolo unde nu eşti cioplit eşti necioplit'' (trâmbiţa nr. 3)

Am făcut o recapitulare, dacă cineva a zis că e musai să știm de unde vine numele, sau ce vrea El să însemne... unde iu vine de la iubire iar esul central e clar de unde vine, Iisus, de la Tatăl și de la Duhul...

Deci e simplu a pricepe clar orice măgar, păi dacă am priceput până și eu băgătosul, acolo unde nu-mi fierbe oala.

Bine că o lămurirăm și pe asta. Iartă Doamne că te-am desconspirat, că te-am trădat iar.

[DragosP]

În prealabil postat de vsovivi

Voi cum puteți?

Offtopic. Dacă tot (ne) judeci, îmi permiţi o întrebare? Dar voi cum răbdaţi a sta de atâta amar de ani în neascultare?

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Offtopic. Dacă tot (ne) judeci, îmi permiţi o întrebare? Dar voi cum răbdaţi a sta de atâta amar de ani în neascultare?

La care voi te referi dumneata, stimabile? Și despre neascultarea cui aduci dumneata vorba? Cine ce cum a greșit, ă? Și care sunteți ăia voi care cică ați ascultat? Pe cine... oare? Pe nenea? A da... noa bine, și pe tanti grijania... perfect... e tragedie... de la cafea.

Dar numele Maria vine de la Măreția Lui Dumnezeu Tatăl...

[DragosP]

În prealabil postat de vsovivi

La care voi te referi dumneata, stimabile?

Mă refer la stilişti.

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Mă refer la stilişti.

Ce e stilismul și cu ce au greșit cei cărora li s-a pus numele ăsta? Și mă rog la cine te referi și de ce sunt eu printre ei? Sau poate ți s-a cășunat așa o altă nelămurire...